34 raspunsuri la acest subiect

[ralcat]

Al meu are inca 10 ani, ne mai luptam din cand in cand cu mici crize de personalitate si cu frustrari de pre-adolescent. Deocamdata.

Nu stiu daca ne putem numi prieteni, ce e clar e ca suntem mega apropiati, lipiciosi si pupaciosi, desi eu sunt creatura care implementeaza reguli, interdictii si pune osu pruncului la munca. Momentan ma alinta android, ceea ce e un mare compliment :).

[Mik]

Pentru mine un parinte cool e cel care-l lasa sa faca tot ce-i trece prin cap. Si am vazut asta destul de rar, mai ales la parinti de copii mai mici si asta cu rezultate dezastruoase.

 

Nu, nu sunt cool dupa criteriul asta. Vreau (si sper ca reusesc) sa fiu un parinte in care copiii mei sa aiba deplina incredere si in fapte si in decizii in ceea ce ii priveste.

 

La mine deciziile luate de parinti sunt cele fundamentale, de restul mi se pare normal sa-i intreb de meniul pe saptamina viitoare, sa-i cumpar unuia numai tricouri rosii si altuia numai negre, sa alegem impreuna ceea ce vom face la sfirsit de saptamina. Fiecare citeste ce-i place si le cumpar ce jocuri doresc. Insa libertatile astea mici pe care au si le cer ei in mod implicit sau explicit si sunt bazate pe incredere.

[Victoria_mami]

NU stiu daca sunt cool sau nu si Victoria are abia 7 ani, dar intotdeauna ii spun ca Daddy si eu suntem si ii vom fi intotdeauna cei mai buni prieteni, cei care nu o judeca si o vom sprijini intotdeauna, cei care nu o vom trada niciodata, cei care nu vom pleca niciodata de langa ea in momentele grele. Suntem parinti, dar suntem si prieteni. Safety first, intotdeauna, apoi scoala, teme, apoi distractii cat mai diverse. Nu ma comport altfel cand prietenele ei sunt aici. Sunt eu intotdeauna, nici nu incerc sa fiu cool, ci doar eu.

[michelle-usa]

atit cit e copil si are nevoie de parinti,  sunt parinte pt copilul meu. 

 

sutn responsabila pt el, mi-as da viata pt el, ii doresc tot binele din lume si ma straduiesc sa fiu the best parent si un model demn de urmat.

 

nici pe departe nu aspir la titlul de "cool mom", cu bautura la 15 ani  , glume deocheate si dubla personalitate.

 

cred cu convingere ca, copiii au nevoie in primul rind de parinti, mentori si apoi prieteni. sa creasca intr-un mediu cu reguli, boundaries (limite?)si asteptari ...si in care parintii sa le inspire dragoste, siguranta si respect.

[michelle-usa]

di punctual meu de vedere, un parinte sa ofere bautura copiilor la 15 ani primeste o bila neagra.

 

sper ca macar a anuntat in prealabil parintii acestor invitati ca va servii bautura...la petrecere...

cit despre povestea initiala cu cocaina  ori e trasa de par...ori petrecerea a fost in cercuri "inalte" ..despre care nu prea am habar...doar ce aud din ziare, ca se mai intimpla. 

 edit.

ceea ce cred ca e si illegal...

 

 

urit , f urit...cand unii parinti nu stiu cum sa faca sa scoata in evidenta efectele negative ale bauturii, drogurilor...si alti parinti le promoveaza.

Editat de michelle-usa, 22 septembrie 2015 - 18:10 .

[Admin]

di punctual meu de vedere, un parinte sa ofere bautura copiilor la 15 ani primeste o bila neagra.

 

sper ca macar a anuntat in prealabil parintii acestor invitati ca va servii bautura...la petrecere...

cit despre povestea initiala cu cocaina  ori e trasa de par...ori petrecerea a fost in cercuri "inalte" ..despre care nu prea am habar...doar ce aud din ziare, ca se mai intimpla. 

 edit.

ceea ce cred ca e si illegal...

 

 

urit , f urit...cand unii parinti nu stiu cum sa faca sa scoata in evidenta efectele negative ale bauturii, drogurilor...si alti parinti le promoveaza.

 

Sunt todal de acord cu ceea ce este scris mai sus! Poate nu am fost suficient de expresiv dar doresc sa subliniez ca mi-a parut rau ca am cautat variante in loc sa fiu ferm si sa spun NU. Trickul a fost: bere de tip radler (1,9% alcol) si in cantitate foarte mica (6 sticle la 20 de invitati) ca sa ma asigur ca se termina repede. O mare gresala pentru ca era mult mai bine sa fiu ferm. Povestea am folosit-o in mod voit pentru a exemplifica cat mai real si credibil mesajul meu si mi-o asum.

[Mada]

Orice compromis facem pentru copii, va atrage dupa sine altul, pentru ca ei vad ca am cedat si de aici trag concluzia ca vom ceda si mai departe, in alte situatii.

