12 raspunsuri la acest subiect

[alessandra14]

Am tot citit pe internet putine cazuri, ce-i drept, ale unor familii care au luat in plasament copii direct din maternitati si.....ii cresc alaturi de copiii lor naturali. In povestile respective nu e specificat finalul, adica daca s-a ajuns sau nu la adoptie, dar ma/va intreb: nu ar fi asta o posibilitate ptr. cei care ne dorim copii mici?

Ma gandeam la cazurile de copii abandonati, in care nu se stie cine sunt parintii....mai sunt sanse sa nu se finalizeze adoptia?

 

 

Ma gandesc ca daca posibilitatea de a fi bine ar fi mai mare decat cealalta....cred ca as incerca asa ceva. Voi ce ziceti?

Editat de alessandra14, 14 iunie 2015 - 09:22 .

[r_ocsy]

Eu cred ca ar trebui sa te documentezi asupra legislatiei intai, sa vezi ce presupune plasamentul, la ce trebuie sa te astepti , conditiile , drepturile tale, drepturile copilului, drepturile parintilor naturali,  posibilitatea de a adopta sau nu acel copil etc. si abia apoi sa incepi sa te gandesti serios la acest lucru ! Pana nu stii clar ce implica acest angajament este doar un vis frumos sau o speranta ca acel copil sa fie intr-o buna zi al tau !

 

Mult succes !

[blackgirl0]

Vreau copil 2!!!! Nu merge altfel, am sot impotriva insa imi doresc cu toata fiinta copil 2  (in decembrie 2013 am facut avort, caci sot nu era pregatit pentru  copil 2).  Si sarcina mergea prost, insa nu sunt pe deplin convinsa... in fine! M-am  saturat sa traiesc dupa el, vreau bb 2 sau copil 2 (nici  nu ma mai intereseaza daca este al meu). Ce sa fac? Cum sa fac? Merita sa ma despart de el din acest motiv? Este super TATIC PENTRU COPIL 1, insa EU VREAU COPIL 2...El insa aparent nu este pregatit...

 

 Conditii financiare sunt (chiar daca el pune diverse piedici). Muncesc in 2 locuri sa imi permit tot ce-si doreste pt copil 1 (care este sufletul si viata mea), insa VREAU COPIL 2!!! Am sora. el are frate, chiar nu-i inteleg retinerea..,. Ok, am inteles, vrem casa, facem sacrificii pentru asta, insa zau ca un bb2 nu ne doboara, suntem de 11 ani impreuna, ne cunoastem, il iubesc si-l cunosc ca pe sufleutul meu, insa nu-i inteleg retinerea la doar 1 copil!!!

[dea78]

    Referitor la intrebarea ta exista cazuri fericite cand copilul a putut fii adoptat de parintzii care l-au luat in plasament ,dar numai cand parintzii naturali au renuntzat la drepturi si nimeni din partea familiei lor nu a cerut "tutela".Dar daca il adoptzi pierzi "plasamentul",salarul,etc...insa cred ca partea cu adoptzia te intereseaza mai mult.

    Mult succes in demersuri.

    Acum Blackgirl legat de ceea ce vrea sotul tau e greu,a concurat acum 11ani pt inima ta...cand a aparut pruncul 1 a vazut ca iar trebuie sa concureze...iar acum tu vrei pruncul2,deci alta concurentza.O mama isi fixeaza obiectivul pe pruncul ei(cand se naste acesta),ca asa sunt mamele,iar barbatul se simte dat la o parte.Putini sunt barbatzii care sa nu gandeasca asa.La primul copil nu au stiut la ce se asteapta,dar la al doilea probabil isi amintesc momente cand au picat pe locul 2.

[andacos]

Vreau copil 2!!!! Nu merge altfel, am sot impotriva insa imi doresc cu toata fiinta copil 2  (in decembrie 2013 am facut avort, caci sot nu era pregatit pentru  copil 2).  Si sarcina mergea prost, insa nu sunt pe deplin convinsa... in fine! M-am  saturat sa traiesc dupa el, vreau bb 2 sau copil 2 (nici  nu ma mai intereseaza daca este al meu). Ce sa fac? Cum sa fac? Merita sa ma despart de el din acest motiv? Este super TATIC PENTRU COPIL 1, insa EU VREAU COPIL 2...El insa aparent nu este pregatit...

