Imi aduci aminte de fiica-mea. Nu a vorbit decat dupa 3 ani, pana atunci folosea un vocabulary de 10 cuvinte si in rest arata cu degetul si scotea onomatopee. Era altfel foarte expresiva, dar fara cuvinte. Era foarte curioasa. Nu o interesau jocurile copiilor, daca implicau reguli. Asa a ramas si in ziua de azi (aproape 10 ani). La petreceri nu participa la niciunul din jocurile organizate. A avut multe temeri. Cand era mica... de lift, de apa, de zgomote puternice, de baloane. Cu baloanele am dus-o pana pe la 7 ani. Cu insectele dureaza de cand era mica pana in ziua de azi. Totusi s-a atenuat mult, pana acum un an tipa in mod specific daca vedea o insect, acum, doar vine si ne spune (trebuie sa mearga cineva s-o omoare/scoata pe geam). Eu care lucrez in mediu de psihologi/psihiatri am primit mereu asigurari ca e sanatoasa, dar tot m-am stresat foarte rau din cauza lipsei limbajului. Apoi, bineinteles, de pe la 3 ani jumate pana acum un an ne rugam sa taca, pentru ca a vorbit continuu. Acum din fericire am intrat in faza in care nu mai sunt chiar atat de interesanta ca partener de conversatie, asa ca am in sfarsit putina liniste :) Daca te face sa te simti mai linistita, mergi la doctoral de familie. NU e cazul de neurology sau psy. Asta e ritmul lui, se descurca foarte bine fara limbaj asa ca nu face vreun efort. Cu restul, ca e cuminte cand e doar cu tine si cere atentie cand e cu ambii parinti, e ceva specific varstei.
Multumesc mult pt raspuns.
Intr-adevar, poate si noi l-am ajutat intr-o oarecare masura sa nu vorbeasca. Zic asta pt ca mereu cand a cerut ceva , aratand spre ceva, i s-a oferit. Am incercat in ultima perioada sa fim umpic mai exigenti, in sensul ca ne faceam ca nu intelegem ce vrea, insa insista aratand spre acel obiect de 2-3 ori , pana se enerva ca nu primea ce doreste.
Ma mai linisteste raspunsul tau, tinand cont ca traiesc intr-un stres continuu din punctul asta de vedere , cu atat mai mult ca lucrezi in domeniu.
Fiica ta imi spui ca macar avea 10 cuvinte in vocabular, la el sunt vreo 4.
Sunt curioasa... Fiica ta a inceput sa vorbeasca brusc si corect ? Sau treptat si stalcit.
El este innebunit dupa reclame. S-a uitat si la tv mult, desene...reclame...de cand era mic. Acum ma invinovatesc mult pt asta si regret, ca poate asta este o cauza pt care el nu vorbeste...
El este temator de multe , f prudent de locuri inalte, necunoscute, care implica pericol, doar de masini nu si ma intreb de ce. Ar zbunghi-o in strada, fara nici o problema.
Nu se da pe topogan. Alearga cu copiii, rade, se joaca cu mingea ,da sut in minge cu alti copii, insa cand vine vorba de alte jocuri care implica reguli si a construi ceva, prefera sa se uite, nu se implica.
Acasa, e mult mai agitat in prezenta ambilor parinti. Cand e doar cu mine, parca e alt copil, e de nerecunoscut. Oare e normal si asta ???
E foarte receptiv , o data i-am spus ce este acel lucru, a doua zi cand il intreb de acel lucru, merge si arata.
De multe ori observ ca incearca sa pronunte si parca nu poate si se enerveaza, tipa.
Astept un raspuns, te rog , la tot ce ti-am scris, tinand cont ca ai experienta in domeniu.