Nu doresc la nimeni sa treaca prin ce momente trec eu acum... sotia (ca nu stiu sa ii spun altcumva) tocmai mi-a spus ca este gravida cu alt barbat pentru ca barbatul a vrut...
AM DOI COPII minori cu femeia aceasta si am fost impreuna de peste 14 ani... si acum imi cere sa fim prieteni si ca eu ar trebui sa vin in tara sa imi iau un aparatament si sa vad copii cand vrea ea, SA RAMANEM CASATORITI PE HARTIE si ea sa faca ce vrea ea din viata mea si a copiilor.
Sa ma bata Dumnezeu daca mit un cuvant din tot ce scriu aici....
Sunt intr-o stare de soc si ma simt terminat, nu imi vine sa cred ca a facut treaba asta. Relatia noastra nu a fost cea mai buna in ultimii ani insa am incercat tot timpul sa ma schimb sa ma adaptez cu noul (insa niciodata nu a fost suficient). Sunt singurul care am lucrat in ultimii 10 ani si am lucrat si cate 4 joburi la un moment data numai ca sa avem.
Copii sunt nascuti peste granita si eu (si ea) am cetatenie dubla. Nu stiu efectiv ce sa fac... ma gandesc cel mai mult la copii si la ce sa o sa se intample cu ei in continuare.
Sunt rupt intre o decizie sa pun divort si sa castig copii si sa ii iau cu mine peste granita (SUNT PREGATITI SA FIU TATA SINGUR) sau sa ii lasa cu ea si ea sa faca varza totul pentru ca o sa aibe inca unul mic si nu cu mine si eu am spus ca nu ii dau semnatura pe copil... ca asta ar fi ca si cand sunt cel mai mare prost din lume. Indiferent ce se intampla stiu ca situatia o sa afecteze copii insa nu stiu cum este mai bine:
- cu mine peste hotare (si tara nu este in Europa)
- sau cu mama in Romania, cu un alt barbat si un baby nou si eu ori in tara unde sunt acum ori in RO fara nici un sens si directie (in afara de faptul ca am access la copii cand o sa vrea ea).
Este prea mult pentru mine... tot ce se intampla acum. Ma simt total consumat si imi vine sa ma urc pe pereti (sper sa nu imi pierd mintile). Nu stiu ce sa fac....
Intr-un mod ciudat inca ma gandesc cum sa fac sa nu o RANESC pe mama copiilor mei desi ea mi-a facut inima tandari.
Am fugit intr-o noapte dupa ea ca a plecat de acasa si a avut ganduri sa isi ia viata (am convins-o sa vina inapoi) si de cateva ori a strans cat a putut ea de tare de gatul meu si nu am atins-o cu un deget. Mi s-a reporsat tot timpul ca nu stau cu ea si ca stau cu copii si asta a fost adevarat pentru ca dupa nastere a inceput sa aibe depresii si am tot incercat sa discutam insa de multe ori terminam discutiile ca eram rupti de oboseala...
Pe astia mici nu i-am atins o data cu mana, i-am luat doar cu vorba si sunt niste copii extraordinari si tot ce am pe pamantul asta si este important pentru mine sa renunt la ce vreau eu in favoarea lor. Insa imi este grau sa vad cumva o continuare in care ea este in viata mea (desi va fi pentru totdeauna prin astia mici).
M-ar ajuta sa vad cu gandeste si altcineva, pentru ca decizia care trebuie sa o iau in urmatoarele 2 saptamani (am cerut eu timpul acesta) o sa fie o decizie pe viata si care o sa afecteze viata la 4 persoane.
