216 raspunsuri la acest subiect

[buflea]

Excelent de realist raspunsul. Daca esti intr-o scoala mediocra sansele sa ramai bun scad considerabil pentru ca nu ai concurenta, nu ai profesori nu ai exigenta nu ai cerere nu ai repere. Neavand acestea te cam pacalesti singur. E o realitate. Scolile dure scot untul din elevi dar rata de succes a acestora este peste 85% chiar si la Olimpiade dar si la facultati. Asa se mananca scoala .... e greu nu rezista oricine, se invata la greu dar depinde ce vrei de la viata.

 

Eh, acum o sa curga raspunsurile cu "eu vreau sa fie fericit" ...ceea ce, in mentaliatea unora, nu are nimic de a face cu școala ... si pe undeva, nu are chiar 100% ...

Depinde fiecare cum isi defineste fericirea ...

 

Eu consider ca la inceput, e bine sa ne-o definim prin performanta (scolara) si scop (o profesie) ca apoi, in functie de factorii care apar pe drum (oportunitati, dorintele lui, alegerile lui), sa o putem redefini, dar cu o baza deja construita.

[marius]

Probabil ca mediile din școală,  acel 25%, are rolul sa ii ajute pe copiii care, din motive emotionale, clacheaza in timpul examenului ...

 

Elydo, dar cu ai tai băieți,  ti s-a intamplat sa contești vreo nota luată ?

Si daca DA, te-ai dus tu sa o contești,  sau s-au dus ei primii si eventual tu dupa aceea ?

 

Oare este posibila minunea ca un profesor sa revizuiască o nota in urma unei contestații a copilului sau parintelui ? Cu alte cuvinte, sa accepte ca a greșit ?

Ioana (si Daria) au solicitat  si au mers pentru marire de nota insa se obtine foarte greu sa treci de la 9 la 10, adica ai foarte mult de invatat practic iti cere toata materia insa daca vrei 10 .... strangi din fund si .... inveti en gross. Exista posbilitatea sa nu iti dea daca nu-l convingi 100% ca esti de 10 nu-ti da indiferent cat ai invatat si ti-o spune verde in fata fara nici un menajament.

Am spus ca este efort constant mare si in timp. Dar si rezultatele sunt pe masura asta e realitatea. E vad la Ioana si la Daria. E greu .. dar e viata lor cum si-o fac asa o sa o aiba.

[buflea]

Ioana (si Daria) au solicitat si au mers pentru marire de nota insa se obtine foarte greu sa treci de la 9 la 10, adica ai foarte mult de invatat practic iti cere toata materia insa daca vrei 10 .... strangi din fund si .... inveti en gross. Exista posbilitatea sa nu iti dea daca nu-l convingi 100% ca esti de 10 nu-ti indiferent cat ai invatat. Am spus ca este efort constant mare si in timp. Dar si rezultatele sunt pe masura asta e realitatea.

 

Vorbesti de liceu, nu ?

 

 

[elyda]

Probabil ca mediile din școală,  acel 25%, are rolul sa ii ajute pe copiii care, din motive emotionale, clacheaza in timpul examenului ...

 

Elydo, dar cu ai tai băieți,  ti s-a intamplat sa contești vreo nota luată ?

Si daca DA, te-ai dus tu sa o contești,  sau s-au dus ei primii si eventual tu dupa aceea ?

 

Oare este posibila minunea ca un profesor sa revizuiască o nota in urma unei contestații a copilului sau parintelui ? Cu alte cuvinte, sa accepte ca a greșit ?

Ooooo....bineinteles ca s-a intamplat!:))

 

In cazul Londonezului a fost mai greu pentru ca desi uneori se simtea nedreptățit si nu era multumit de medie ,trebuia sa duc munca de convingere cu el sa incerce sa discute cu profesorul sa vada de ce a primit nota aceea .Mereu ii spuneam ca este dreptul lui sa afle care a fost motivul.Ca poate profesorul a avut dreptate si ii poate explica ce a gresit ca sa nu mai greseasca si alta data sau poate ca profesorul a gresit ,nu a inteles ceva...nu stiu.Dar ca este dreptul si datoria lui sa afle unde este problema.

