Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

Copil de 2 ani si 8 luni care nu vorbeste


68 raspunsuri la acest subiect

#21
szivarvany

szivarvany

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 23.448 mesaje

Postat 06 octombrie 2015 - 12:01

Tin minte si eu cum se uitau la noi in parc, cand fi`mea statea pe margine si ii observa pe ceilalti ... fara sa simta nevoia sa sara / catere / alerge [biz]

Nici acum nu simte nevoia asta, insa se descurca decent in orice situatie nou aparuta, precautia nu i-a omorat spiritul de aventura [:-)))]  doar ca nu isi asuma riscuri inutile [:)]

 

Cum am spus, veti avea schimbari in bine cand va merge la gradinita !



#22
andaghe

andaghe

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 8.396 mesaje

Postat 06 octombrie 2015 - 13:45

Parerea mea este sa nu te ingrjorezi deocamdata. Mai are putin si va merge la gradinita. Acolo, pe langa interactiunea cu alti copii, il vor observa si alti adulti cu experienta in dezvoltarea copillui, educatoarele, eventual logoped,  cred ca depinde de gradinita, si in functie de reactiile/comportamentul lui, vei putea hotărî ce trebuie sa faci sa-l ajuți,  daca este cazul.

 

Pana atunci vorbiti foarte mult cu el, dar nu de gen monolog, ci intrebari, dialog...

Denumește-i multe imagini, invata-l cum face animalul x, sau obiectul y, apoi intreaba-l pe el...

Jucati roluri , mama il striga pe tata.. tata raspunde "poooftiiim" intr-un mod haios, apoi întrebare " cum a zis tati, puiule?"

Sau mami se impiedica in joaca, zice "aaau, vai vai", exagerat si haios... "cum a zis mami?"

 

Sau "facem baaaie, baie-baie-baaaaaieeeee" pe ton de opera, sigur ii atragi atentia asupra cuvantului.

 

Daca folositi silabe si cuvinte scurte in joaca, cu o voce care sa l amuze, insotit si de miscari exagerate, este o mare sansa sa va imita in mod spontan...

 

 

 

Ca sa dau un exemplu de ASA NU, mama mea raspunde in locul nepotului, eu intreb "ce face tataie?" iar mama "face bine, nu-i asa, mamaie?"... dialog la care copilul participa cel mult cu un " Da"....



#23
SufletPitic

SufletPitic

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 30 mesaje

Postat 06 octombrie 2015 - 13:48

Imi aduci aminte de fiica-mea. Nu a vorbit decat dupa 3 ani, pana atunci folosea un vocabulary de 10 cuvinte si in rest arata cu degetul si scotea onomatopee. Era altfel foarte expresiva, dar fara cuvinte. Era foarte curioasa. Nu o interesau jocurile copiilor, daca implicau reguli. Asa a ramas si in ziua de azi (aproape 10 ani). La petreceri nu participa la niciunul din jocurile organizate. A avut multe temeri. Cand era mica... de lift, de apa, de zgomote puternice, de baloane. Cu baloanele am dus-o pana pe la 7 ani. Cu insectele dureaza de cand era mica pana in ziua de azi. Totusi s-a atenuat mult, pana acum un an tipa in mod specific daca vedea o insect, acum, doar vine si ne spune (trebuie sa mearga cineva s-o omoare/scoata pe geam). Eu care lucrez in mediu de psihologi/psihiatri am primit mereu asigurari ca e sanatoasa, dar tot m-am stresat foarte rau din cauza lipsei limbajului. Apoi, bineinteles, de pe la 3 ani jumate pana acum un an ne rugam sa taca, pentru ca a vorbit continuu. Acum din fericire am intrat in faza in care nu mai sunt chiar atat de interesanta ca partener de conversatie, asa ca am in sfarsit putina liniste :) Daca te face sa te simti mai linistita, mergi la doctoral de familie. NU e cazul de neurology sau psy. Asta e ritmul lui, se descurca foarte bine fara limbaj asa ca nu face vreun efort. Cu restul, ca e cuminte cand e doar cu tine si cere atentie cand e cu ambii parinti, e ceva specific varstei.

 

Multumesc mult pt raspuns.

Intr-adevar, poate si noi l-am ajutat intr-o oarecare masura sa nu vorbeasca. Zic asta pt ca mereu cand a cerut ceva , aratand spre ceva, i s-a oferit. Am incercat in ultima perioada sa fim umpic mai exigenti, in sensul ca ne faceam ca nu intelegem ce vrea, insa insista aratand spre acel obiect de 2-3 ori , pana se enerva ca nu primea ce doreste.

