28 raspunsuri la acest subiect

[iahim]

Pacino,pana sa mergi la terapeut trebuie sa rupi"cordonul ombilical".Pentru a nu se degrada  de tot rela tia cu mama ta, este necesar sa aveti vieti separate ,cu cat mai putina influenta in viata ta.

 

Este usor sa dai sfaturi,nimeni nu stie ce este mai bine pentru tine,nicio reteta nu functioneaza decat alegerile tale.

 

Copiii iau parte zi de zi la acest spectacol,si dincolo de toate,ei sunt cei mai importanti.Schimbarea vine din tine!

[szivarvany]

Daca nu o mai suporti, trebuie sa nu o mai vezi. Alta solutie nu prea este. Pe langa un terapeut bun, trebuie sa rezolvi mutatul.

Poti face asta, ai vreun plan ?

[Marina]

Ignor-o e cel mai sfant. Nu o sa poti sa o faci instantaneu eevident dar impune-ti sa nu o auzi. Sfatul cu mutatul e iar excelent dar nu stiu cat de usor e sa faci asta. In locul tau mi-as pune dopuri in urechi si mai mult de bla bla nu as comenta la discursurile ei,, as minimiza orice contact gen mancare la comun, ai grija de copii 1 ora si in paralel cu un psihiatru as cauta sa ma mut . oricat de grea ar fi viazta singura , e mai simplu sa duci povara in liniste .

 

Si vorbeste cu noi....poti sa-ti descarci sufletul cat vrei , poate te ajuta sa iti strigi suferinta cumva

[pacino]

Multumesc tuturor pentru raspunsuri!Sunt o mama singura,am 2 baieti si m-am mutat cu parintii mei la insistentele copiilor,aici aveau fiecare camera lui si conditii mai bune decat aveam in chirie.Cu toate ca stiam ca se va ajunge la certuri,pentru ca stiam cum e ea si cum eu inca am multe resentimente.

 

 

Am primit si o sugestie pentru terapeut,voi merge saptamana viitoare cand iau banii.Sfatul cu fake it till u make it e f buna dar nu cand exista o intreaga istorie si rana e asa adanca.Tocmai de aia merg la terapeut pentru ca eu nu mai pot sa ma controlez si ii arunc totul in fata.Pur si simplu nu imi mai place de mine,cum reactionez.

 

 

Si ieri seara mi-am mai dat seama de ceva.E ca si cum ar fi intr-o competitie cu mine.Imi spunea ca as vrea eu sa am o familie ca a ei,imi ziceam ca nu am fost in stare sa-mi fac o familie(de parca eu cu copiii nu suntem o familie daca lipseste un mascul)...dar ea uite,ea ce sot are,ea a construit o casa,a facut,a dres.

 

 

Si culmea culmilor-sa se arate socata cand am intrebat-o daca o sa fie mai fericita daca ma omor.Vai,tu realizezi ce zici?spuse "mama".Si i-am raspuns de ce esti asa socata?De ce nu esti socata cand TU spui a nu stiu cata oara ca ma omori?Rezultatul e acelasi:eu moarta.De ce nu e socata de vorbele ei?Care dintre mamele voastre a spus ca va omoara?Sa aud!

[CorinaDani]

pacino, dar tatal tau, ce parere are, ce atitudine ia ? e de partea ei sau a ta ?

[pacino]

Cu mutatul as putea sa o fac dar mai intai trebuie sa strang niste bani de chirie.Si asta e posibil.De data asta sunt mai mult decat hotarata sa-mi fie mie bine si sa nu mai tolerez nimic.Exact cum am facut cand mi-am parasit partenerul abuziv.Deh scorpion care rabda multe dar cand se rupe firul,pot fi foarte transanta.

[pacino]

pacino, dar tatal tau, ce parere are, ce atitudine ia ? e de partea ei sau a ta ?

Tatal meu e genul de ardelean calm.De multe ori m-am gandit cum naiba a rezistat atata langa ea,ca doar vad cum se rasteste si la el si cum se isterizeaza.El iar tace si tace sau o da pe gluma dar cateodata o pune la punct si atunci incepe victimizarea ei.Ca ea face si drege pentru noi si uite cum o tratam.

