71 raspunsuri la acest subiect

[blackgirl0]

 

Black, si cumnatul tau - sotul surorii - tot asa nebun e? Si tot asa, ii suporta bataile?! :((((  

 

Off topic, da (sau cel putin era, ca nu ne mai vorbim deloc). Este doctor inginer, cadru universitar, dar comportament de ... Acum, parca s-a mai civilizat... La prima nastere, la nici doua saptamani a batut-o pe sister de-a plecat nevasta'sa de-acasa cu bebelusa si 3 pampersi in geanta si s-a refugiat la mama. A venit la mama, mai sa-i sparga usa, a strans-o de gat, pe mine ma ameninta ca ma bate pe strada de ma lasa moarta (ca cica eu eram aia care-o instigam pe sister sa-l paraseasca). Suntem la 10 ani de-atunci, ei tot impreuna, eu linistita, cu familia mea.. Chit ca am avut si eu parte de momente violente in casnicia mea, dar nici pe departe ca ale lui sister. Insa asta-i alta poveste.

[Ella73]

Mama a trecut prin asemenea clipe ca si copil mic...bunicul meu venea beat acasa si bunica o lua pe mama si pe fratele ei si fugeau din calea lui...se intorceau acasa atunci cand stiau ca el doarme...si bunica si-o mai lua, mama a ramas cu traume din cauza asta...bunica mea a murit tanara, la 58 de ani...bunicul insa s-a potolit la un moment dat (atunci cand a aparut matusa mea)...

mama i-a spus tatalui meu de la inceput ca ea la prima palma divorteaza...

 

Eu una nu as accepta asa ceva: ai dat in mine, ura si la gara...

Editat de Ella73, 03 iulie 2015 - 18:31 .

[Anda Panda]

Nu imi vine sa cred cite dintre voi si-au rupt din timpul lor sa citeasca mesajul interminabil si in plus sa-mi mai dea si un sfat!!!! Va multumesc tuturor tare tare mult !!!

Daca ar fi sa ma detasez emotional, sint de accord ca separarea este cea mai buna solutie. Am incercat consilier matrimonial acum vreun an si ceva, insa fara success. Am cerut psihologului sa ii explice ca femeia este egala barbatului, ca in orice societate avansata...etc, stiind ca asta este unul din aspectele ascunse ale problemelor noastre. Dupa vreo 6 sedinte separate cu amindoi psihologul a concluzionat ca nu poate face nimic, si ca chiar daca este de accord cu mine, el este egocentric. Am plecat de acolo atit de dezamagita...

Copiii sint mici, adica fata are 5 ani si baiatul 9 ani.

Jobul lui este sa fie zilnic la birou + raspuns non stop la telefon, fie ca e 1 ianuarie la 4 dimineata, sau sintem la o petrecere simbata seara. Banii sau pontatul in plus sint ok.

Cit despre bataile din copilarie, ma inscriu si aici. Batai de la tata… as putea sa scriu o carte. Cu furtunul de la masina de spalat, umerase, curele, practic cu ce ii venea la mina in cele 10 secunde cind se transforma. Cred ca bataia a fost un sport  national pe vremea comunismului insa imi pare rau sa vad ca intr-o societate avansata sint inca persoane care recurg la metode rudimetare, pt ca eu tot timpul am crezut ca violenta fizica inlocuieste incapacitatea psihica de a indrepta un lucru, in care ma reflect chiar si eu cind il mai trag pe fi-miu de urechi. Singurele sechele pe care le-a lasat bataile asta sint faptul ca pling imediat la orice schimbare din jurul meu, fie ca e o muzica care imi place sau ca tipa cineva la mine.

Respectul este lucrul care imi lipseste cel mai mult. As fi vrut sa aprecieze ca militez pentru lasat de fumat, pierdut in greutate si dusul unei vieti sanatoase, insa in schimb sint de vina ca el trebuie sa faca ce spun eu. Condusul: are o problema cu purtatul centurei de siguranta, si cu viteza. Am incercat sa ii spun frumos de atitea ori, fara nici un success. Am incercat sa deschid discutia cu prietenii de fata, unde toti au fost impotriva lui. S-a terminat discutia cu el tipind la toti motivint ca nimeni nu are orele lui de condus si toata lumea vorbeste prostii. El de fapt realiza ca toti aveam dreptate, insa nu ne-a dat-o. Ulterior si-a pus centura iar in ultimul timp conduce mai atent.