In cazul lui o singura data am avut discutii cu o profesoara de romana care  il depunctase desi nu avea dreptate.Pentru ca ea nu era in stare sa inteleaga "ce a vrut sa spuna poetul".:))Sau  înțelegea in felul ei care nu era neaparat obligatoriu sa fie adoptat si de ceilalti.Tin minte si acum discutia si poezeaua.:))

 

In privinta Trubadurului. ..nu este cazul.Isi poarta singur de grija si o face f bine .M-a mostenit .:)):))

[elyda]

Eh, acum o sa curga raspunsurile cu "eu vreau sa fie fericit" ...ceea ce, in mentaliatea unora, nu are nimic de a face cu școala ... si pe undeva, nu are chiar 100% ...

Depinde fiecare cum isi defineste fericirea ...

 

Eu consider ca la inceput, e bine sa ne-o definim prin performanta (scolara) si scop (o profesie) ca apoi, in functie de factorii care apar pe drum (oportunitati, dorintele lui, alegerile lui), sa o putem redefini, dar cu o baza deja construita.

Oooo,draga mea...dar si eu vreau sa fie fericit!Si de aia nu dorm noptile sa incerc sa fac in asa fel incat sa fac tot ce tine de mine ca parinte sa poata sa termine liceul cu o nota ff buna in  asa fel incat sa poata alege orice isi doreste.

Ca daca termina liceul cu 6 prea multe optiuni nu are dar daca termina cu 9,99 (sa zicem:)))poate alege sa fie sculer -matriter sau medic.Media aia pentru care ii cer eu sa depuna eforturi  ii da acces la alegere.

Eu vreau sa inteleaga ca vreau sa faca totul ca sa poata alege sa fie ce isi doreste,sa fie fericit,sa...sa...

Dar ca sa poata alege atunci ,nu prea are de ales acum.Si trebuie sa invete.Si chestii interesante si balarii...si eu ca o mama obsedata ce sunt stau cu ochii  de closca pe el sa faca ce trebuie acum ca sa fie fericit atunci.

Am experienta cu Londonezul  si stiu ca e bine asa.El mi-a multumit ca nu l-am lasat sa "doarma in izmene"cum le zic eu.:)):))

[marius]

Ioana acum e la facultate dar vorbesc de toata scoala pentru ca fetele au fost construite pe o anumita mentalitate incepand din cls I-a.

Eu si Angela am pus si pun mare pret pe educatie. Poate si din cauza ca tatal meu a fost profesor si mama invatatoare, poate si pentru ca eu insumi am fost multi ani profesor, poate si pentru ca socrii mei muncitori fiind au pus foarte mare pret pe scoala copiilor lor si au fost formati sa invete de mici fara ca sa stea cineva dupa fundul lor - deci am fost si noi crescuti in acest spirit in aceasta mentalitate de a scoate apa din piatra seaca si asta s-a repercutat presupun si fata de fetele noastre. Nu as dori sa se inteleaga faptul ca nu au avit sau nu au o viata fericita dar scoala a fost scoala 100% nu 110% nu 90%.

Eu am avut si am obligatia se le asigur cadrul, conditiile optime ee au obligatia de a face ceea ce pot face ca sa fie bine pentru ele. Fiecare cu rolul si obligatiile lui. Nu stau dupa fundul nimanui si au mers bine amandoua pe drumul lor. Da am verificat la inceput, da am stat sa vad concret cum se descurca pana s-au invatat cum sa faca, da si acum Daria vine la mine si imi cere sa o ascult la diverse materii si o "frec" unde simt ca nu e tocmai Ok pana imi dau seama ca este bine. Atunci ii dau cartea si-i spun simplu "esti Ok" si asta inseamna ca este Ok. Nu semi Ok nu aproape Ok. I-am explicat fiecareia dintre ele ca fiecare ora petrecuta si invatata este o caramida pe care o pun jos. Si apoi vine alta caramida pe care o pun jos. Daca jos se vor gasi caramizi puse atunci vor inalta un zid puternic cu fieare caramida pusa jos. Daca insa la un moment dat va fi un loc gol pentru ca lipseste o caramida de acolo atunci oricate caramizi ai vrea sa pui deasupra pe locul gol nu ai cum si zidul o sa se surpe. Poti sa repari simplu daca vii inapoi si pui caramida lipsa pe locul gol ca sa poti pune alta deasupra dar pana nu vii inapoi sa pui caramida nu ai nici o sansa. 