 

 

Tata a fost cel care a oprit-o din a ma lovi cand eram insarcinata in 7 luni.Daca ea era ca el.am fi avut alta viata.Cu el se poate discuta cat de cat in sensul ca te lasa sa-ti termini propozitia,asculta,se gandeste.A fost ea plecata o saptamana la bai,oh doamne ce fain a fost.Ce liniste,ce relaxare.Nu ochi dati peste cap,nu urlete pentru o farfurie sparta.

 

 

Dar el ce poate sa faca?E de partea ei,incearca sa o tempereze.

 

 

Si inca ceva ce mi-am adus aminte,legat de competitie sau un soi de bucurie din partea ei ca sa ramana ea aia perfecta.Mi-a strigat ca o sa vad eu cum ma vor judeca copiii cand sunt mari,a spus-o cu o anumita satisfactie,un fel de ha vor vedea ei ca buni e perfecta din nou.La care eu i-am raspuns:adica asa cum te judec eu acum?ca nu ai fost o mama model.

[Marina]

copiii te vor judeca daca o sa repeti modelul ei, Gasesti nu gasesti puterea in tine, gandeste-te ca nu vrei ca ai tai copii sa scrie asa pe un forum peste 15-20 de ani. Fa ceva pentru tine si pentru ei acum cat inca mai ai forta si putere.

 

Ma bucur ca iti dai seama ca mutatul si terapia sunt primii pasi. discuta cu copiii tai, fi onesta cu ei si explica-le situatia, de ce nu pot avea nu stiu ce camera mare, daca te enervezi pe ei si tipi sau zici ceva urat , in momentul in care iti dai seama ca ai gresit cere-ti scuze si incearca din rasputeri sa nu repeti modelul mamei. Comunica, comunica si comunica ca copiii tai pentru ca sunt convinsa ca sunt afectati dar nu iti dai seama cat de mult. 

[CorinaDani]

mai, e clar ca nu ai cu cine sa discuti, la orice minge ridicata la fileu, ea va riposta la nesfarsit.

ce rost are sa-ti faci viata un calvar ? crezi ca te vei reincarna si vei avea parte de o viata mai buna ? nu. pai si atunci de ce sa nu te bucuri de singura viata pe care o ai ?

muta-te, daca poti, in celalalt capat al tarii, pe bune. daca veti locui in acelasi oras, mama ta te va bantui si hartui la nesfarsit.

parerea mea e ca mama ta are cateva tigle deranjate la mansarda, si asta nu de acum, ci inca din tinerete, o fi fost si ea la randul ei abuzata verbal si fizic, asa a fost crescuta, asa stie sa se comporte.

daca pe ea n-o mai poti schimba, fie-ti mila macar de copiii tai, ce vina au ei, sa suporte tot razboiul asta dintre voi ?

nu stiu de ce, cand descrii ce se intampla, am senzatia unui deja-vu, parca a mai fost cu cativa ani in urma un subiect pe forum, foarte-foarte asemanator, insa nu-mi amintesc deloc cum se numea sau cine era userul care il deschisese...

[pacino]

Ca-i lipsesc cateva tigle,e clar si asa a fost de cand eram copii.Stiu ca lua si ea bataie de la bunica si de multe ori in vazul tuturor.Probabil ca nu stie altfel dar eu nu am de ce sa suport.Tin minte cand eram mica,poate 3-4 ani ca eram in bucatarie si nu stiu ce nu i-a convenit,a luat cutitul de pe masa,l-a aruncat in hol si s-a dus in dormitor.Tin minte chipul tatei,o combinatie intre jena si mila si tin minte cum eu m-am dus,am luat cutitul si l-am asezat la loc pe masa,ca o fetita cuminte.E doar o amintire din multe.La ordinea zilei erau:ma bagati in pamant,plec intr-o zi si nu ma mai intorc,eu te-am facut,eu te omor,esti salbatica.Da,asta e "mama".

 

 

Mi-am facut deja programare  si abia astept sa ajung.Sincer e o nerabdare din aia de copil,am atatea de spus,atatea de scos la lumina.Stiu ca am mult de lucru,dar sunt hotarata.Oare cum va fi sa am incredere in mine,sa nu mai tac,sa nu ma mai afecteze?Sa nu ma mai simt slaba.Abia astept!