 

Ma mai linisteste raspunsul tau, tinand cont ca traiesc intr-un stres continuu din punctul asta de vedere , cu atat mai mult ca lucrezi in domeniu.

 

Fiica ta imi spui ca macar avea 10 cuvinte in vocabular, la el sunt vreo 4.

Sunt curioasa... Fiica ta a inceput sa vorbeasca brusc si corect ? Sau treptat si stalcit.

El este innebunit dupa reclame. S-a uitat si la tv mult, desene...reclame...de cand era mic. Acum ma invinovatesc mult pt asta si regret, ca poate asta este o cauza pt care el nu vorbeste...

 

El este temator de multe , f prudent de locuri inalte, necunoscute, care implica pericol, doar de masini nu si ma intreb de ce. Ar zbunghi-o in strada, fara nici o problema.

 

Nu se da pe topogan. Alearga cu copiii, rade, se joaca cu mingea ,da sut in minge cu alti copii, insa cand vine vorba de alte jocuri care implica reguli si a construi ceva, prefera sa se uite, nu se implica.

 

Acasa, e mult mai agitat in prezenta ambilor parinti. Cand e doar cu mine, parca e alt copil, e de nerecunoscut. Oare e normal si asta ??? 

 

E foarte receptiv , o data i-am spus ce este acel lucru, a doua zi cand il intreb de acel lucru, merge si arata. 

De multe ori observ ca incearca sa pronunte si parca nu poate si se enerveaza, tipa.

 

Astept un raspuns, te rog , la tot ce ti-am scris, tinand cont ca ai experienta in domeniu.



#24
BlackCat4evR

BlackCat4evR

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 4.952 mesaje

Postat 06 octombrie 2015 - 13:50

Da, mai merge si sa te prefaci ca nu intelegi cand vrea ceva, "pui, nu inteleg... ce doresti? apa? papa? canita cu magarusi?" pana cand incearca sa spuna ca are nevoie.

Stiu ca intotdeauna stii ce vrea, si uneori se poate sa stii chiar inainte de a avea nevoie, dar prefa-te putin in incurcatura, solicita-i sa-ti explice prin vorbe ce vrea.

 

(Am scris mesajul in acelasi timp cu tine, vad ca ai scris despre asta si tu)


Editat de BlackCat4evR, 06 octombrie 2015 - 13:54 .


#25
BlackCat4evR

BlackCat4evR

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 4.952 mesaje

Postat 06 octombrie 2015 - 13:53

 

Acasa, e mult mai agitat in prezenta ambilor parinti. Cand e doar cu mine, parca e alt copil, e de nerecunoscut. Oare e normal si asta ??? 

 

Se poate sa faca asta daca simte lipsa lui tati, in cazul in care lipseste cel mai mult de acasa, daca e mai putin prezent langa cel mic. 

Cam la fel se intampla dupa ce merg la gradi, unde sunt ingerasi pana cand ajung acasa, unde se dezlantuie... 



#26
SufletPitic

SufletPitic

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 30 mesaje

Postat 06 octombrie 2015 - 16:11

Se poate sa faca asta daca simte lipsa lui tati, in cazul in care lipseste cel mai mult de acasa, daca e mai putin prezent langa cel mic. Cam la fel se intampla dupa ce merg la gradi, unde sunt ingerasi pana cand ajung acasa, unde se dezlantuie...

 

Inteleg...nu stiu ce sa zic...o fi si asa. Habar nu am daca e normal sau nu....



#27
J G

J G

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.955 mesaje

Postat 06 octombrie 2015 - 16:12

Multumesc mult pt raspuns.

Intr-adevar, poate si noi l-am ajutat intr-o oarecare masura sa nu vorbeasca. Zic asta pt ca mereu cand a cerut ceva , aratand spre ceva, i s-a oferit. Am incercat in ultima perioada sa fim umpic mai exigenti, in sensul ca ne faceam ca nu intelegem ce vrea, insa insista aratand spre acel obiect de 2-3 ori , pana se enerva ca nu primea ce doreste.

 

Ma mai linisteste raspunsul tau, tinand cont ca traiesc intr-un stres continuu din punctul asta de vedere , cu atat mai mult ca lucrezi in domeniu.

 

Fiica ta imi spui ca macar avea 10 cuvinte in vocabular, la el sunt vreo 4.

Sunt curioasa... Fiica ta a inceput sa vorbeasca brusc si corect ? Sau treptat si stalcit.

El este innebunit dupa reclame. S-a uitat si la tv mult, desene...reclame...de cand era mic. Acum ma invinovatesc mult pt asta si regret, ca poate asta este o cauza pt care el nu vorbeste...

