Sari la conținut

Sari la conținut


- - - - -

In trei sau in patru mergem mai departe?


71 raspunsuri la acest subiect

#1
Anda Panda

Anda Panda

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 153 mesaje

Postat 02 iulie 2015 - 23:25

Dupa aproape 15 ani de casnicie si multi altii de prietenie inainte, cu care sincera sa fiu ma mindresc, cu dezamagire incerc sa ma conving ca o separare nu este cea mai buna solutie.

Am sperat ca, ca in orice relatie de cuplu vintul o sa imprastie norii grei aducatori de furtuna. Din pacate furtuna este din ce in ce mai deasa si pe deasupra se mai transforma si in uragan.

Daca pun in balanta copiii, atunci decizia devine si mai grea. Cumva am senzatia ca eu ar trebui sa iau decizia, desi cred ca cel care incepe procedura de separare e cel care e de vina. Eu cred f mult in familie si in casatorie. Decizia e foarte grea, nu numai pt copiii, care sint inca mici, cit si pentru noi, care vom fi in situatia de a juca ambele roluri non stop.

Acum vreo 2 ani, am venit acasa in timp ce pregatea de mincare. Schimbat emailuri in timpul zilei, in concluzie a ramas sa iau ceva de mincare din drum pt masa de seara. In drumul catre casa, nu am verificat telefonul (conduceam) sa citesc mesajul care il trimisese – “sa iau piine”. Ajung acasa fericita ca am luat mincare dintr-un loc “inedit” spun eu. I-am spus in timp ce ma descaltam ca am condus si nu am vazut mesajul. I s-a parut ca am tratat situatia cu superioritate. In secunda urmatoare a aruncat dupa mine cu mincarea care o adusesem. In scurt timp totul arata ca in filmele de groaza, urlete, mincare pe dulapuri si pe jos. Baiatul s-a speriat si a inceput sa plinga. Nu stiam ce sa fac sa aplanez conflictul. De obicei, daca fac stinga imprejur si dispar, sint de vina ca “fug de responsabilitate”. Daca stau si im spun punctul de vedere, inseamna ca intorc vorba si in consecinta, sint a naibii de gura ca mama.

La scurt timp dupa incidentul de mai sus, nu mai retin exact subiectul, insa la un moment totul s-a transformat intr-un mare scandal din nou. Din nou, urlete infioratoare din care reiesea ca sint vinovata ca am avut sex in urma cu probabil 17 ani cu un tip care ulterior a fost nasul nostru de cununie. Marturisesc cu mina pe inima ca asa ceva nu s-a intimplat. Efectiv nu am stiut cum sa il fac sa inteleaga ca asa ceva nu s-a intimplat. Tot atunci, sau cu alta ocazie mi-a spus ca “divorteaza el de mine, ca sa vad cum e sa cresc copiii singura!”.

Anul asta in ianuarie s-a lasat de fumat. Nu stiu cite kilograme a luat, probabil 10 sau 15 in plus. Stresul de la nefumat si kilogramele in plus l-au facut sa devina un om pe care nu il mai recunosc. Peste toate asta are un serviciu pe care eu nu as vrea sa il am, stresant adica. Gifiie citeodata si daca vorbeste mai repede. Mi-e mila de el.

Tot in ianuarie in timp ce se pregatea sa iasa pe usa la o petrecere (retineti ocazia!) mi-a spus ca trebuie sa ma gindesc exact sa ii spun cum vreau sa divortam si ca el vrea sa plece de acasa intr-o luna maxim. Evident singurele comentarii facute au fost ca nu sint de acord si ca il rog sa considere din nou. De atunci am sfidat cit am putut o eventuala discutie pe tema asta. In concluzie, de atunci pina aproximativ in luna mai, prezenta mea a fost sfidata indiferent de ce am facut in casa. Extrem de iritat si gata de cearta de fiecare data cind nu ii convenea cite ceva. Am aplanat cite conflicte am putut. Am mers impreuna la toate petrecerie, ca o familie fericita, insa de fapt eram separati. In Aprilie am fost cu alte doua familii in vacanta. Tot ce mi-a placut este ca am petrecut enorm de mult timp cu fiica-mea. El a plecat cu ceilalti tatici la baute, astfel incit in jur de 3 dupa amiaza deja vorbea impleticit. Unul dintre ei injura groaznic si tare, la orice ora, fie zi sau noapte, baut sa nu, netinind cont de nimeni si de nimic (ex copii). Sotia lui si fetita nu erau prea departe de tatic in privinta comportamentului. Noi nu am ales sa mergem cu ei, de fapt era ruda celailalte familii care din punctul nostru de vedere era ok. Seara sotul meu statea cu noi si restul mamicilor cu copiii cu tot, in timp ce ceilalti tatici erau in camera, cu o “durere de burta de la apa de acolo”, sau vreo “insolatie”. In concluzie, nu cred ca am avut un concediu mai urit decit asta.

