757 raspunsuri la acest subiect

[Ioana_Pos]

Pai poate asa ii impulsioneaza si pe altii sa nu se mai teama: ia uite ca am primit io ca nu ma tem de ace! Vezi? vezi? 

[Rufus]

Rufus, in ro este o chestie culturala: parinii trebe sa lase ceva la copii- mai o casa, mai o masina, mai o alocatie pana fac 80 de ani (copiii, nu parintii ), sa 'ii ajute'.

 

Pai Ioana, le lasa (chit ca nu-i musai...) dar asta dupa ce dau coltu'.

Ce, o sa ma pandeasca si o sa se roage sa ma car mai repede?

[Ioana_Pos]

     

io zic ca nu

tu intrebi daca sa aiba pretentii sa vinzi casa de ex, sa le dai lor banii sa isi ia apartam? 

[alinuk]

Neatza si de pe ghetarul de est

nord est

sau sud

Nu conteaza, ma mai gandesc in ce zona ma situez.

 

Deocamdata incerc sa-mi revin din uimire. Ati scris la greu...

Ma duc sa recuperez.

 

Va urez de pe acum week end frumos, caci prevad ca va gasesc cu zeci de pagini inainte.

 

Noroc cu rezumatele Ioanei, careia ii multumesc pe aceasta cale :)

 

 

Cu privire la ce lasa parintii copiilor... perceptia mea e ca lucrurile s-au mai schimbat, sau in mod clar...sunt in proces evident de schimbare.

 

Oricum cel mai de pret lucru pe care l-am primit eu de la parinti, consider ca e sustinerea in educatie. S-ar putea ca ei sa considere ca e vreo casa,  sau cine mai stie ce....

In mod evident relatiile dintre noi ar fi  diferite acum (mai bune!) daca si experientele si timpul petrecut impreuna ar fi fost mai consistent. Copilaria am petrecut-o mai mult la bunici...

 

Si nu, nu e normal sa aiba copiii pretentii la averile parintilor, atata timp cat acestia sunt in viata.

 

In ceea ce priveste venirea pe lume a copilului nr 2...

Copilul nr 1 tb pregatit, acomodat cu noua lui pozitie in familie.

Sunt normale reactii de pastrare a pozitiei "ombilico del mondo". Imi amintesc ca eu, cand Andu era bebe, petreceam mai mult timp cu Teo, tocmai pt a compensa nevoia lui de atentie.

Experimentand si actionand.

Lucrurile tb privite cu detasare si copiii invatati de mici ca iubirea e infinita pt ei, ca se inmulteste, nu se imparte. Mai greu e cu jucariile :)

 

 

we frumos pingu din toate punctele cardinale ale Ghetarului!

[Ioana_Pos]

La noi e weekend lung! Au propus niste prieteni sa mergem sa vizitam ceva dar e cam departe si nu vreau sa ma obosesc inainte de plecarea spre tzara (desi ma cam mananca talpile  )

 

azi la gradi au iar serbare. Mereu vinerea la 12.00  macar la 9 daca era puteam sa ma duc la munca dupa. Asa, nu o sa ma duc si imi pare rau...

[Ioana_Pos]

Cu jucariile sper sa nu avem probleme, ca pe cele de bebel le-am facut disparute de mult din peisaj tocmai ca sa nu simta P ca i le luam din portofoliu.

 

dupa ce face Saltaricea 8-10 luni si incepe sa atenteze la jucariile de 'copil mare' va fi mai interesant

[Laura25]

Buna dimineata din dimineata mea insorita si calda, dar cu durere de cap chinuitoare! 

 

Ioana , sar'mana de rezumat, asa stiu si eu la ce trebuie sa raspund  ca sa nu fiu prin copaci cu discutia (iar gafai cu cititul in urma cu vreo 15 pagini...) 

 

In primul rand, La multi ani fericiti tuturor sarbatoritilor,mici si mari, cu numele sau cu varsta!! Va pup pe toti si va doresc din suflet sa fiti fericiti si sa se implineasca toate dorintele si visele! 

 

 

Apoi, bafta maine si tin pumnii domnisoarei Laurei78 ! (imi cer scuze ca nu am retinut cum o cheama pe micutza dansatoare) . Si noi suntem in febra pregatirilor. Am achizitionat costumatii noi (le-a facut o d-na care nu ne-a spus dinainte un pret si ne-am trezit cu o suma care ne-a cam durut ...), au coregrafie, melodie noua. Abia astept sa le vad! 

 

Asaaaa, despre dileme

1. ce facem cu 2-3 copii, cum impartim banii de studii ptr ei, ce facem daca nu vor sa studieze?  

