Refugiatii sunt niste fugari. Asta nu ii face automat: analfabeti, lipsiti de notiuni de igiena, cu mentalitati de Ev mediu, inculti, saraci lipiti pamantului, neinformati, lenesi, neobisnuiti cu munca, doritori doar sa traiasca pe spinarea altora, neinstruiti. Vorbiti de parca in tarile de unde vin nu exista oameni care muncesc,invata, care pun bani deoparte, cu copii care merg la scoli, etc. Ca multe s-au facut praf din cauza razboiului, e clar.
De ce atatea discutii si mirari ca au avut bani sa plateasca acelor "calauze" sau cum s-or numi, ca au telefoane la ei? Puneti-va o clipa in locul lor. Cu ce ati pleca la drum, in necunoscut? Nu veti dori sa tineti legatura cu ai vostri, de acasa sau deja ajunsi acolo unde mergeti voi? Nu e normal sa fiti cat de cat informati, unde mergeti, cu cine sa luati legatura? Ce e de speriat sau de condamnat in asta?
Am citit, in articolul din Paris Match de unde am pus poze mai in urma, povestea unui cuplu de sudanezi, tineri cu un copil. Inainte de a ajunge in Franta el a lucrat ani de zile in Libia (prima lor tara de refugiu) ca sa stranga banii pt. calatorie. Dar e normal sa credem ca exista si oameni care au din start banii necesari, sau strang toti din familie sa plece unul, apoi sa ii aduca si pe ceilalti, samd.
A, de ce nu a ramas in Libia cuplul respectiv? Pt. ca ea era crestina el musulman si in acea tara o astfel de casatorie e pedepsita. Chiar daca acolo nu era razboi, viata le era amenintata. Femeia a declarat ca a stat numai in casa in toti acei ani.