Tot in primavara ne-am apucat de niste constructii prin casa. Vin intr-o zi de la serviciu si il gasesc cu un prieten facind  un cadru de lemn pe care urma sa fie construit un bar. Ma intreaba daca imi place. II spun ca mi-ar fi placut sa fie mai scurt (cadrul de lemn). M-a intrebat daca m-am uitat pe planul care l-a facut cu o saptamina in urma. I-am spus ca da, dar din desen nu am inteles ca depaseste jumatatea geamului. Am vazut ca se enerveaza din nou, si am preferat sa plec de acolo. Vorbisem calm, desi indiferent de argumentele mele, doar opinia lui conta, ridicind tonul din ce in ce mai tare. Il auzeam urlind cit poate de tare sa urle un barbat de 40 de ani. La un moment dat a trintit o usa, aruncat cu ceva, sau a lovit ceva, nu stiu exact cu ce. Prietenul era de fata, mi-a fost foarte rusine fata de el, cu iesirea lui. Nu mai mentionez geamuri deschise, vecini…etc…

Din luna mai pare ca s-a mai linistit un pic, zilele trecute vorbeste cu taica-su la telefon. Ii spune ca mama (mea) cu tata a fost in vizita la el, sa taie o rata. Taica-miu nu a avut de lucru si i-a dat pe la nas cu capul ratoiului mort lu nepota-miu. Mama a inceput sa il balacareasca ca la usa cortului de au auzit toti vecinii. Proabil ca socru s-a simtit f prost fata de vecini cu asemenea musafiri. Tot in discutiile lor, mama a spus ca e “fericita ca m-am maritat, ca faceam probleme in bloc”. Am fost foarte mihnita, cum ar fi oricine care a muncit corect in viata asta. M-a linistit spunind ca cine stie ce anume a spus si cum a interpretat “ala batrinu’”. Ca o paranteza spun ca “ala batrinu” (socru) am inteles ca a batut-o pe nevasta-sa de nu stiu cite ori (eu nu am prins perioada asta). Bataile s-au terminat cind ea a plecat de acasa. Inainte si dupa casatorie  mergeam la el sa ii fac de mincare. De fiecare data se ametea si vorbea urit de toata lumea; ameninta ca da foc la casa, numai ca sa nu aiba nimeni nimic de pe urma lui. Acum un an a aruncat cu un topor dupa vecinu’.

In aceeasi zi mergem la niste prieteni, ca sa revin. Dupa o sticla de vin (bauta de el) nu stiu cum a ajuns vorba, sau despre ce se vorbea, insa a spus (la masa cu prietenii), “pai da, ca te-ai maritat ca sa nu faci probleme in bloc.” Asta cu siguranta era o gluma, dar pe mine sa fiu sincera m-a durut.

A doua zi, am iesit cu copiii afara. Unul vroia sa stea cu bicicleta in fata, unul vroia sa stea in curte. Dupa nu stiu cit timp de plimbat in fata/spate, i-am cerut ajutorul. Era la TV. Vadit deranjat, a coborit sa umfle o roata la bicicleta. Daca tot era jos, a inceput din initiativa sa se joace cu aia mica, desi era inca nervos ca s-a dat jos din corcodus. In nici doua minute a inceput sa gifiie. Eram nervoasa pe el, pt ca mi-ar fi placut sa se joace din placere, nu pt ca trebuie. Nu m-am putut abtine, si i-am imitat gifiitul. O ploaie de urlete au urmat, in care din nou, eram rea de gura ca mama. I-am spus in soapta ca de fapt el seamana mai mult ca mama, pt ca urla de il aud toti vecinii.

