eu cred ca generatia mea a fost mai cu mot daca stau sa o compar cu ce vad acum la copiii din jurul meu.
ah, cat era de frumos.....imi amintesc de gradinita, cum mergeam cu drag, cum aveam acolo piese mari de lego si construiam nave....cum nu voiam sa mananc sandwichurile de acasa...cum ne jucam in curte.
In weekend mergeam la karate, faceam Ninjutsu. Era de fapt mai mult asa, ce vezi prin filme. Ne punea 2 banci si trebuia sa facem saritura leului peste el, ne suspenda o barna pe 2 ....nu caprele de la sport pe care sareai ci altceva. In fine, punea barna pe chestiile alea, la vreo un metru jumate sau mai mult inaltime si noi trebuia s amergem pe ea la inceput normal, apoi legati la ochi. Aruncam cu tepuse si cu stelute.
Dupa antrenament mergeam acasa, era vreo 10 dimineata. Bunicul meu imi pregatea soldatei de corn cu carnat afumat de casa si cu Schnittlauch *eram uimita ca este o iarba care are gust de ceapa*. In timpul asta pana mancam ma uitam la Richie Rich. Dupa aia mergeam cu taica/miu si jucam tenis la perete sau fotba, faceam tractiuni in curte pana veneau vecinii si ne jucam cu totii.
Stateam in zona rezidentiala deci era liniste, intre blocul meu si cel din fata era un parc cu o padurice. Eram vreo 8 sau 10 copii, cateodata si mai muti, cateodata mai putini, stateam afara si ne jucam in timpul zilei 'prinsa', seara 'scunsa'. Ne mai jucam si cu papusile, si patratica, tarile, coarda, elastic, ne prefaceam ca suntem la scoala de gimnastica, hotii si politistii, scoala cu mingea, incetul cu incetul, tara tara vrem ostasi., matele incurcate,asta cu batistuta nu o mai tin minte, de fapt stiu doar o frantura din ea. ... erau incredibil de multe jocuri. Iarna, de exemplu, iesea taica/miu si ne facea derdelus pt a doua zi. Si ne dadeam pe gheata, ne jucam pana nu ne mai simteam degetele in cizme. Stiu ca am mers iarna la bastion, la 5 minute de noi, inspre centru, este un bastion care e ca o mini cetate. Si intr/o parte are imprejur ca un canal pt apa, dar lat de tot, ca teoretic se pot parca masini acolo. Practic e doar arba, evident. Ei, si ala a fost derdelus. Si cum era atat de inclinat si inghetat nu te puteai urca inao. Asa ca parintii copiilor care se dadeau acolo au legat un cauciuc de un copac si asa erau 'extrasi' copiii din locul ala :))))
Viviana, si voi faceati spiritism? :))))))))))) si noi!
Cand mergeam in casa sa mancam era semi tragedie. Seara ne rugam de parinti sa primim un sandwich pe care sa il mancam afara, la joaca.
Si stiu ca ne chemau si noi tot mai stateam '5 minute'. :))))
ca sa evite sa strige prin toata curtea, bunica/mea si bunica/miu ma fluierau. Aveam un ;ton; anume. Din asta am dezvoltat noi, copiii, inca ceva ca sa ne flueram intre noi, si vecina de la etajul 2 inca un fluierat distinct pt nepoata ei :)))))
Acum vreo 4 ani inainte sa plec in Germania stateam acasa si aud fluieratul nostru si ca cineva ma striiga ca atunci cand eram mici. Erau 2 prietene care au venit acasa (una facuse facultatea in Viena, cealalta a fost in Danemarca). :))))
Cel ami mult regret ca nu ma pot intoarce sa mai retraiesc o data totul.
Cand ma spal dimineata pe fatza cu apa rece rece am de fiecare data un deja vu si simt exact starea pe care o aveam in gradinita si scoala primara cand ma pregateam s amerg la scoala si bunica/mea ma astepta in bucatarie sa mananc.....si cateodata ma bucur de asta la culme.
Editat de XIO, 31 octombrie 2015 - 11:31 .