Suntem in Amsterdam ...am ajuns cu bine, dar un sfert de avion a pierdut legatura.
Si cum sunt neplansa, ma jelesc aici la voi ...mvai, am lasat o mama deznădăjduita, era asa mica si imbracata in negru, cu parul argintiu si cu lacrimile siroind ...asa de drag imi e de ea, are atata energie, o petsonalitate atat de puternica si o inima atat de mare. Ii e asa frica de singurătate, desi are atatia oameni pe langa ea ...suna telefonul ca la gara si ei tot frica ii este. Si ii e frica de "a nu avea ce face" in acelasi timp in care refuza o gramada de sugestii despre cum sa-si umple timpul.
Ma mai gandesc la ea azi, ca de mâine intru direct in closing si copiii de miercuri la școală. Tot miercuri încep si antrenamentele de soccer, duminica avem deja de mers la un turneu.
La hockey inca nu l-am inscris ...ezit si eu (din cauza banilor) si el (din cauza ca acum ii place tenisul) ...i-as da pe amandoi la tenis, dar mi-e ca ma costa mai mult ca hockeyul. As intrerupe pe iarna hockeyul si l-as baga numai in primăvară, dar am asa o nostalgie ...el le vrea pe toate si nu poate alege.
Revin ...vrea Flavia intr-o plimbare