Scuzele sint inexistente si asa au fost intotdeauna. Scuzele nu exista in opinia lui pt ca toate actiunile care le ia impotriva mea au ca rezultat faptul ca eu tip si sint nerezonabila, si mai mult, vorbesc inapoi si nu ascult. Daca nu ascult, nu se interpreteaza ca mai exista si alta opinie in afara de a lui, ci faptul ca este discreditat. Deci totul incepe de la mine, ca nu fac ce vrea el. NU este ok sa faci ce vrea, ci sa si iti placa.

Weekendul trecut, am inceput sa vorbim iar in contradictoriu. Mi-a interzis sa stau peste program. Nu m-am putut abtine sa nu vorbesc inapoi, serviciu este cel cu care platim rata la casa, si pe care sa fiu multumita ca inca il am, considerind economia actuala. Cred ca a durat 2-3 minute discutia contradictorie, dupa care s-a sculat in viteza de la calculator si a venit incepind sa ma paruiasca. Urlete si injuraturi la adresa mea, cam ca dintr-un cartier de tigani. Mi-e rusine sa spun ce si cum exact, dar a durut fiecare cuvint. L-am facut nesimtit. Mai mult nu am putut, nu e felul meu sa vorbesc porcos. La un moment dat s-a referit la faptul ca nu conteaza ca face puscarie, in cazul in care m-ar batea mai tare si cu siguranta o sa existe si o data viitoare. Dupa ce s-a mai calmat incepuse sa ma tachineze, sa sun politie sa il reclam. Copiii nu au auzit nimic, erau amindoi afara.

Da. Cam atit de departe am putut sa ajungem. Ma refer la NOI pt ca fiecare are partea lui de vina. Din punctul meu de vedere fiecare este responsabil pt actiunile sale. Eu sint responsabila pt intors vorba, tipat sau vorbit pe ton superior, el este responsabil pt ce am comentat mai sus. Trebuie sa mentionez ca am fost atenta sa ma las “de obiceiuri proaste” de cind s-a lasat de fumat. In concluzie chiar sint mindra de rezultate, m-am gasit vorbind destul de des pe un ton civilizat, intre urlaturile lui J. Parea aiurea schimbarea de ton, daca stateai sa ne privesti pe amindoi, dar pe mine m-a distrat. Stiu ca nu e usor sa te lasi de fumat, am fost acolo, in urma cu citiva ani.

Mai este o problema: Incerc sa promovez in familie o viata cit se poate de educativa si sanatoasa, multe excursii de o zi, de unde vin lesinati de oboseala, dar fericiti pt ce au facut si ce au vazut. De nenumarate ori ma impiedic de faptul ca este putin usor sendentar, cu greu il urnesti undeva. Singurele locuri unde merge fara munca de lamurire sint la restaurant si la film.

De cind ne-am certat ultima oara am hotarit sa iau copiii afara, pentru ca as vrea sa stau cit mai departe de el. Ajungem seara acasa, lesinati de oboseala. Pe el, in toate zilele, l-am lasat la TV, l-am gasit la TV.

Ca sa inchei o nota intr-o nota pozitiva, comportamentul care l-am descris mai sus e in contradictoriu cu restul din timp pe care il petrecem impreuna. Este f atent, zile onomastice, zile de nume, chiar cumpara flori fara motiv. Cu alte cuvinte cind nu e balaur este un inger sau pe cit de monstru este, pe atit de supersot poate sa fie. Ma deranjeaza cit de furios poate sa devina in doar citeva minute, si faptul ca vorbeste foarte urit, lucrurile astea, nu le mai poate cumpara nici o floare din lume.

 



#2
Otiliav

Otiliav

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 9.224 mesaje

Postat 03 iulie 2015 - 00:05

Daca schimbarile lui de dispozitie au legatura cu stresurile legate de servici o idee ar fi sa mergeti sa le discutati cu doctorul vostru si de acolo cu firma. El poate nu reuseste sa lase stresul de la servici la usa casei, nu se deconecteaza. Dupa aceea ii pare rau de ce a facut si o da in extrema cealalta cand cumpara flori, face cadouri. Iar tie banuiesc ca nu iti plac starile acestea oscilante, te epuizeaza. E de inteles. Si mai sunt si copii care il vad asa balaur dintr-odata si nu stiu cum sa reactioneze.

