884 raspunsuri la acest subiect

[Ella73]

Aici indrumarea elevilor spre liceu/meserie se face incepand cu clasa a 7a.

 

Marcia in clasele mici vroia sa dea la liceul lung (cel de 6 ani); intr-a 5a insa s-a razgandit, a zis ca vrea sa ramana cu colegii ei la scoala secundara si sa dea dupa la liceu (4 ani). Am avut atunci o discutie si cu profa ei, care ne-a spus acelasi lucru, nu ne recomanda liceul lung; la secundara fac multe chestii practice (curs de gatit, curs de baby-sitter etc), pe cand la liceu doar invata si iar invata, au ft multe teme, timp liber mai deloc.  

Sa vedem acum ce va decide sa faca in continuare; eu i-am explicat ce si cum; la final insa va decide ea.

E ft buna la actorie, a jucat in cateva piese de teatru (si in viata de zi cu zi joaca teatru cateodata  ). 

Editat de Ella73, 21 mai 2015 - 14:12 .

[roxanaz]

Vin si eu cu o frustrare mica: gasesc carti de parenting despre cum sa managerizezi un bebelus si un toddler (copil <3 ani) si relatia dintre ei sa nu creezi tu ca parinte frecusuri suplimentare. Despre un bebelus si un copil de 3,5-4-5 ani =  zero carti! Frate, parca toata lumea asta face copiii numai la 1/2/3 ani diferenta unii de altii, restul n-au decat sa isi imagineze.     

 

 eu zic sa o iei asa cum o sa vina, adica relatia lor. nu stiu ce poate spune o carte...? pentru ca orice copil este diferit. parerea mea, sigur

[roxanaz]

 

 

Multa sanatate lui Patrick, Roxana

 

Merci, dear

[Ella73]

Aici copiii merg singuri la scoala, unii chiar si la gradi (deci de la 4 ani); chiar se incurajeaza sa fie lasati sa mearga singuri; dar scolile sunt ft aproape de casa si in general merg cate 2 sau mai multi. Marcia a mers singura din clasa 1; la gradi o duceau ai mei.

Si aici se spune ca nu ai voie sa lasi copiii pana la 12 ani singuri acasa; eu am lasat-o mereu singura pt cateva ore, de cand avea 7 ani. Acum daca nu vrea sa mearga cu noi, sta singura o zi intreaga fara probleme.  

[kariguld]

in primul rand, sanatate celor bolnavi. 

la multi ani am spus deja, sau? 

 

 

nu stiu daca mai este cazul sa spun, dar spun totusi, citind ce-a scris Rufus despre copii nostri si astaptarile ce le avem cu ei.... ma intreb daca nu cumva e dl V sub acoperire pe forum. aproape aceleasi cuvinte. Rufus 

 

in alta ordine de idei, nu mai repet ce deja  a spus buflea  si Viviana  , despre sistemul american si medici,  e total adevarat, cumnatul meu e medic stomatolog. e american get-be-get, a studiat acolo, stiu in amanunt cat de greu a fost si ce de datori a avut de platit, apoi au urmat specializari la cativa ani si tot felul de cursuri. 

si gasesc ca e un sistem bun, chiar daca complicat si chinuitor, nu oricine se inscrie in cursa asta. 

in Europa lucrurile sunt simplificate. mai ales in tarile fost comuniste. in Germania nu studiaza oricine medicina, nici macar copii medicilor nu o vor. deci nu se continua traditia tata-fiu. facultatea de medicina e infinit mai grea si mai greu de trecut ca cea din Romania. plus ca e si foarte costisitoare, ca mai toate Universitatile de aici.  in ultmii 7, 8 ani de cand cu UE, au venit medici din tarile fost comuniste, nu neaparat cei mai buni sau varfuri. (Xio, nu vorbesc de tine, da?  ) si in multe clinici lucrurile nu stau tocmai bine. (stiu din surse sigure) 

 

ceea ce mi-a placut mie la sistemul german, este ca se pune accentul pe a invata o meserie. egal care. copii nu sunt impinsi neaparat spre Universitate, ci spre Ausbildung. nu exista scoruri asa inalte ca la sistemul american. copii foarte buni merg mai departe sa studieze, ceilalti aleg un Ausbildung, de doi, trei sau chiar patru ani, multe din ele sunt si platite si asigura chiar si un loc de munca. dupa, se poate studia mai departe. 

 

 

legat de copii si asteptarile de la ei.... demult am invatat sa-i las sa-si construiasca viata asa cum vor. ptr ca am vazut ca, ceea ce noi le sugeram venea in contradictie cu ceea ce ei doreau. viviana, aqai au exprimat foarte bine ceea ce gandesc si eu. 

si cred ca e foarte important ca eu parintele sa am ochi de vazut si sa simt ce vrea copilul. si sa inteleg ca e viata lor, chiar daca mie nu-mi convine, e alegerea lor si ei traiesc, nu eu.