 

Da,  eu cred ca ati facut un compromis ca ati cumparat bere chiar si de "copii", pentru ca imediat au cerut ceva mai tare sau si-ar fi dorit, deci o bunavointa din partea voastra a atras dupa sine o o alta cerere.

 

Un fel de "da-i omului un deget si el iti va lua toata mana".

 

Eu la 16 ani, la petrecerea mea, am cerut bere pentru invitati. Culmea, e ca parintii m-au lasat si am cumparat o naveta de bere. Ce credeti?  S-au imbatat colegii mei si evident ca le-a fost rau, cine credeti  ca a curatat? Eu, evident. Va spun sincer ca nici macar o morala din partea parintilor nu am primit, dar faptul ca a trebuit sa curat mi-a fost de ajuns.

Este poveste de acum.. destui ani.

Nici nu mi-a mai trebuit alta petrecere, acasa.

 

Intotdeauna trebuie sa fim consecventi si ceea ce ne propunem si de regula stabilim impreuna (parintii si copiii) sa nu ne abatem. Am zis ca "nu" cu telefon la scoala, pai poti sa te dai cu fundul de pamant ca nu ti-l dau, am zis ca "nu" pleci in parc neinsotit, am spus la 9 strangem jucariile si ne pregatim de nani, asta facem sau legat de haine, cu ce se imbraca sau de cat de multe dulciuri mananca si alte exemple.

 

La copiii mai mari, e tot cam la fel. Aplicam regulile stabilite cumva impreuna, la 10 inchidem netul sau nu vii mai tarziu de 8 acasa sau intai temele si lucratul suplimentar si apoi iesitul in oras, vizite ale prietenilor, film, mall, parc ce mai fac adolescentii.

 

Si cred ca indoctrinarea cu fara tigari, alcool, droguri, incepe de la varste fragede.

 

De cand sunt micuti, trebuie inceputa, vai de rau fac, vai ce se intampla cu tine cand bei/fumezi/ droghezi, totul trebuie dramatizat atunci, sa le intre in cap, ca e un mare NU sa faci asta.

Eu stiu ca ideal este sa fim prietenii lor, ei sa ne spuna tot ce fac si vad si noi sa ii indrumam si le ii indreptam acolo unde gresesc, dar este ideal.

Si cum idealul nu a fost inca atins de nimeni, avem reguli si suntem consecventi in a le aplica.

Sa nu ca inchiputi ca eu fac militarie cu ai mei 2 copii (7 si 11 ani), nicidecum si eu sunt o mama rea si eu am prea multe reguli, dar viata e grea. hahaha 

 

Dar sunt si momente cand sunt cea mai frumoasa, buna...

 

 

Asta ca o gluma.

 

Le-am spus acum catva timp, apropo de chestii marunte (dusurl rufelor murdare la cos, stransul jucariilor de peste tot, farfurii murdare lasate, tot asa, peste tot, ambalaje de dulciuri te miri unde lasate, chestii de genul asta) ca "intorc foaia". Cel mic zice: care foiae, nu vad niciuna!!!

[Admin]

Cu riscul ca mai primesc o bila neagra fac share la acest material facut cu umor:

 

8 milioane de vizionari. Dar despre fenomenul de videobloggeri si impactul pe care il au ei asupra copiiilor nostri o sa deschid un subiect nou. Sunt foarte multi parinti care habar nu ce videobloggeri urmaresc copiii lor....

[a_alinta]

din punctul meu de vedere a fi prieten nu e usor. 

 

spune-i cuiva ca nu esti de acord cu punctul lui de vedere si i-a foc. prietenia este exact cand poti  sa vorbesti si sa comentezi.  il lasi si pe copil sa vorbeasca si iti expui si tu punctul de vedere.

[a_alinta]

atit cit e copil si are nevoie de parinti,  sunt parinte pt copilul meu. 

 

sutn responsabila pt el, mi-as da viata pt el, ii doresc tot binele din lume si ma straduiesc sa fiu the best parent si un model demn de urmat.

 

nici pe departe nu aspir la titlul de "cool mom", cu bautura la 15 ani  , glume deocheate si dubla personalitate.

 

cred cu convingere ca, copiii au nevoie in primul rind de parinti, mentori si apoi prieteni. sa creasca intr-un mediu cu reguli, boundaries (limite?)si asteptari ...si in care parintii sa le inspire dragoste, siguranta si respect.

si cand nu mai e copil si nu mai are nevoie de parinte, ce faci? l-ai crescut cum ai crezut tu ca e bine . ( vorbesc in general nu cu tine personal).

 

copilul are nevoie sa fie el insusi, nu are nevoie de mentori.  si de multe ori credem despre noi ca suntem buni fara a le inspira iubire.    dragoste, respect  si siguranta sunt doar cuvinte.