Mie mi se pare tare greu sa primesti mailuri legate de servici in timpul liber. Da, poti ponta orele muncite cat raspunzi la mailuri dar e aiurea ca se intrerup discutii in familie si cam orice faceai atunci.

 

Si la noi se intampla sa nu citesc mesajele. Chiar zilele trecute mi s-a intamplat. Rulam un program, calculatorul s-a blocat si daca tot l-am inchis nu am stat sa-l restartez ca sa citesc mesajul. Al meu s-a invatat sau resemnat si ca nu citesc sms-uri daca sunt la volan. Asa ca suna daca e urgent, ca pot vorbi cand conduc.


Editat de Otiliav, 03 iulie 2015 - 00:41 .


#3
Marina

Marina

    Membru de baza

  • Moderators
  • 6.356 mesaje

Postat 03 iulie 2015 - 00:16

Divorteaza ! Nu pot sa dau nici un alt sfat citind ce am citit! 



#4
blackgirl0

blackgirl0

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.422 mesaje

Postat 03 iulie 2015 - 06:47

Initial, am crezut ca esti sora mea care scrie :(((, Insa mi-am dat seama ca ea are alt pseudonim pe aici (Apanda). Insa cuvant cu cuvant se intampla lucrurile si la ea in familie. Nu ma bag..



#5
andacos

andacos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 27.305 mesaje

Postat 03 iulie 2015 - 07:16

Eu  nu stiu de ce am perceput momentul schimbarii lui(in monstru)cu perioada in care s-a lasat d efumat!!!Poate am inteles eu gresit insa din povetsea stufoasa,asta mi-a ramas mie in cap.

 

Vreau s aspun ca lasatul asta de fumat cu toate cele ce urmeaza(inclusiv cele 10-15 kg aucmulate)este un procedeu extrem de dificil,si foarte complex-da stiu ca multi o sa rida-n barba ,in special nefumatorii,insa eu sustin ca asa este,din experienta proprie si a celor din jurul meu.

 

Daca el are si un serviciu destul de stresant,lasatul d efumat este si mai greu.Prin fumat el isi -cum sa spun in romaneste!!!!!!-elimina(nu e tocmai cuvintul ce-l cautam dar ma folosesc de el)stresul acumulat peste zi.

 

Acum nemaiexistind fumatul,stressul asta ramine,e greu pina gasesti modalitatea de a-l elimina si de aici apar problemele.Probleme care pot fi mai grave,mai putin grave -depinde de tipul fiecaruia.

 

Tot lastaul d efumat duce la depresie,depresie care poate capata forme severe daca nu exista o tratate corespunzatoare a problemei.

 

Acomodarea la viata de nefumator dureaza,la unii mai mult ,la altii mai putin iar unii nu se acomodeaza niciodata si se reapuca d efumat,fiind solutia salvatoare pentru toti-el personal,si cei din jutul lui.

 

Acum de ce am facut divagatia asta cu fumatul...tu spui ca aveti 15 ani de casnicie ,din care ultimii 2 sunt mai agitati(sa spun asa),si ca d efapt nu vrei sa divortezi-si te cred.

 

Vezi ca poate asta e problema,poate asta i-a schimbat comportamentul-gasitul unui hobby este extrem d eimportant in perioada asta,poate sufera de depresie,poate kg acumulate au dus la declasarea altor probleme de care nu vrea sau nu poate sa vorbeasca.



#6
Ioana_Pos

Ioana_Pos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 18.083 mesaje

Postat 03 iulie 2015 - 07:30

Mie imi suna ca o relatie abuziva: injuriile, interdictia de a munci dupa program (!!!), aruncatul cu mancarea dupa tine. Stressat sau nu, fumator sau nu, daca se ajunge la lipsa de respect pe care eu o interpretez din povestea ta, mai bine fara.

 

multa bafta sa iei decizia care sa te multumeasca.

 

inca ceva, nu stiu ce varste au copiii, dar sa nu iti imaginezi ca nu inteleg/intuiesc cam ce se intampla...



