Buna dimineata si de la mine!
La capitolul copii, ma gandesc cu bucurie la Dan si Radu care cresc, cu nostalgie la Tanti-Mama-Vivianei, evident ca as vrea sa aiba numai bucurii, pe categorii de varsta desigur. De Turbo ce sa zic...eu l-am vazut, a stat cateva ore la crasma fara sa calce pe nimeni pe bataturi...pai asta e o proba destul de spinoasa, eu o cred pe Yagmur, dar zau ca nu pare fiara de care tot vorbeste. Simonna a zis foarte bine, cred ca o discutie cu doamna nu strica, un alt canal de comunicare plus ceva atentie de ambele parti. Adevarul este ca invatator (profesor) bun nu esti daca ai in clasa numai destepti, cuminti si harnici. Cu d-astia si eu pot face lectii. Clasa perfecta nu exista, interesant e rezultatul final. Abea la sfarsit poti trage o concluzie si cota un cadru didactic, cand i-a adus pe toti pe linia de plutire. Asta este har. Si mai este si musai. Mai este Carliontz, cu febra mare, zic si eu sa nu uitati ca sosetele cu otzet, chiar masajul corporal fac minuni si lumea uita de ele...stiu, pute naspa, dar zau ca merita.
Eu am de raportat doua evenimente, unul azi si unul maine. Primul ar fi ca Ioana si-a cunoscut ieri mama naturala. Un eveniment petrecut atat de neasteptat si de rapid, incat ma uitam in jur sa vad vreo televiziune...caci chiar asa s-a petrecut totul, ca la televizor. Ioana doreste demult s-o cunoasca, a sapat singura, a cercetat internetul a gasit-o pe FB si sambata i-a trimis mesaj. Imi dau seama ca femeia a cam cazut in fund initial (lucru pe care l-a si confirmat) dar a raspuns promt, au vorbit si luni s-au intalnit. Am fost cu ea pentru ca asa a vrut, i-a fost frica, a plans, am sesizat o furtuna interioara extrem de dura, dar a fost efectiv fericita.
Nu stiu ce vor face pe viitor, dar ambele au fost bucuroase, cel putin pe Ioana o cunosc. Evenimentul s-a petrecut in curtea unui spital, acolo unde doamna venise cu tatal, la o operatie. Si tatal (deci bunicul Ioanei) era emotionat, mi-a zis Ioana ca dupa ce am plecat (le-am lasat sa vorbeasca in liniste) plangea ca un copil, oamenii astia n-au trait usor iar trecutul i-a urmarit permanent. Sper sa nu ma insel, eu stau cu antenele extrem de active, dar as zice ca au fost sinceri si bucurosi. Se simteau responsabili, le era frica de mine le-am zis nu numai ca nu le reprosez nimic, ba chiar am avut noroc ca am pus eu mana pe fata asta. Sper, chiar sper din toata inima sa nu ma insele instinctul si sa fie un eveniment cu viitor bun.
Al doilea eveniment maine...din superstitie.