Asta ar fi ideea. Era un subiect despre presiunea asupra copiilor. As dori sa fac o observatie. Parintii care nu vor solicita copiilor sa depuna efort isi asuma mari riscuri vis a vis de sansele propriilor lor copii pentru ca ei sunt modele si daca asa e modelul copilul asa considera ca este normal firesc si posibil. Spun asta atat in calitate de parinte cat si in calitate de fost profesor. Trebuie trasa o linie insa. Alizee a spus un lucru exrem de important. Fiecare dintre noi avem caracteristici cognitive diferite. Da, este o afirmatie extrem de realista de care trebuie sa sa tina seama.

DAR

 Trebuie descoperita limita acesteia. Si trebuie impins pana la maximul acestei limite particulare. Nu peste ea (deci nu 101%) dar nici sub ea (nici 99%). Iar pentru aceasta si parintii ar trebui sa aiba obligatia de a nu isi prezenta limitele indiferent de ele pentru ca le apartin lor si nu copiilor lor.

[buflea]

Intrebare pentru Marius:

 

Consideri ca in decizia unor copii de a-si micsora standardele vis-a-vis de studiu/invatatura/aspirații se regaseste si atitudinea mai relaxata a parintilor vis-a-vis de viitor ? 

 

(atitudine mai relaxata = sa fie fericit,  fericirea nu sta numai in școală,  eu sfatuiesc dar nu solicit, lumea are nevoie si de tractoristi ...etc)

[marius]

Da in mod sigur da. Si asta pentru ca primele repere sau cele care au impactul cel mai mare sunt date de catre parintii copiilor sau persoanelor aflate in imediata lor apropiere.

Daca aceste persoane au o anumita pozitionare (oricarea ar fi aceea) in mod automat copilul va asimila aceasta pozitionare ca fiind un standard. Daca va fi un standard ridicat il va asimila ridicat, daa va fi unul scazut il va asimila asa scazut. Desigur pot sa existe exceptii dar acestea sunt doar exceptii. De aici si vorba aceea "cum e turcul si pistolul"

Uneori (din pacate) sunt multi copii care nativ vin cu capacitati ridicate insa traind intr-un mediu relational modest "se pierd" Este asa numitul caz al copilului "branza buna in burduf de caine". Daca are noroc si isi gaseste singur calea sau da peste alte persoane care sa-i insufle increderea si dorinta de a face are sanse mari de a pune in acord nativul cu posibilul. Insa cazurile de acest gen desi fericite sunt rare.

Explicatia sau afirmatia conform careia a nu invata este compensata de ideea de fericire este dupa mine total falsa si ascunde defapt exact impunerea voalata a recunoasterii incapacitatii personale a parintelui si transmisa copiilor lor si denota in fapt exact acea lipsa de incredere in propria persoana de care spuneam mai sus. Si din nefericire acest flagel as putea spune pentru ca am vazut in multe cazuri al lipsei de vointa a lipsei de incredere a fricii de societate de relatiile interumane transmise copiilor ajung sa le deformeze personalitatea uneori atat de dramatic incat duc la esecuri personale ale acestor copii cand ajung adolescenti sau mai apoi adulti cu proprii lor copii.

E mult de spus la acest subiect... 

[ad_b]

Am citit tot ce s-a scris aici pentru ca am si eu un copil in clasa a VI-a. Si stiu ca media din gimnaziu conteaza la intrarea in liceu si nu-mi doresc sa ajunga intr-un liceu cu copii slabi, needucati si cu diverse probleme de vocabulary. Asa ca I-am explicat cum va conta fiecare nota la sansa unui liceu bun. A terminat cu zece clasa a V-a si ma intreb cat va putea sa o tina asa, pentru ca este din ce in ce mai greu cu timpul. Sta mai mult la scoala, sunt mai multe materii, fiecare cu teme si lectii de memorat.