#7
gadrianaus

gadrianaus

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 170 mesaje

Postat 03 iulie 2015 - 07:49

Nu as asocia lasatul de fumat cu schimbarile de dispozitie. In primul rand pt ca si eu sunt o fosta fumatoare si da, a fost greu sa ma las, insa nu intr-atat incat sa intru in depresie sau sa ma razbun pe cei din jurul meu pt ca eu nu mai am acces la nicotina. Apoi el s-a lasat de fumat abia anul asta in ianuarie... asadar anul trecut nu se justifica...

Mai mult cred ca toata chestia asta tine de auto- control. lucru care din ce am citit lui ii lipseste cu desavarsire. Si nu cred ca nu a avut auto-control in astia 15 ani de casnicie. Daca tu spui ca in ultimii doi ani este asa... inseamna ca acum 2 ani ceva s-a intamplat si l-a facut sa isi schimbe atitudinea fata de sotie/ familie.

Kg in plus sunt iar un lucru de auto control. Eu am pus pe mine maxim 3 kg si atat...Asadar nu este o scuza faptul ca s-a ingrasat si s-a lasat de fumat..

Daca are o "jena" in ceea ce priveste sanatatea lui nu ar trebui sa ii creeze stari de furie asupra familiei.. daca e sa o luam asa... nici socrul tau probabil ca nu se simtea prea bine din moment ce se razbuna pe sotie, vecini etc.

Dupa parerea mea acest ins are o problema psihica sau de natura familiala .. acum 2 ani poate ca a trecut printr-o experienta care dupa parerea mea l-a facut sa isi schimbe radical parerea despre ideea de a aavea o familie - faptul ca ti-a cerut EL divortul primul dovedeste acest lucru. Psihologic vorbind, atunci cand acuzi pe cineva de ceva, este ca sa iti ascunzi tu sentimentul de vinovatie pentru aceeasi fapta. Fie ca a avut loc acum 17 ani fie ca nu.

Tot psihologic vorbind, atunci cand seamanul iti cere divortul cand totul pare ca este ok in familia voastra si iti arunca in fata motive ireale, e o dovada clara ca ori nu isi mai poate reprima sentimentul de vinovatie, si atunci in mintea lui pedeapsa pe care o merita, este divortul - sa traiasca fara familie si copii. Fie exista o alta persoana in viata lui pentru care vrea sa renunte la familie. Daca acest sentiment s-a estompat cu timpul inseamna ca ori relatia cu persoana respectiva nu mai este atat de ok ca la inceput, ori nu mai exista. In ambele cazuri, din ceea ce povestesti eu inteleg ca individul are probleme..

NU pot sa aprob faptul ca nu ai mentinut decizia de a lua copii si a pleca de la prima "paruiala" cum o numesti tu... Data viitoare draga mea te sfatuiesc sa pui mana pe telefon sa suni la politie apoi sa iti iei copii si sa pleci si sa bagi divort. Daca auto- controlul nu face parte din comportamentul lui, nu inseamna ca toti ceilalti trebuie sa traiasca alaturi de un individ care poate crea traume majiore mai ales copiilor.

Si asta iti spun din proprie experienta.. eu eram mica atunci cand mama mea primea bataile cuvenite de la tatal meu. Eu am crescut fara perspective de viitor, cu complexe majore fara incredere in mine si cu probleme in mentinerea unei relatii.. Am avut mult timp cosmaruri noaptea in care visam ca tata a omorat-o pe mama... Mi-au trebuit 10 ani ca sa inteleg ca aceste probleme vin din copilarie.. si cred-ma ca nu doresc nici unui copil sa treaca prin ce am trecut eu. Problema cu acesti indivizi este ca NU tin cont de faptul ca, copii sunt de fata la certurile/ bataile pe care le primeste mama..

Asa ca draga mea Anda, daca nu te gandesti la tine, gandeste-te la copii..

ori mergeti la psiholog/ consilier matrimonial, or te apuci si tu sa dai, eventual sa ii dai o mama de bataie poate il readuci cu picioarele pe pamant:)) , ori separati sau nu... divortati..

Stiu, e greu, si eu am un divort la activ. E greu mai ales cand ai aproape o viata impartita cu celalalt, cand ati realizat atat de multe impreuna, mai ales pt ca tu te-ai angajat in aceasta relatie pe termen nedefinit... dar, atunci cand increderea si respectul nu mai au loc in relatia dintre voi... este foarte greu sa treci peste si mai ales sa incerci sa repari ceva stricat de-a dreptul..

