…dar as vrea, daca nu e prea invaziv, sa te rog sa dai amanunte …adica, poate le-ai dat tu de-a lungul timpului, dar eu m-am agatzat de forum mai tarziu …
Mama ei e din Bucuresti ? Inteleg ca are FB, deci e cat de cat la curent cu tehnologia ….
Si tatal ? Exista sanse sa ajunga si la el ? Nu inteleg, de ce le era frica de tine ? Ce le puteai face ?
Mai are fratzi / surori de pe mama naturala ? Va dati seama ce familie are Ioana daca mai are frati / surori si dupa parintii naturali ?
La ce se refera termenul de “bursa” pe piatza adoptiilor si tu cum de te-ai oprit exact la ea din toata lista aia de asteptare ?
Doamne ce de intrebari ! …sper sa poti sa raspunzi si mai sper ca viitorul sa aranjeze toate personajele exact in locul pe care si l-a capatat fiecare de-a lungul timpului, nu cu ura, nu cu reprosuri, dar cu dreptate si fairplay.
Eu inteleg motivatia abandonului lor “de rusine”, nu ma mira … era mare, mare rusine la sat, aproape o condamnare, sa ai un copil din flori …
Foarte interesanta dorintza asta a Ioanei de a-si cunoaste mama naturala …oare de unde vine, din moment ce n-a cunoscut-o niciodata ? asta nu prea inteleg…si daca banuim ce-o fi fost in sufletul Ioanei, sa ne spui si ce a fost in sufletul tau … ce chestie, Ioana este o fata cu 3 mame. Ma intreb cum oare sunt ele distribuite in sufletul ei …
Nu cred ca era mai bine ca Ioana sa fie mica …nu, era mult mai rau, mult maimulte riscuri …mult mai multe griji din partea ta. Acum este cat de cat coapta emotional, nu o sa mai penduleze emotional si fizic printre atatia parinti, o sa va gaseasca tuturor un loc in sufletul ei.
Nu ma deranjeaza. Invat mult din experienta voastra, ofer cu placere experienta mea altora.
Mama Ioanei nu este din Bucuresti. A nascut insa aici, avand ceva complicatii, sau asta e varianta oficiala. Atunci eu am stiut ca a nascut acolo de unde e si au adus-o aici sa fie inregistrata nasterea aici, sa nu se stie.
In tot procesul de adoptie m-a ajutat o prietena a sorei mele, asistent social in prima generatie de asa ceva la noi. Avea relatii, la orfelinate, spitale, practic era in contact cu toate partile. De la ea stim muuuulte dedesubturi.
Am stiut numele si localitatea, chiar si adresa de domiciliu (care nu mai era valida la procesul de adoptie) din actele notariale prin care tatal ei si-a dat acordul la adoptie (ea era minora, se pare ca n-a avut vreun cuvant legal vorbind). De la acestea Ioana a pornit investigatia ei rudimentara in fond...insa internetul asta este cu adevarat extraordinar (inclusiv periculos). Norocul ei a fost ca femeia a divortat acum 2-3 ani si a revenit la numele initial. Iar asta a aparut pe un portal al justitiei si imediat, din potriviri, a stiut ca e ea. Pe FB nu stiu cum a gasit-o...dar nu chiar asa greu daca ai rabdare si cauti. Sigur ca e la curent cu tehnologia...are 38 de ani, e activa.
Da, Ioana mai are o sora de 14 ani si un frate de 10. Chiar si mie mi se pare o situatie inedita...3 mame, 3 surori si un frate.
Despre tata...mama ei nu a vrut sa vorbeasca prea mult. A sfatuit-o pe Ioana sa nu-l caute (asta chiar este dificil...) pentru ca nu este un om pe care sa doresti sa-l cunosti. A lamurit-o insa ca nu e asiatic (asa cum au banuit unii medici) si nici tzigan (asta stiam deja). Deocamdata Ioana nu doreste asa ceva...nicicand n-a vrut asa ceva.
Cateva cuvinte despre "bursa": copiii cei mai vanati erau (de ambele sexe) pana in 3 luni, sanatosi, nu tzigani. Doritorii erau foarte multi si asta pentru ca adoptiile internationale erau lejere. Pentru copil plateai, adica spaga, iar banii cei multi veneau din strainatate. Firesc deci, la "intern" era oferta mica. De cautat s-a ocupat fosta sotie, impreuna cu prietena sorei mele. Eu voiam fata musai. Pur si simplu nu am gasit o perioada ceva rezonabil. Si acum am noduri in gat pentru ca aveam doua variante, un pui de tzigan si o fetita bolnava, facea ceva convulsii si nu prea stiau de la ce, iar eu le-as fi vrut pe ambele, pe una s-o ingrijesc cum trebuie si pe cealalta n-o voia familia, dar mie nu-mi prea pasa. Si in urma scandalului cu elvetienii, au fost scosi si cei de export, a aprut si Ioana, prietena ne-a anuntat, imediat am vazut-o (era infasata, avea varicela, era cu bube si manjita de cutaden ), s-a uitat numai la mine si am zis da imediat. Aveam bani...n-am avut probleme. Si in doua zile a fost la noi acasa. Mi-a stat in gat insa mult timp amintirea celorlalte doua, pe care insa nu le-am vazut. Si asta m-a ajutat.
Nu stiu de unde dorinta asta asa pertinenta. Dar nici nu-s in situatia ei, asa ca nu pot gasi explicatii. Stiu doar ca altii ca ea nu au dorinta asta.
Deci e clar dupa firea fiecaruia.