 

Rufus  a mentionat ceva foarte important, sa-i pot privi in ochi si sa nu ma vada dezamagita. sa stie ca eu merg pe drumul meu, si ei pe al lor. si ca au dreptul asta sa mearga pe drumul lor. nu stiu, nu reusesc sa ma exprim mai bine de atat.....

eu, noi am renuntat de foarte mult timp la ideea, tu copile trebuie sa faci macar cat au facut parinti tai, sa urci in varf, sa te lupti, sa calci mai mult sau mai putin pe urmele noastre.  victor al nostru a fost un varf, si mai este cateodata. dar a facut alte alegeri decat le-ar face un varf. si am lasat lucrurile asa. ptr ca nimik nu formeaza mai mult ca experienta personala. 

 

 

revin. 

[Letitia1]

Ioana, eu am fost ca si Silvi, foarte relaxata cu bb2. Maya si-a dorit-o extrem de mult pe Eva. Nu am avut nici o problema cu ea. Stie ca eu le iubesc pe amandoua f mult, ca nu pot sa nu le iubesc la fel. Nu a fost la fel cu bunicii de ex :), acolo a avut impresia ca o iubesc mai mult pe cea mica. Dar cu rabdare si tact o sa fie ok. Patricia e mare, are 5 ani, te intelegi cu ea.

 

Eu rezolnez cu buflea la 100% cand vorbeste despre studii si canalizat copiii. Vad ca si Letitia gandeste la fel.

 

Letitia, cu masina poate te vei razgandi :). Masina e de multe ori o necesitate, nu un lux :).

E mai probabil sa ma rezgindesc la casa decit la masina.   Vreau sa fie suficient de matur cind isi ia carnet si masina. N-am de gind sa-i pun masina cadou in brate la 17 ani, ca apoi sa nu pot dormi de grija. Avem autobuze, trenuri, bicicleta, daca vrea sa se deplaseze. Aici nu e America unde n-ai nici trotuare si esti mort fara masina. Nu stiu ce ar trebui sa se intimple ca sa ma razgindesc.

[kariguld]

din experienta noastra si  acelor din jurul meu,  copii nostri sunt diferiti. foarte diferiti, si nu-i putem compara. si nu putem condamna pe nimeni. traim in societati diferite, chiar insusi casele noastre sunt o mica societate in care copilul se dezvolta. 

eu personal nu condam pe nimeni ce face ptr copilul lui, insa e bine ca asteptarile sa nu fie foarte mari, ca la urma dezamagirea sa fie si mai mare.

 

sper ca se intelege foarte clar, ca nu am fost si nici nu suntem niste parinti care i-am lasat pe copii de capul lor si noi fumam iarba fericirii acuma ca am scapat de griji. 

 

plec la cratita, dar raman pe fir. 

[DarkBendis]

Ca tot vorbim de copii, si cum vom putea , sau cum vom incerca sa ii ajutam in viitor.

 

Si in familia mea, si in familia sotului, toti suntem absolventi de macar o facultate, si incercam sa ii incurajam si pe copii sa vrea sa faca o facultate pe viitor. Bineinteles, daca vreunul dintre ei ar fi atras de partea tehnica, sau ar vrea sa faca altceva - tot langa ei vom fi sa ii sustine,, la urma urmelor, e vorba de viitorul lor, si oricum nimic nu e batut in cuie, au timpul sa decida si sa se razgandeasca de n ori in viata (ma uit la mine, am lucrat in invatamant, in finante, acum fac interpreting, si planuiesc sa move on in domeniul jurudic in cativa ani - ce e drept e drept, pentru toate acestea, mai putin banking, am avut nevoie de studii universitare). Din fericire, in Scotia studiile universitare (primul degree) sunt acoperite de stat, dar vom contribui cat vom putea la restul cheltuielilor, mai ales daca vor dori sa studieze in alt oras. Daca vor dori sa studieze in alta tara si vor fi alte costuri, vom acoperi ce vom putea, vom vedea la momentul respectiv.

 

Ce consider neaparat ca e important sa le asigur: orele de driving school. Masina e usor de cumparat, daca e nevoie, dar ce te faci cu masina si fara permis? Oricum, asigurarile la soferii tineri sunt aici foarte scumpe , masinile implica costuri mari, deci nu as sari la cumparat masina (si nici nu l-as incuraja sa o cumpere) decat daca are clar nevoie de ea. Nu doar sa fie acolo.

[Ioana_Pos]

Ardei umpluti am facut, nu dovlecei. Desi se mai intampla sa gasesc din cand in cand si dovlecei buni pentru umplut la supermarketuri, "vegetable marrows" le zice.

am vazut ca ai facut ardei, io te intrebasem de dovlecei ca de obicei fac combinat si mintea mea se gandea ca poate faci si tu 

 

marrows nu am luat niciodata, eu le zic dovlecei dungati- tu ai umplut marrows? sunt ca dovleceii romanesti? 

[Ella73]

Kari, asa este si aici cu Ausbildung-ul    si elvetienii gandesc la fel; e bine sa inveti o meserie, de studiat poti studia oricand.

 

Apropo de medici, la noi majoritatea sunt nemti.