Iti urez succes in tot ceea ce vei intreprinde..


Editat de gadrianaus, 03 iulie 2015 - 07:56 .


#8
Cristina_C

Cristina_C

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 5.478 mesaje

Postat 03 iulie 2015 - 08:04

Nu se poate, nu este ok sa te terorizeze, si cand copiii ajung sa asiste la astfel de scene, chiar trebuie facut ceva. Sotul ori se schimba, ori se controleaza, ori ii spui "pa!" .

Gandeste-te ca ai o singura viata si meriti s-o traiesti frumos, pentru tine si pentru copii, care au o singura copilarie! 

 

Iti doresc numai bine  [pup] !


Editat de Cristina_C, 03 iulie 2015 - 08:07 .


#9
Rufus

Rufus

    Membru VIP

  • Moderators
  • 15.555 mesaje

Postat 03 iulie 2015 - 08:14

Am mers impreuna la toate petrecerie, ca o familie fericita, insa de fapt eram separati.
 
Cunosc foarte bine sentimentul. A te preface este cel mai mare si injositor chin.
Eu ti-as spune, in schimbul sfaturilor, doar ca ceea ce povestesti nu este normal, este toxic si foarte probabil poate deveni periculos.
Apreciez faptul ca recunosti ca vina este la amandoi si iti atrag atentia ca la voi doar manifestarile difera, ale lui fiind violente dincolo de orice lege.
Ceva va face sa va manifestati nefiresc si asta nu este normal.
De aceea, pentru ca tu ai pus problema (la fel raspundeam si lui), cred ca ar trebui sa puneti capat imediat unui astfel de trai. Mi-e greu, fara sa stiu conjunctura reala, cum anume sa faceti asta, prin separare, divort, mediator, psihiatru sau altfel.
Dar situatia trebuie sa inceteze imediat.
Indiferent ce vina aveti, si unul si altul, ambii meritati o viata decenta, omeneasca. Pe care, la un moment dat, ati pierdut-o.


#10
monicabo

monicabo

    Membru de baza

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 9.190 mesaje

Postat 03 iulie 2015 - 13:41

Si eu militez tot pentru separare/divort in cazul asta.

Cum adica sa ajunga sa te bata, sa arunce cu lucruri dupa tine, cu mancare etc?! Mai maine-poimaine iti trozneste una in cap pana iti dai duhul, ca l-ai enervat :(((

 

Inadmisibil.

In orice familie mai sunt nervi, mai sunt certuri, discutii, dar cand ajungi sa nu te mai simti in siguranta in propria casa si familie, e grav...

 

Stiu, sunt copii la mijloc, nu e o decizie usor de luat, te intrebi daca nu te vor judeca copiii peste ani... nu stiu... dar nici asa nu se poate sa traiesti, si sa-ti duci crucea ca te-ai maritat si asta e :(((

 

Black, si cumnatul tau - sotul surorii - tot asa nebun e? Si tot asa, ii suporta bataile?! :((((   [:(]




Panic Questions

  • miha444
    - mar 22 2024 16:22

  • Progesteron in sarcina

    Flor_i
    - mar 18 2024 13:02

  • Cat mănâncă bebe la 2 luni

    mada204
    - mar 08 2024 16:24

  • PoÈ›i naÈ™te mai devreme de termen?

    Ezraa
    - mar 08 2024 06:39

  • Dermatita atopica

    MGeorgi30
    - mar 02 2024 13:10

Last Blogs

  • Vouchere materna

    Deutzuk
    - Astăzi, 14:48

  • Curs prenatal: nastere naturala

    AdrianaBlo
    - Astăzi, 13:35

  • Morfologie trimestrul 1

    ZDenisa
    - Ieri, 22:56

  • Morfologie trimestru 1

    Mica13
    - Ieri, 20:46

  • Incepem pregatirile

    madalinaiuliana27
    - Ieri, 20:10

Ultimele aprecieri

  • andacosPoza lui %s

    andacos
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • monicaboPoza lui %s

    monicabo
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • OtiliavPoza lui %s

    Otiliav
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    ioana
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • - TOP 50 reputatii -