Copila a plecat sa se intalneasca cu colegul ei de clasa...la locul de joaca vis-a-vis de casa...il cheama Raphael..e portughez, cu un cap mai mic decat ea, dar canta la chitara, e frumusel...ea a fost indragostita de el, dar acum sunt doar buni prieteni, vorbesc despre orice, isi fac temele impreuna pe chat, ea fiind singura fata cu care el corespondeaza ... .aici se cheama colegi la prieteni ma refer....Kollegen in germana....
Ultimele valuri de vacanta a pinguinilor
#291
Postat 03 septembrie 2015 - 19:55
#292
Postat 03 septembrie 2015 - 20:02
ca citesti ca o adolescenta am retinut , dar ca tu retii in detaliu ce ai citit in adolescenta... asta e peste puterile mele de intelegere :)))))
Am 5 carti care m-au marcat la 12-14 ani. Inca tin minte cu imagini si conversatii contextul in care le-am citit.
1. Cei trei muschetari - la 12 ani cand bunicul meu mi-a spus ca fetele dr. Brahmann au citit deja Vicontele de Bragelonne si noi nici macar de muschetari nu ne-am atins. Bine fetele alea lucrau si din gazeta matematica dar de aia nu m-am atins.
2. Micuta Dorrit - eram la tara, si m-am batut (pe bune cu cap, gura, picioare) cu sora mea pe ea. Si am sfarsit in a o citi impreuna, intinse in iarba.
3. Winneotu - pe care ne-am dorit-o amandoua in acelasi timp dar avand experienta lui Dorrit, am citit-o sera de seara cu voce tare, in pat, toate 3 pe rand.
4. Pe aripile Vantului i-a dat-o mama surorii mele. Numele cartii mi s-a parut exotic si am dorit-o. Mi s-a raspuns ca eu nu am inca 14 ani sa o citesc. Cum am implinit 14 ani am citit-o. Nu am sa uit niciodata fiorii pe care i-a trezit in mine scena cand Rhett urca la ea in dormitor, ii mangaie sanul si ea simte pentru prima oara altceva. Ceva placut.
5. Dupa noi potopul! - cine a citit-o cunoaste acele scene care faceau o fata de 14 ani sa reciteasca si sa reciteasca cartea la nesfarsit si sa nu o uite niciodata.
Sigur trebuie sa aveti si voi astfel de amintiri pregnante.
#293
Postat 03 septembrie 2015 - 20:11
eu sufar de un fel de amnezie :) foarte putine amintiri le duc cu mine si din nefericire nu cele placute.
asa ca nu pot sa va vorbesc de carti care mi-au marcat copilaria/ tineretea cu asa mare usurinta. e nevoie de sapaturi arheologice si reconstituiri :) si asta ia timp
#294
Postat 03 septembrie 2015 - 20:22
cred ca "Pe aripile vantului" e cartea pe care am citit-o de cele mai multe ori. efectiv de zeci de ori - si asta incepand de cand nici macar adolescenta nu eram, ca mie nu mi-a pus nimeni limita la 14 ani. aveau ai mei si o mica revista despre filme, care prezenta exact acest film, asa ca am citit cartea cu pozele din revista langa ea; mai tarziu normal c-am vazut si filmul, care mi se parea un deja-vu de la prima vizionare (ceea ce nu m-a impiedicat sa-l mai vad de nu stiu cate ori). si am ramas cu o nelamurire inca de atunci - si nu mi s-a clarificat pana azi: ce-a vazut Scarlett la Ashley? mai ales dupa ce a aparut si Rhett? macar daca n-as fi vazut acele poze inca de la inceput, as fi putut sa-mi imaginez ca arata intr-un fel care sa-l puna cat de cat pe aceeasi treapta cu brunetu'
ce-am mai citit de multe ori, tot incepand de la varsta aia: "Arta conversatiei" de Ileana Vulpescu, si "Panza de paianjen" si "Cartea Mironei" de Cella Serghi.
fireste, am facut ferfenita si "Cei trei muschetari", si "Ciresarii".
Editat de aminna, 03 septembrie 2015 - 20:25 .
#295
Postat 03 septembrie 2015 - 20:25
Oh, imi pare rau Aqai!
