Azi, acum 72 de ani, la Copaceni, in Basarabia …se nastea Adrian Paunescu.
Stiu ca este un personaj controversat …si mereu o sa-mi para rau ca s-a lasat controversat.
Ca si strutzul ce baga capul in nisip, prefer sa imi aduc aminte de, si numai de, Paunescu cel al adolescentei mele ... Cel ce umplea sali si stadioane, exact ca marii artisti ai secolului nostru, fara o productie riguros planificata inainte, fara un joc de lumini, fara fum, fara dans in fundal, fara pauza …
Intr-o lume fara tehnologie, fara telefoane, fara internet, cu o medie controlata si un public majoritar indoctrinat, un om cu o voce puternica, poruncitoare, un om isi folosea karisma ca sa aduca o altfel de cultura in mintile, in inimile si in orasele cele mai indepartate ale tzarii … Nici o repetitie inainte, compunea pe scena, citea biletele de la public in direct, plangea, radea, se infalacara odata cu multimea … un om tinea in frau, cu un microfon, o recitare si un cantec, mii si mii de oameni.
Deja simt ochii vostri tineri dati peste cap, si undeva in adancuri, ma ustura dispretul vostru … va inteleg totusi, l-am trait si eu din pacate, spre finalul vietii lui … dar pentru ca l-am cunoscut pe Paunescu cel de la inceputuri, pentru ca m-am hranit cu forma lui de cultura, am fost in stare sa il iert, sa nu mai incerc sa caut explicatii, sa ii dau voie sa greseasca, sa nu imi dau voie sa-l dispretuiesc, … sa nu mai am asteptari de perfectiune de la un om care parea, atunci, la inceputuri …perfect.
Si incercand sa evit ochii tineri neincrezatori, ma hranesc din zambetele generatiei mele -> “tineretul in adidasi” … si din amintirile parintilor vostri, “generatia in blugi”.
Paradoxal, pentru mine Adrian Paunescu a insemnat libertatea … libertatea de a asculta poezie, de a canta iubirea, de a iubi omul, de a iubi iubirea … a insemnat indemnul de a-ti intoarce gandurile spre parintzi, spre tzaranul roman, spre istoria acestui neam … Adrian Paunescu a insemnat, culmea, dorintza de canta despre tzara asta, libertatea de a fi patriot ca-ti vine, nu ca iti impune cineva, libertatea de canta istoria neamului asta, de a fi mandru ca esti ROMAN si ca te-ai nascut in locul care trebuie, acolo unde “cu cacilulile pe frunte / stam de veacuri ca un munte / in curbura arcului Carpat”
Ne duceam acolo la Cenaclu pentru ca era ceva deosebit …si cantam toti, numai muzica romaneasca, in romaneste … plangeam toti, ne imbratzisam toti, cunoscuti si necunoscuti, deveneam un singur suflet … cantam „Jurământ la Putna”, „Colindul gutuii din geam”, „Ana lui Manole”, „La o cană cu vin”, „Rugă pentru părinți”, „Niciodată”, „La adio”, „Actorul”, „Muntele”…cantam despre omenie, despre viitor, despre PACE, imuni la vremurile pe care le traiam ...si cumva, ieseam de acolo cu incredere ca viata e frumoasa si tzara asta in care traim, merita respectul si dragostea noastra, ca nu trebuie sa ne fie rusine de istorie, ca suntem viteji si drepti si corecti, ca trebuie sa speram si sa avem incredere in iubire :
Iubita mea, ti-am cumparat un munte
Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea
Eu ma retrag în pesteri muribunde
Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva:
Am dat pe acest munte … viata mea
10 ani de existenta, aproape 2000 de spectacole, 6 milioane de spectatori, sute de artisti scosi din cele mai infundate sate ale tazarii, aduse cu o chitara pe scena, cu o voce buna, aduse sa recite poezii ... zeci de mii de oameni uniti intr-o euforie si o pasiune care contrasta masiv cu formalismul serbarilor comuniste ...si zeci de cantece fara moarte ... asta a insemnat Cenaclul Flacara pentru mine.
Va provoc mai jos, la o ora de folk, la o ora de patriotism, la o ora de istorie culturala, la o ora de poezie, pe cei mai tineri la o ora de curiozitate … si pe cei "in blugi" la o ora de nostalgie …si astept sa imi spuneti parerea voastra … despre Poet, despre atmosfera de acolo …
Astept sa imi spuneti, ce reprezinta pentru voi Cenaclul Flacara ?
http://www.youtube.c...h?v=HnQqccjtm1I
Editat de buflea, 20 iulie 2015 - 23:08 .