Nu stiu daca si cat ne vor ajuta, dar noi de vreo 8 ani punem bani in cate un cont de studii pt copii, fiecare cu al lui, egal. E un cont de ala de la ING, asigurare de studii. In Romania inca treaba e ok d.p.d.v. financiar legat de facultati. Si la cele de stat cu taxa inca e rezonabila taxa, nu trebuie sa faci imprumut pe 10 ani. Acum, sa fie ei sanatosi si sa ii duca mintea, ca solutii gasim. Eu le tin discursuri motivationale despre cum ti se deschid oportunitati si cum poti tu sa alegi de job vrei in momentul in care te tii de scoala si inveti. Dar, sincer, imi place mai mult sistemul elvetian cu specializari concrete, unde in 1-2-3 ani de studiu iesi cu o meserie invatata. In facultatile din Romania este atata teorie si atata umplutura inutila, incat iesi dupa 3-5 ani de studii cu nimic concret, tot la locul de munca inveti ce ai de facut. (bine, exceptie fac fac. de medicina, stomatologie, unde se face practica multa in timpul scolii) . In plus, nici o facultate absolvita nu iti garanteaza ca iti gasesti de lucru in domeniu. 

 

Eu nu vad in ai mei sclipiri de geniu. Sunt copii buni, inteligenti, dar nu exceptionali. Nu stiu ce vor alege sa faca, au talente si inclinatii diferite. Sper sa faca ce le place si sa traiasca cel putin decent din asta. Si eu cred acum ca ii voi sprijini in alegerile facute, chiar daca nu va fi exact ce as vedea eu ca ar fi mai bun pt ei. Ce nu voi tolera de nici o culoare va fi lenea si 'parazitarea'. Stiu cazuri (si nu unul-doua)  de "copii" de 26-28 de ani, care stau acasa la mamica, pe banii ei, ca nu isi gasesc de lucru ceva destul de bun pt nasul lor de absolventi de facultate. Daca sunt intr-un moment de impas, au nevoie de sprijin pt un timp pana se pun pe picioare da, categoric, ii ajut si moral si financiar si cu tot ce pot. 

 

2. "cum se aplica dieta cu 500, se cantareste mancarea aia dau cum?" Nu stiu, dar de o dieta care sa functioneze la mine as avea si eu nevoie.. mare nevoie! Sunt mandra de mine ca de ceva timp ma tin de sport. Fac aproape zilnic, nu vad rezultate asa cum pomit cei ce au facut programul ca ar trebui sa se vada, dar am o stima fata de mine ca ma tin de treaba. 

 

3. "cum facem cand vine copilul 2 si copilul 1 isi pierde statutul de buricul pamantului?" pfff, eu cu 2 deodata am avut si am inca problema geloziei "ca pe B /R o/il iubesti mai mult! Ca stai mai mult cu ea/el!" Inca de la cateva luni, cand se impingeau sa il dea jos pe celalat din bratele mele, pana in ziua de azi au ceva de reprosat. 

Eu am fost a doua si da, am dus-o mai bine. Sora'mea mai mare a fost cea care a muncit si a deschis porti si eu am trecut fluierand prin ele, fara sa depun acelasi efort.  Nu prea stiu sa dau sfaturi : rabdare si dragoste arata din plin, prin gesturi, vorbe, atentie ... 

 

4. "e normal ca // copiii sa aiba pretentii la averile parintilor cat acestia sunt inca in viata?"  Nu, in nici un caz!  Daca e copilul in kkt si parintele ii poate intinde o mana, ar fi frumos din partea parintelui sa o faca. Dar sa reprosezi parintelui ca are si nu iti da, sau ca vrea sa faca altceva decat crezi tu ca ar trebui cu bani/casa/masina/timpul lui .. nu!  

 

5. "cum impacam maseaua dureroasa cu pofta de mancare?"  - la dentist .

 

 

Ma duc sa mai si muncesc. Mai trec eu pe aici  

 

Va las o poza cu orasul meu, facuta de altcineva, imprumutata de pe net, unde e publica. 

 

[viviana]

Mianna zise in capitolul precedent:

"Viv, eu te intreb altfel: strangi 100 000 pt ceu doi copii (pt studii). Unuia ii ajung 30 000 si celalalt ar avea nevoie de 70 000 pt o facultate mai buna. Ce faci? I-o refuzi doar pt a imparti egal? Sau le dai 50 -50 si n-are decat primul sa cheltuiasca diferenta in cluburi, daca vrea, si al doilea sa faca un credit pt cei 20 000 care ii mai lipsesc?"

