Copilaria mea...
Ma indrept catre o varsta,catre niste ani pe care in copilarie ii vedeam atat de departe.Cand esti copil nu crezi ca vei imbatrani vreodata.Nu exista in viata ceva mai pur si candid ca universul copilariei.Privesc cu nostalgie si bucurie.Am avut o copilarie atat de frumoasa chiar daca nu am crescut la tara in mijlocul naturii.
Fiind singura la parinti m-am bucurat si am fost mereu in cautarea prietenilor.Eram o baietoasa,imi placea compania atat a fetelor cat si a baietilor.Ei erau fratii si surorile mele pe care nu i-am avut.De aceea,la varsta aceea am legat prietenii cu atata usurinta ,asa cum numai un copil poate sa o faca.
Imi aduc aminte de verile toride cand ne strangeam in curtea blocului atat de multi copii incat larma asurzitoare se auzea dincolo de blocurile cenusii ceausiste…In fata blocului trona un nuc imens care ne apara de vant,de ploaie ,de razele soarelui.Un nuc batran pe care atarnasem un cos de baschet,un inel ruginit de fier si la poalele caruia ne intindeam o patura si ne adormeam papusile…Tot acolo,la umbra lui, ne asezam si savuram nucile ,corcodusele,prunele,ciresele pe care le furam cu atata dibacie din livada vecinului.
Livada…era locul meu de refugiu,locul unde ma regaseam in zilele cand eram mai trista si cand sufletul meu de copil se regasea.Ma cocotam cat mai sus intr-un cires..de acolo vedeam cu alti ochi copiii si terenul de joaca,pe alocuri inverzit,si culegand cirese in poalele rochitei priveam la colbul care se ridica cand baietii jucau fotbal sau tzurca…
Iernile…visul copilariei mele.Cazematele de zapada,lancile din trunchiuri de brad,bulgarii de gheata care zburau deasupra noastra intr-o incaierare de nedescris…In spatele blocului ,un derdelus imens!Nu imi placeau saniile,imi placea senzatia cu care alunecam cu patinele ca intr-un zbor,parca ma desprindeam de pamant ca sa ajung jos la terminarea partiei…Eram intotdeauna fata baietoasa si rebela parca dornica de senzatii tari si ma strecuram cu atata usurinta printre sanii fara sa cad.
Prima pasiune.Patinajul.Patinam pe un patinuar mic,unde un batranel arunca galeti cu apa iar gerul naprasnic o ingheta pe loc.Apoi am invatat tainele dansului pe gheata…Intr-un palton invechit,cu spatele adus de trecerea timpului,batranul m-a invatat sa patinez…Daruia cu atata dragoste tot ce stia el tuturor copiilor.Imaginea lui mi-a ramas vie si acum!Datorita lui,mai tarziu ,am castigat premiul intai la patinaj viteza .Nu stiu daca m-am bucurat vreodata in copilaria mea mai mult ca atunci!