 

 Conditii financiare sunt (chiar daca el pune diverse piedici). Muncesc in 2 locuri sa imi permit tot ce-si doreste pt copil 1 (care este sufletul si viata mea), insa VREAU COPIL 2!!! Am sora. el are frate, chiar nu-i inteleg retinerea..,. Ok, am inteles, vrem casa, facem sacrificii pentru asta, insa zau  ca un bb2 nu ne doboara, suntem de 11 ani impreuna, ne cunoastem, il iubesc si-l cunosc ca pe sufleutul meu, insa nu-i inteleg retinerea la doar 1 copil!!!

Sa stii ca eu il pot intelege pe sotul tau,chiar foarte bine.

 

Te inteleg si pe tine(partial,ins apot intelege ca sunt femei ce pot dori macar un al doilea copil)insa daca nu ajungeti la un comun acord,va trebuie sa iei in consideratie posibilitatea de a creste singura doi copii.El va ramine in continuare tatal copilului vostru,deci probabil ca aceasta calitatea va exista si functiona in continuare...insa daca el nu vrea,nu-l poti obliga sa fie tatal unui copil ce nu-l doreste..

[mamica11]

Blackgirl, daca el este asa impotriva nu poti infia doar tu oricum, nu o sa poti obtine aprobarea .

De luat in plasament poate ai reusi dar nu cred ca e in regula sa iti risti familia . Poate daca ai rabdare se va schimba el sau poate vei ramane insarcinata. Atunci fiind al lui il va accepta mult mai usor daca tu  il vei naste.

[alessandra14]

a mai incercat cineva aceasta posibilitate de a lua un bebe in plasament?

e cineva care poate veni cu detalii concrete?

[lavi02]

Black, nici sotul meu nu si-a dorit un al treilea copil. Avea tot felul de argumente contra, rationale, financiare, de energie, de tot felul. Insa, in timp, am reust sa-l conving. Mesajul a fost ca rational imi dau seama ca are dreptatea lui dar sufleteste si instinctiv, eu imi doresc inca un copil. E ceva ce ma depaseste, rational. Pur si simplu era o dorinta coplesitoare, care ma obseda. Pana la urma m-a inteles, nu prea convins el. Cel mai tare ii era teama ca apoi voi vrea inca unul, si inca unul, si tot asa. Epilogul e ca mie imi ajung 3 iar el o iubeste foarte mult pe mezina, e topit dupa ea si reciproc. Si a recunoscut ca am avut dreptate, a fost o idee buna sa o avem. 

 

Am o colega de birou, 20 si ceva de ani si ea si fratele ei, facuti pe la 20 si un pic ai parintilor. Acum parintii ei au vreo 45 si tare si-ar mai fi dorit un copilas mai mic. Zice ca a fost intr-o zi un verisor de-al ei in vizita, copil in clasa I si parintii erau tot in jurul lui. Mai ales tatal ei, a tot insistat in ultimii ani pt bb3 dar mama ei n-a mai vrut, considerand ca e prea tarziu.

 

Eu ti-as sugera sa incerci sa-i spui ce simti, sa incerce sa se puna in locul tau. Sa inteleaga ca noi, femeile, simtim altfel toata povestea asta cu maternitatea.

Editat de lavi02, 14 iunie 2015 - 23:14 .

[dea78]

     Alexandra pe tine te intereseaza exact pasii?In privintza asta nu te pot ajuta decat cu ce am auzit si eu.Unul din cupluri au luat in plasament o fetitza si un baiat(4ani respectiv 1an),nu am inteles de ce era musai 2,dar cica asa se dadea.Insa stiu sigur ca au specificat ca vor ca pruncii sa fie cat mai mici.Acestia nu i-au adoptat insa cu toate ca au trecut 8ani de la luarea in plasament,motivele sunt financiare.Celalalt cuplu au mers pt adoptie si cineva de acolo i-a indrumat sa ia in plasament in prima faza,ca sa grabeasca actiunea adoptiei.Tot asa au cerut prunc mic(2ani) si dupa un an l-au adoptat.Exact doar de la oficiul de care apartii poti cere informatii,ce si cum,ce drepturi ai si care sunt demersurile.In RO din pacate, depinde peste cine dai acolo si cat vrea sa te ajute in demersuri.Mult succes

[alessandra14]

multumesc DEA 78, pe mine m-ar fi interesat in mod special cazuri in care parintii au recurs la aceasta cale si a iesit bine. si in ce caz? in cel in care parintii sunt necunoscuti sau trecuti in nefiinta?