 

Si eu zic in capitolul asta:

Cand am o  dilema ma gandesc la ea. Am gandit profund si am ajuns la concluzia ca aveti dreptate. Oricat ar fi de "nedrept", "neegal" e aproape imposibil sa investesti in toti copiii la fel. Partea cea mai frustranta e atunci cand ai 2 copii exceptionali si nu ai resurse pentru amandoi. Nici nu vreau sa ma gandesc la asta.

 

Rufus zise in capitolul precedent

"Eu am o dilema, recunosc si chiar vreau sa va cunosc parerea.

E corect sa discute altii (recte copiii mei) despre banii mei, munca mea, sa analizeze ce fac cu ei, sa le convina sau nu, sa ma blameze sau nu, sa discute de mostenire de parca as fi mort si doar asta conteaza...

E chiar asa de normal?"

 

Si eu zic in capitolul asta:

Nu e normal. Sunt banii mei, munca mea si dupa ce imi ajut copiii sa porneasca, ii cheltui cum vreau.

 

Eu, noi, nu am primit nimic de la parinti, nici case, nici masini, nici bani - ca nu fuse de unde.

Barbata-miu si cumnata-miu n-au primit nimic nici ei de la parintii lor.

Chiar nu ne-a pasat niciodata de asta, pentru ca ne-am facut vietile independent.

[mcoca]

O chestie importanta care mi-a zis-o moasa a fost sa ii dau Mayei bebele in brate imediat. Asa o sa si-l apropieze, ca pe ceva al ei. Asa ca atunci cand a venit la maternitate, am instalat-o in pat si i-am pus-o pe sor'sa in brate. Woow, ce mandrie pe capul ei :). LA maternitate (aici se sta 5 zile) a mica dormea tun dupa fiecare vizita a Mayei care o zmotocea de numa :).

Apoi, da, i-am repetat si eu intr-una ca bb e mica si are anumite nevoi ce trebuiesc indeplinite imediat etc (a ajutat si bona, ca stia deja cum sta treaba cu bebeii). Cand a mica dormea ma ocupam exclusiv de Maya. Apoi in wk, iarasi, a mica era mai mult cu taica-su.

Ce mi s-a parut mie important ca si copil a fost ca parintii nu au facut diferente intre noi. Tot timpu am stiut ca suntem iubiti la fel. Asta incerc sa fac si eu cat de bine pot.

[CorinaDani]

un pic de fun :

 

"Un cercetator, observand ca are ceva probleme cu chiuveta din bucatarie, a fost nevoit sa cheme un instalator. in urmatoarea zi, instalatorul a venit, a strans cateva suruburi, a infiletat cateva chestii, apoi totul a functionat ca inainte. Cercetatorul a fost multumit. Totusi, cand instalatorul i-a dat nota de plata, acesta a fost socat:

- Asta inseamna o treime din salariul meu lunar!!!
Pana la urma, totusi a platit, iar instalatorul i-a zis:
- Va inteleg, sa stiti. De ce nu veniti la firma noastra, sa depuneti dosarul pentru o slujba de instalator? Veti castiga de trei ori mai mult decat o faceti acum. Dar nu uitati, cand depuneti dosarul, sa le spuneti ca ati terminat doar 7 clase. Nu le plac oamenii educati.
Prin urmare, cercetatorul nostru si-a luat o slujba de instalator, iar viata lui a devenit mai usoara din punct de vedere financiar. Tot ce trebuia sa faca era sa stranga un surub-doua. Intr-o zi, seful companiei a hotarat ca fiecare angajat trebuie sa se duca la seral, pentru a-si termina si clasa a 8-a. Omul nostru a trebuit sa mearga, evident.
S-a intamplat ca primul curs sa fie de matematica. Profesorul, vrand sa vada nivelul de cunoastere al studentilor, i-a intrebat formula ariei cercului. Cel pe care l-a numit a fost chiar cercetatorul. Ajungand la tabla, si-a dat seama ca a uitat formula, asa ca a inceput sa o deduca. A umplut tablele cu integrale, diferentiale etc.
La sfarsit, rezultatul pe care-l avea era "minus pi R patrat". Neconvenindu-i acel minus, s-a apucat iarasi de calcule, de la inceput. Nimic nu s-a schimbat, tot acelasi rezultat... De fiecare data a obtinut aceeasi chestie.
S-a uitat putin spre clasa speriat, moment in care a observat ca toti instalatorii ii sopteau:
- Schimba ba limitele de integrare!!!! "