Cumva din prieten care il sustine, in lucruri pozitive, am devenit un dusman. As fi vrut respect pt ca l-am sustinut in tot ce face bun in viata asta. “De ce trebuie sa ma las de fumat, ca vrei tu? Ce treaba ai tu??”

Da, este o problema de auto-control la el, si mi-as dori cumva sa il fac sa inteleaga ca are nevoie de ajutor pentru ca nu se mai poate controla. Are probleme cu diabetul (ca si socrul) si cu tiroida. Ia pastile zilnic. Lasatul de fumat si pierderea in greutate sint esentiale din pct meu de vedere, de aia militez pina la ultima picatura de singe pt asta. Am fost fumatoare, am cistigat 30 de kilograme de 2ori, cu fiecare sarcina, dar am scapat de ele pina la ultima suta de grame si de fumat nu m-am mai apucat. Mi-as dori ca vointa asta sa o folosesc si in separare, insa trebuie sa lupt eu cu mine, sa fiu convinsa ca asta e solutia cea mai buna.

Din pacate la o eventuala paruiala nu prea am unde sa ma duc, unde sint nu am rude, iar prieteni la care sa ma duc sa stau in casa nu am. Sint niste asociatii de ajutat femei si copiii dar mi-ar fi groaza sa ma duc acolo. Din ce in ce mai des imi imaginez viata fara sot si copii fara tata. Citeodata ma vad linistita, insa de cele mai multe ori ma inspaimint la faptul ca tot ce am muncit amindoi se va rupe pe din doua. Nu ma refer la chestiile materiale, ci la impartit amici, schimbat scoli, anuntat lumea in fct de evenimente, pt mine asta va fi un calvar. Si peste toate asta, jucatul teatrului zilnic la serviciu, unde nu tb sa iti arati problemele de acasa.

Offf….doare...

[Ella73]

Anda, imi pare tare rau ca treci prin toate astea..solutia e doar la tine 

 

Sotul meu are la activ aproape 2 milioane de km condusi (si nu e sofer de tir  ), dar el nu merge fara centura nici sa-l tai..nr de km condusi nu are nimic de-a face cu siguranta proprie...la o frana brusca sau o busitura din spate, poti zbura prin parbriz daca nu ai centura..nepurtatul centurii mi se pare inconstienta...

Editat de Ella73, 03 iulie 2015 - 19:43 .

[gadrianaus]

Anda, inteleg foarte tare situatia in care esti. Insa nu trebuie sa iti fie frica de schimbare. Societatea din tara in care traiesti, din cate stiu, sprijina foarte tare femeile care au nevoie de ajutor. Mai mult cred ca ai gasi ajutor si intelegere mai repede si mai mult decat te-ai asteptat.

Nu trebuie sa dai nimanui, nici o explicatie decat atunci cand te vei simti in stare. Pana atunci deciziile tale raman deciziile tale.. iar restul lumii poate sa se duca dr... daca nu intelege..

Tot ce iti trebuie este putin curaj...pt ca din ce vad, pana si tu esti hotarata sa iei viata in maini... sau ma insel?

Nu te teme... daca faci lucrurile cu cap si fara panica, ai sa vezi cum tranzitia se face fara probleme si fara sa iasa urat.

El cred ca oricum profita si de faptul ca poate ca tu nu ai curaj sa faci pasul stiindu-te intr-o tara straina... si pe deasupra si cu copii.

Intereseaza-te intai care sunt caile legale privind divortul si cutodia copiilor.

Dar neaparat, daca se mai intampla o "paruiala" suna la politie. Este foarte important ca autoritatile sa vada ca, copii nu pot trai in casa cu tatal lor batausul.. Oricum, tu imi pari o femeie foarte desteapta care cred ca se poate descurca in situatii critice/cheie..

Si inca ceva ! A nu se intelege ca eu te indemn sa faci acest pas. Este alegerea ta ceea ce faci sau nu faci. Tot ce am scris mai sus si in mesajul anterior este ceea ce as face eu daca as fi in locul tau. (Personal, cu copii sau fara, nu as fi stat nici cat ai stat tu... plecam de mult si ii luam si tot ce mai detinea in Romania sau Canada... si de ce nu poate chiar cativa ani de libertate daca lucrurile evoluau prea urat).. iar ce am scris sunt , daca vrei niste sfaturi de luat in calcul..Asa cum am spus anterior am un divort la activ care nu s-a terminat frumos...

