Daca e cineva disponibil,am nevoie de ajutor!Simt ca ma sufoc efectiv,deci daca ati fost copil abuzat,dati un semn.Sa ma ierte Dumnezeu ca o sa spun,dar simt ca o urasc din toata fiinta mea!Si daca cunoasteti un terapeut bun in Timisoara,va rog sa-mi spuneti.Simt ca nu mai pot asa!Va implor ajutati-ma!
Strigat de ajutor!
#1
Postat 26 mai 2015 - 21:49
#2
Postat 26 mai 2015 - 22:07
Ce s-a intamplat?
Vorbeste cu noi
#3
Postat 26 mai 2015 - 22:08
Pacino, ai Skype ?
(eu mai ramin in linie putin)
#4
Postat 26 mai 2015 - 22:16
Nici nu stiu de unde sa incep,tremur toata.E a nu stiu cata oara cand "mama"imi spune ca ma omoara,ca ma nenoroceste.Si m-am oferit sa o ajut si a fost asa socata.Bai mama dar de ce nu esti socata cand spui ca ma omori???????De ce doar cand spun ca eu ma omor,ca sa te ajut.Sunt ani de zile in care strang in mine,si totul s-a declansat cu nasterea copiilor cand am realizat cat m-a abuzat si cum neaga totul mereu si cum vrea sa para mama perfecta.Imi da mie sfaturi sa nu ridic tonul etc ha rade ciob de oala sparta.MARE IPOCRITA.
SI tot o tine cu ce am facut pentru voi,ce ne-am sacrificat.Eu ii spun cum ma umileste si ea o da inainte cu casa pe care a construit-o si cate a facut.Nu stiu daca nu intelege sau doar se preface ca sa nu trebuiasca sa recunosca ce mama de rahat a fost dpdv emotional.
Iar eu o copiez in multe privinte referitor la copii si ma urasc pentru asta!
#5
Postat 26 mai 2015 - 22:19
Da,am skype.
#6
Postat 26 mai 2015 - 22:26
Pacino, eu cred ca in cazul tau cel mai bine e sa faci ca si cum "ea" nu ar exista. Daca te chinuie si te necajeste si te umileste sistematic, n-o mai cauta, nu-i mai propune, nu-i mai intra in voie.
Ai copiii tai, trebuie sa fii responsabila si echilibrata pentru ei, nu pentru mama ta.
Hai linisteste-te !
(Iti scriu un PM. )
#7
Postat 26 mai 2015 - 22:32
Problema e ca locuim si chiar daca casa e mare,tot timpul se baga si vine daca ridic tonul la copii.Si de aici si ipocrizia pentru ca se pare ca a uitat cum se purta cu noi si cum inca se poarta,cum injura mai rau ca un birjar si cum face crize de isterie.Dar ea da sfaturi...
#8
Postat 26 mai 2015 - 22:45
Nu.nu e o disputa minora,sunt aceleasi discutii de ani de zile si va rog nu veniti cu cinsteste-ti parintii,ca nu poti simti caldura unui parinte cand te abuzeaza si cand cresti,se mira de ce esti rece.Pai nu exista nici o legatura,de aia.De aia vreau sa merg la terapeut,am strans prea multe si nu pot sa trec inca peste,am multe resentimente si trebuie sa raman calma pentru copiii mei.
#9
Postat 27 mai 2015 - 00:49
pacino, pana vine cineva mai priceput ca mine ca sa iti raspunda, hai sa iti spun cum fac eu cand ma enerveaza cineva.
Merg pe principiul "fake it 'till you make it" (adica "prefa-te pana reusesti"). Incep prin a-mi impune sa par calma. Cu asta rezolv doua lucruri:
1. enervez persoana enervatoare N-ar trebui sa fie asta un scop, dar trebuie sa recunosc ca pe moment asta imi da o oarece satisfactie (sa vad cum cel / cea ce se isterizeaza se enerveaza si mai tare cand vede ca pe mine nu ma afecteaza vorbele lui / ei).
2. incercand constient sa par calma (chiar daca poate fierb in interior) pana la urma.. chiar ma calmez Oricum cearta la nervi nu aduce nimic bun asa ca banuiesc ca nu e rau ca ma "prefac". Si dupa un timp chiar iti intra in relex sa nu te mai enervezi si sa iti pastrezi calmul.
Sper sa te ajute si sper sa primesti o recomandare pentru un terapeut bun!
#10
Postat 27 mai 2015 - 06:59
Bagajele la usa in secunda 2 si mutati-va in alta paret! Chirie chiar!
Mai bine sa pui distanta intre tine si persoana toxica! Caci si daca nu o vezi zilnic in casa, iti aduci aminte ca este si ea pe acolo, undeva! Si cat mai multe activitati departe de casa/de mama, pe-afara cu copiii, excursii, plimbari!
Succes cu terapeutul si ai grija la atitudinea ta vis-a-vis de copii! NU ai voie sa repeti aceleasi greseli!!!
Editat de blackgirl0, 27 mai 2015 - 07:00 .