 

El este temator de multe , f prudent de locuri inalte, necunoscute, care implica pericol, doar de masini nu si ma intreb de ce. Ar zbunghi-o in strada, fara nici o problema.

 

Nu se da pe topogan. Alearga cu copiii, rade, se joaca cu mingea ,da sut in minge cu alti copii, insa cand vine vorba de alte jocuri care implica reguli si a construi ceva, prefera sa se uite, nu se implica.

 

Acasa, e mult mai agitat in prezenta ambilor parinti. Cand e doar cu mine, parca e alt copil, e de nerecunoscut. Oare e normal si asta ??? 

 

E foarte receptiv , o data i-am spus ce este acel lucru, a doua zi cand il intreb de acel lucru, merge si arata. 

De multe ori observ ca incearca sa pronunte si parca nu poate si se enerveaza, tipa.

 

Astept un raspuns, te rog , la tot ce ti-am scris, tinand cont ca ai experienta in domeniu.

 

Oh, am uitat, si fiicei mele ii placeau mult reclamele.

 

De vorbit a inceput sa vorbeasca stalcit, ca un copil de un an jumate, insa in cateva luni a recuperate dificultatile si a vorbit corect.

La fel am incercat si noi sa ne facem ca nu intelegem, dar se frustra foarte tare. Nu a mers. Alta greseala pe care consider acum ca am facut-o a fost sa pun presiune pe ea sa vorbeasca, sa ma arat frustrate (in conditiile in care stiam ca e sanatoasa), sa ma stresez excesiv. Din ce am observat in practica, cu cat parintii se streseaza mai mult si pun presiune mai mare, cu atat copilul (anxios oricum) va ezita sa vorbeasca.

 

Imi aduc aminte ca intr-o seara, dupa ce niste oameni din parc ma trimisesera iar "la specialisti" (cei din jurul nostru au constituit un factor de stress enorm) seara cand am pus-o la somn mi-au dat lacrimile si I-am spus ca-mi doresc mult sa-mi vorbeasca, ca sunt speriata dar ca astept sa fie ea pregatita si gata, cand va vrea ea sa vorbeasca va vorbi, eu stiu ca e sanatoasa si inteligenta. Nu stiu cat de mult a inteles, poate a fost o coincidenta, dar imediat dupa aceea a inceput sa vorbeasca.

 

Nu te stresa. Din cate povestesti e un copil inteligent.



#28
J G

J G

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.955 mesaje

Postat 06 octombrie 2015 - 16:13

Inteleg...nu stiu ce sa zic...o fi si asa. Habar nu am daca e normal sau nu....

 

Sau e gelos pe atentia ta cand apare tati in peisaj. Oricum e ceva trecator, nu-ti face griji.



#29
SufletPitic

SufletPitic

    Nou venit

  • Membri
  • Punct
  • 30 mesaje

Postat 06 octombrie 2015 - 16:25

Oh, am uitat, si fiicei mele ii placeau mult reclamele. De vorbit a inceput sa vorbeasca stalcit, ca un copil de un an jumate, insa in cateva luni a recuperate dificultatile si a vorbit corect. La fel am incercat si noi sa ne facem ca nu intelegem, dar se frustra foarte tare. Nu a mers. Alta greseala pe care consider acum ca am facut-o a fost sa pun presiune pe ea sa vorbeasca, sa ma arat frustrate (in conditiile in care stiam ca e sanatoasa), sa ma stresez excesiv. Din ce am observat in practica, cu cat parintii se streseaza mai mult si pun presiune mai mare, cu atat copilul (anxios oricum) va ezita sa vorbeasca. Imi aduc aminte ca intr-o seara, dupa ce niste oameni din parc ma trimisesera iar "la specialisti" (cei din jurul nostru au constituit un factor de stress enorm) seara cand am pus-o la somn mi-au dat lacrimile si I-am spus ca-mi doresc mult sa-mi vorbeasca, ca sunt speriata dar ca astept sa fie ea pregatita si gata, cand va vrea ea sa vorbeasca va vorbi, eu stiu ca e sanatoasa si inteligenta. Nu stiu cat de mult a inteles, poate a fost o coincidenta, dar imediat dupa aceea a inceput sa vorbeasca. Nu te stresa. Din cate povestesti e un copil inteligent.

 

Iti multumesc pt incurajari.

In legatura cu masinile, e normal sa nu constientizeze pericolul iar in privinta altor lucruri, sa fie temator si prudent ?

Nu mai stiu ce sa iti mai zic... A mers la 1 an si 4 luni fix. Am nascut prin cezariana, fara complicatii la nastere, el nu a fost incubat, oxigenat, nici icter n-a facut. A decurs totul f ok.