Imi pare rau pentru ca pentru mine cartile au fost atat de importante si imi aduc atat de multe miresme si amintiri din trecut incat mi-ar fi placut sa simti ce simt eu cand ma gandesc la ele. Mirosul de iarba cand ti-am povestit de Micuta Dorrit sau rasete zblogii de adolescente-n floare care se jucau de-a Scarlett O'Hara...
#296
Postat 03 septembrie 2015 - 20:30
Daaa, si eu am acest fel de amintiri. Eu eram in perioada romantioasa cu cavaleri, turnire, asa ca reciteam la nesfarsit "Chanson de Roland", "Inelul Nibelungilor", si le alternam cu aventurile din Jules Verne si "Caderea Constantinopolelui" :))
#297
Postat 03 septembrie 2015 - 20:32
viv, it is what it is. foarte foarte enervant si personal si profesional, intr-o vreme ma chinuiam sa fac tot soiul de exercitii de memorie si recapitulam seara ce se intamplase peste zi ... am renuntat pana la urma ca nu mai aveam timp. are a face cumva cu forma mea de dislexie (discalculia adicatelea, ma rad si curcile daca stiu ce fac for a living:)))
in general stau departe de discutiile ad-hoc despre trecut si scap de rusine asa :)
insa daca incep sa recitesc o carte imi aduc aminte brusc si nu mai am rabdare sa o citesc din nou.
cu doua exceptii
inainte de tacere si micul print. dar nu pot sa le numesc carti de copilarie/ adolescenta fiindca pe amandoua le-am desoperit la maturitate.
#298
Postat 03 septembrie 2015 - 20:33
Scarlett era o fire voluntara. Toti baietii roiau in jurul ei in afara de Ashley. Si-l dorea pentru ca nu-l putea avea. Pentru ca era distant fata de ea, pentru ca o respinsese intr-un fel, pentru ca era al lui Melanie. Melanie cea blanda. Scarlett cea dracoasa, cea cu vino-ncoa putea avea pe oricine la picioare numai pe Ashley nu.
De aceea il dorea.
Cred ca era in zodia Berbec.
Eu mi-am inchipuit personajele aproape asa cum au fost in film.
#299
Postat 03 septembrie 2015 - 20:59
A plecat tata, am o tristete care nu se da dusa, poate si unde a fost primul an in care l'am vazut ca ii pare evident rau ca pleaca. Nu stiu pe voi, dar pe mine zilele dinainte de plecare ma naucesc de cap, iar citeva zile dupa sint ca o cirpa si-am tot felul de flashback-uri de cind eram copil, adolescenta... Cind tata era Tata, nu Bo si eu n-aveam treaba decit sa ma las rasfatata de el...
Simonna
si eu la fel simt pt tata. mi se rupe inima cind ma gindesc la el...si prin ce trece in tara cu frate-meu... si nu pot sa fac nimic pt el....fiind asa l adistanta.
mi-e dor de vremurile cand ma rasfatza, si ma facea sa ma simt deosebita si iubita ca nimeni altcineva si ne plimbam impreuna despicind firul in patru...cand rideam de orice nimicuri.
mi-e dor sa il mai vad cum era o data, un om ca stinca.
scuze, nu mai pot plang de ciuda de tot ce se inimpla.
#300
Postat 03 septembrie 2015 - 21:07
ca citesti ca o adolescenta am retinut , dar ca tu retii in detaliu ce ai citit in adolescenta... asta e peste puterile mele de intelegere :)))))
sa vezi, am o colega de banca de la generale...e in ny la colegiu de asistente.
ea dupa liceul sanitar a facut facultatea de drept , franceza, a fost notar, meditator de engleza franceza.
venind aici si ducindu-se la colegiu de asistente...I-a trebuit fizica, chimie...matematica...
imi spunea ca si-a amintit tot ce a invatat in Romania...in perioada liceului. ...ba isi mai mediteaza si colegii de facultate la chimie.
sau sotul meu, isi aminteste fizica facuta prin clasa 8-a...theoreme...chestii care nu le face in mod obisnuit, nu le-a mai invatat de atunci...dar le are inmagazinate acolo ...bine puse...