Buna fetelor !
De cateva zile traiesc cosmarul vietii mele si tot cautand pe net v-am gasit pe voi si am citit cat de mult am putut experientele voastre si am simtit nevoia sa va povestesc si eu prin ce trec...
de 8 luni traiesc in Anglia, iar pe 1 iunie mi-am facut 2 teste de sarcina la interval de cateva ore si amandoua au iesit pozitive, la o zi diferenta..inca unul-tot pozitiv, eram cea mai fericita fiinta din lume, apoi am sunat la GP si m-am programat la ei sa le spun. Am ajuns la ei si m-au inregistrat ca insarcinata in baza testelor facute de mine, mi-au facut teste de sange si urina (care au iesit bune), spoi a urmat pe 16 iunie intalnirea cu Moasa(Midwife) asa e la ei... Intre timp eu am mai facut 2 teste de sarcina-tot pozitive si am rugat-o si pe Moasa cand am fost sa imi mai faca unul-tot pozitiv. Apoi pe 17 Iunie am venit in tara ( ptr o nunta si un botez) si am profitat sa fug repede la medic si aici, asa ca pe 18 iunie eram la Eco, unde dr mi-a zis ca sarcina mea care ar trebui sa fie de 7 saptamani, arata de 5-6 saptamani si ca activitate cardiaca...ar fi niste palpaituri dar nu garanteaza ca sunt ale bebelui...asa ca sa merg acasa si sa revin peste o saptamana cand totul va fi clar...a cazut cerul pe mine, am fost distrusaaaaaa. Pe 25 iunie am fost la un alt dr la Eco, care mi-a zis ca sarcina mea care ar trebui sa fie de 8 saptamani arata cam de 5-6 saptamani, fara activitate cardiaca si nu arata deloc bine, si sa astept pana Luni 29iunie cand o sa imi faca reevaluare. Azi pe 26 iunie am fost iar la primul Dr care dupa ce mi-a facut Eco a zis ca, comparativ cu saptamana trecuta, conform masuratorilor embrionul s-a mai topit, vezicula vitelina a crescut iar sacul gestational s-ar mai fi micsorat ssu a ramas la fel, asa ca mi-a facut si Doppler, si acolo nu s-a gasit deloc activitate cardiaca, deci diagnostic final : Sarcina oprita in evolutie. Sunt distrusa, este cea mai mare durere posibila...nici lacrimi sa plang nu mai am:((((((
eu maine 27 iunie sunt moasa de botez, ma doare sufletul si nu stiu cum o sa fac fata zilei de maine...iar Marti 30 iunie am biletul intors in Anglia...unde o sa ii anunt ce mi-au zis doctorii de aici, mi-e asa teama de ce o sa urmeze, cum o sa fie...ce o sa fie, imi este tare frica de perioada ce o sa urmeze...nu stiu cum o sa fie sistemul acolo....ma doare sufletul atat de tare....sunt distrusa....ce ma puteti sfatui?!?!?
p.s: imi cer scuze daca am scris ceva gresit