Prefera mancarea pasata.

Nu vrea din mana sa manance nimic.

Doarme 10-11 h pe noapte, nici nu stiu ca exista. Nu se trezeste deloc. Rar plangand poate din cauza ca l-ar durea ceva sau poate viseaza ceva urat.

Dupa amiaza doarme 2-3 ore.

Imita tot ce vede la noi, face si el sau cel putin incearca sa-i iese la fel.

Curios pt noi inca o chestie....saptamana trecuta in treacat, l-am auzit spunand " usa " , insa cu s-ul acela in varful limbii, in loc de s. M-am intors brusc, i-am zis bravo mami, bravo. Cum spune David usa ? Nu a mai spus nimic....



#30
BlackCat4evR

BlackCat4evR

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 4.952 mesaje

Postat 06 octombrie 2015 - 17:06

Poate ar fi bine sa va relaxati nitelus... 

 

Ideea cu prefacutul ca nu intelegeti ce vrea e buna, dar cu conditia sa nu cedati cand "se enerveaza". Pe urma, poate scurtati timpul petrecut cu televizorul pornit (chiar daca, poate, nu va uitati la el). Cand nu va uitati, stingeti-l. Vorbiti mult. Daca el se joaca, vorbiti intre voi, clar, raspicat, limpede, si amuzati-va. Va dori si el sa rada impreuna cu voi, si va intelege ca vorbele sunt motivul distractiei.

Daca ii vorbiti ca unui bebelus, renuntati! Nu stalciti cuvintele doar pentru ca el le stalceste, nu vorbiti peltic cu el doar pentru ca asa vorbesc bebelusii. E ca si cum ar invata doua limbi, cea normala si cea de prosteala. Daca nu faceti asa, e bine, ignora ultimul paragraf.

Cand vorbeste incearca sa nu sari brusc, pentru ca chiar daca tu il feliciti, il poti de fapt speria... Poti incerca foarte calm, inghitindu-ti bucuria (enorma, ce-i drept) dad-i spui: "Da, mami, e usa. Usa de la intrare / sufragerie / dormitor. Ia sa vedem, unde mai avem noi usi? Stii sa-mi arati?" Si cand arata, rosteste clar cuvintele "A! Foarte bine, aici e usa de la bucatarie. Ce facem noi la bugatarie?" si tot asa, vorbesti cu el pana in panzele albe, dar calm si corect.

Pe urma, poti sa faci un joc in care iei pe rand fiecare parte a corpului si descriind rolul ei, ochisorii vad, piciorusele merg, degetele mangaie, deseneaza, gurita vorbeste, mananca... etc. Si data viitoare cand va arata spre ceva, ii poti aminti jocul vostru: "Tii minte ce-am spus despre degetele? Ele folosesc la desenat, nu la aratat, gurita e cea care cere lucrurile de care ai nevoie, uite asa: Tati, am te rog nevoie, de un paha cu apa, mi-e foaaaarte sete" iar tati trebie sa fie instruit sa zica "sigur ca da, poftim un pahar cu apa" si sa ti-l ofere. Iar tu sa-i spui piticului, victorioasa: "Vezi ce simplu am obtinut paharul cu apa? A fost nevoie doar sa-l cer!"

Citeste-i poezii, insista pe silabele de la sfarsitul versurilor, cele care rimeaza, copiilor le plac poeziile simple. 




Panic Questions

  • miha444
    - mar 22 2024 16:22

  • Progesteron in sarcina

    Flor_i
    - mar 18 2024 13:02

  • Cat mănâncă bebe la 2 luni

    mada204
    - mar 08 2024 16:24

  • PoÈ›i naÈ™te mai devreme de termen?

    Ezraa
    - mar 08 2024 06:39

  • Dermatita atopica

    MGeorgi30
    - mar 02 2024 13:10

Last Blogs

  • Morfologie trimestrul 1

    ZDenisa
    - Ieri, 22:56

  • Morfologie trimestru 1

    Mica13
    - Ieri, 20:46

  • 6 luni

    EusebiaRalu
    - Ieri, 19:29

  • Vitamine preconceptie si in sarcina

    Deutzuk
    - Ieri, 14:03

  • Pregătindu-ne pentru sosirea micuÈ›ului

    AdrianaBlo
    - Ieri, 13:30

Ultimele aprecieri

  • andacosPoza lui %s

    andacos
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • monicaboPoza lui %s

    monicabo
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • OtiliavPoza lui %s

    Otiliav
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    ioana
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • - TOP 50 reputatii -