Editat de gadrianaus, 03 iulie 2015 - 20:01 .

[gadrianaus]

Black, nu este normala nici un fel de violenta domestica, fie verbala sau fizica. Cand spui ca si tu ai trecut prin momente de violenta in familie dar nici pe departe ca cele ale sorei tale ... este ca si cum ai spune, si eu sunt femeie si e normal sa iau bataie de la sot... e aiurea! parerea mea este ca da trebuie sa faci totul sa salvezi o casnicie, dar asta nu inseamna ca trebuie sa suporti injurii si batai doar ca sa cresti un copil. Copilul este de fata la certurile voastre iar mai tarziu -13-15 ani, va avea probleme mari de comportament si de ce nu, poate chiar va fugi de acasa / se va marita/ insura devreme ca sa scape de parinti.

Si nu numai pt copil trebuie sa iti ceri /impui minimul de respect, ci si pt tine... esti om, nu animal la naiba!...traim in secolul tehnologiei, nu mai suntem pe vremuri.. cand mama accepta batai de la tata ca nu avea unde sa se duca, ca nu avea scoala ca sa stie sa faca ceva s.a.m.d..

Violenta domestica de orice fel NU este OK. si nu vorbesc doar de femei in acest caz.. caci daca nu stiti se pare ca sunt si barbati care au parte de violenta domestica...

Asta este parerea mea...

Editat de gadrianaus, 03 iulie 2015 - 20:17 .

[papelusca]

Anda, e pacat de copii sa asiste la tensiunea dintre voi! Mai ales ca s-a ajuns si la violenta, si sotul nu se poate controla.

Cel mai bine si sanatos pt toti e sa va separati. Din experienta stiu ca doar asa mai aveti vreo sansa, daca exista sansa aia. Cu cat stati impreuna mai mult, cu cat stricati si mai tare relatia dintre voi.

 

DAR trebuie sa fii tu pregatita, degeaba primesti sfaturi. Tu stii cand vei fi pregatita.

Nu stiu de ce eziti, copiii nu castiga nimic acum. Si sa te hranesti acum cu amintirile a ceea ce a fost... nu are rost. Gandeste limpede si vezi cum sunteti acum, eventual reciteste ce ai scris si fa-ti curaj. Nu e nimic pierdut, inca sunteti amandoi sanatosi si intregi, mai de folos sunteti copiilor separati decat impreuna si falsi, doar pe pozitie de lupta.

 

te imbratisez!

Gabi

[dianama]

Tu ai putea independenta  financiar  cu copii? 

[marius]

... sint de vina ca el trebuie sa faca ce spun eu. Condusul: are o problema cu purtatul centurei de siguranta, si cu viteza. Am incercat sa ii spun frumos de atitea ori, fara nici un success. Am incercat sa deschid discutia cu prietenii de fata, unde toti au fost impotriva lui. S-a terminat discutia cu el tipind la toti motivint ca nimeni nu are orele lui de condus si toata lumea vorbeste prostii. El de fapt realiza ca toti aveam dreptate, insa nu ne-a dat-o. Ulterior si-a pus centura iar in ultimul timp conduce mai atent.

Cumva din prieten care il sustine, in lucruri pozitive, am devenit un dusman. As fi vrut respect pt ca l-am sustinut in tot ce face bun in viata asta. “De ce trebuie sa ma las de fumat, ca vrei tu? Ce treaba ai tu??”

De ce crezi ca si-a pus ulterior centura si conduce mai atent? Ce anume crezi ca a determinat aceasta schimbare? Tu, prietenii din cate ai scris nu sunteti la baza acestei schimbari, ba mai mult modalitatea abordata de tine/ei a dus la reactii contrare si puternic adverse. Si atunci ce anume a stat la baza acestei schimbari? Ca ceva exista...

[a_alinta]

eu as spune ceva dar sar feministele pe mine

 

glumeam, atata timp cat recunosti ca si tu ai o parte de vina poti lucra la relatie. iti trebuie doar rabdare si iubire! 

 

edit:daca le ai!

Editat de a_alinta, 04 iulie 2015 - 15:44 .