Cred ca Marius are dreptate in ceea ce spune si cred ca noi, ca parinti, suntem mai stresati decat ei, pentru ca stim ce va urma si ne facem griji pentru ei.

In clasa copilului meu, cei care invata au medii peste 9,50, iar cei ce nu prea invata si nu prea isi fac mereu temele au in jur de 8,50, dar sunt si corijenti daca este situatia mai grava.

Pentru Buflea: nu cred ca la 11-12 ani, copiii au luat decizia de a fi mai relaxati, mai fericiti si asta o pot face doar renuntand la invatatura. Dar, am vazut si ca atitudinea parintilor este un pic indiferenta fata de scoala.

Pentru alti copii, a afla ceva, a invata, a performa aduce multumire si fericire.

Depinde si de copil si de parinti si nu toti sunt la fel.

[MAMY13]

Pe de alta parte inteleg si presiunea asta cu notele si cred ca acest element se va simti mai mult la copiii care in clasele 1-4 au fost obisnuiti cu "e bine si asa" ...dintr-odata nu mai e bine.

 

Alt aspect care apare este subiectivismul profesorului,  chestie care se intampla peste tot. Inclusiv aici, unde pana in cls a 7 a, notele nu contează.  Din cls a 7 a pana in a 12 a inclusiv, conteaza la college.

 

Chiar recent ma confrunt cu o situatie oarecum asemănătoare. Cum la noi nu exista premii pe fatza, la sf de an, in cerc restrans, primarul premiaza toti copiii orașului care au luat tot anul numai A si A+, adica toate mediile de min 90%.

Si cum eu sunt competitiva si am si pe cine bate la cap, ma aștept ca fiu-meu sa ia acest premiu si anul asta (cls a 5 a).

 

Ei bine, a venit la biologie cu un 87% ...din cauza ca:

 

A avut o intrebare care suna asa : scrieti care sunt asemanarile si deosebirile intre celulele A si B ...

 

Raspunsul lui a fost:

Celulele A se aseamana cu cele B pentru ca ...bla, bla, bla.

Celulele A nu se aseamana cu cele B pentru ca nu au nevoie de energie solara.

 

Raspunsul i-a fost depunctat cu 13% pentru ca a doua fraza nu era completa ...in dreptul ei, scria cu rosu "si celulele B nu au nevoie de energie solara" ...

 

Mie mi se pare extremista penalizarea ...e drept ca fraza nu era completa, dar mi se pare ca se înțelegea din context. In plus,  era test de biologie si nu de engleza, explimare, compunere ...si mi se pare ca fiu-meu parea ca stie lecția. 

 

Am sedinta cu parintii in 2 sapt si cochetez cu ideea sa intreb de nota asta ...

Buflea, din raspunsul baiatului tau se subintelege ca celulele B au nevoie nevoie de energie solara, de aceea sunt diferite de celulele A,care nu au nevoie. Pe cand raspunsul profului specifica ca nici cel. B nu au ,in fapt, nevoie de energie solara. Deci aceasta caracteristica este de fapt o asemanare intre celule si nu o deosebire. Desigur,in realitate poate sa nu fie asa,nu stiu despre ce fel de celule este vorba,dar asa cum ai explicat tu ce a scris baiatul, logic ,asa se intelege. 

 Si da,eu mi am incurajat intotdesuna copiii sa intrebe atunci cand au gresit si nu au inteles de ce. Asta denota o lacuna in intelegerea materiei si poate fi remediata prin acest mod. Dar mai este ceva cel putin la fel de important : se invata sa vorbeasca cu o autoritate , sa ceara lamuriri, sa puna o problema delicata in discutie. 

Au avut parte de a lungul timpului  de fel de fel de reactii,in general pozitive. Na, asta depinde si de calitatea profului,stii cum e! Dar ,in gen. ,un prof bun primeste bine astfel de interventii. E o dovada pt el ca elevul e chiar interesat de materia lui.

Imi amintesc ca a venit fiu miu o data cu un mic cadou de la profu de mate pentru a incercat 20 de minute sa l lamureasca pe prof ca metoda lui de rezolvare a unei probleme era corecta,desi nu era adevarat. premiul a fost luat pt perseverenta. :D