569 raspunsuri la acest subiect

[monil]

Parintii puteau sa isi caute singuri copiii, pe legea veche. Pe legea noua din 2012 cred nu ai dreptul sa iti cauti tu copilul si chiar daca faci asta nu inseamna ca ti-l dau tie. Cand am facut eu cursul, au fost 3 sedinte pe saptamana de la 9 la 12, trei saptamani consecutive.Nu trebuia sa ne luam notite decat daca ni se parea noua ceva interesant. Se puneau tot felul de intrebari, nu erai nominalizat sa raspunzi, era un dialog intre persoana care facea prezentarea si cursanti, erau jocuri interactive, noi ne ofeream sa jucam rolul de ex al unei adolescente care ramane insarcinata si mama ei, dialogul dintre ele. Depinde binenteles de cine tine cursul si de abordarea pers respective. Ne-au dat si tema: si eu si sotul, fiecare trebuia sa compunem o scrisoare catre mama naturala a copilului nostru adoptiv. Inca o tema a fost sa compunem o scrisoare ca  fiind noi mama care si-a abandonat copilul si care ii scrie mamei adoptive, in mare a fost interesant.

De sunat la Directie am sunat in fiecare luna dar mi-au spus ca nici nu am aparut pe liste, adica sa fim pe locul 10 in acel top al familiilor pt un copil.

Ti-am lasat in privat nr de tel daca vrei sa ma mai intrebi ceva si sa mai discutam una alta.

[Speranta_2015]

Flo și Monil, mulțumesc pentru răspunsuri. 

Eu am avut un necaz mare acum 3 ani și dna asist. social m-a întrebat, când am depus dosarul, dacă am depășit momentul. I-am spus ca da, în realitate mai am momente când sunt trista.  Am  văzut ca s-a luminat la fata, era raspunsul dorit, dacă i-as fi zis ca parțial,  probabil credea ca nu mă pot atașa de copil ... dar eu simt ca pot, chiar foarte mult,  în dorul copilului meu. 

De aceea v-am întrebat dacă nu se pun întrebări la cursuri. 

Alta problema,  noi ne-am apucat de zugrăvit bucătăria,  facem mobila pe comanda. Am dus tot din bucătărie în balcon. Se va face mizerie ca așa e când zugrăvești.  Vroiam să vă întreb,  pana obțin atestatul, câte vizite sunt acasă,  doar una pt a vedea condițiile sau mai multe. 

Dacă vin pana nu termin bucătăria, sper sa tina și ei cont ca deranjul este temporar,  din cauza modificărilor.  Mi-ar fi plăcut sa găsească curat, frumos, sunt perfecționistă,  de fel.

Nu știu nimic, când vin ... Saptamana viitoare ar trebui sa primesc telefon pt curs ... se fac 10 zile de la depunerea dosarului. 

[Speranta_2015]

Monil, super ... în 3 săptămâni ai scăpat cu atestatul :)

E adevărat,  ca ar fi foarte greu, pt cele care au serviciu, depinzi foarte mult de colegi, schimb de ture, învoire,  e greu dar e bine ca te vezi mai repede cu atestatul.

Am întrebat și eu dacă nu pot sa vin de 2 ori pe săptămână și mi-a zis ca depinde de dl director, dansul va stabili, sunt foarte multe familii. 

Temele acelea ... scrisorile ... vi le dădea sa le faceți în sala, pe loc ... sau erau teme pt acasă ... pt următorul curs ?

[Speranta_2015]

Flo, e greu când vrei un copil foarte mic, pentru ca durează pana li se face dosarul de copil adoptabil, durează și el creste, dacă mai e refuzat de o familie doua, deja face 2 anișori. Așa cred !

În plus, când e atat de mic, nu poți sa fii sigura de starea lui de sănătate,  sunt boli care apar mai târziu, dacă are ceva, doamne - ferește,  pui pe seama ca e micuț,  de aceea nu reacționează, nu vorbește coerent  ... zici ca poate vorbește mai târziu, ca așa sunt unii copii, vorbesc mai târziu, pe la 2-3 ani  .... poate sa fie așa sau poate sa nu fie vârsta de vină,   ci vreo boala.  De aceea am vrut mai mare, sa-l vad eu cum vorbeste, cum merge, chiar dacă câteva persoane mi-au spus ca nu e bine sa iau un copil de 5 ani, e prea mare, nu se creează legătura de afecțiune. Când e mai mic e mai bine, se formează acea legătură,  deschide ochii pe tine, crede ca tu ești mama, e cu dus și întors capitolul vârstă.  E un risc pe care ni-l asumam când îl luam foarte mic. Pe de alta parte, sunt cei mai drăgălași când sunt mici, când încep sa descopere lumea, când încep sa meargă și sa vorbească  :) Eu am avut parte de acea perioada și știu :)

Nu credeam ca pot trece luni fără sa primești un telefon, descurajant offf :(

Mama îmi spunea bucuroasa, plina de speranță,  ca poate de sărbători îl avem acasă,  poate se gândesc și ei ca ar fi bine pentru copil sa facă sărbătorile într-o familie și ne găsesc mai repede :))

[alessandra14]

ca ma bucuuuur ca ati inceput sa mai apareti pe-aici. apropate in fiecare zi ma uit si...nimic.

In ceea ce priveste cursurile, ancheta sociala, intalniri cu psihologul - cred ca orice ti-am spune noi, este inevitabil sa nu ai emotii. Eu in primele zile, de-abia reuseam sa vorbesc de emotie. Aveam ceva in gat, in stomac...iar vocea era stinsa de tot. Am capatat curaj in momentul in care o familie de la curs a povestit cum deja au adoptat un baietel frumusel si destept, iar acum mai vor doi fratiori. Era fara emotii, fericiti si plini de lumina in suflet.

 

Doamnele de aici sunt foarte de treaba, parca vad ca noi suntem numai emotii !!!!

Am terminat si cu ancheta sociala....de-acum oricum tot o saavem vizite, nu-i asa?

Eu am numit casa usilor deschise, pentru ca vom primi vizite de-acum incolo 90 de zile + inca 360*2. asa ca.......ne vom obisnui..si cu vizitele, si cu doamnele.

 

Si sunt convinsa ca....Doamne Doamne aseaza lucrurile asa cum trebuie si cand trebuie. Eu una nu mai am emotii....doar ma bucur cand vad afara fetite de varsta pentru care-am optat noi.

[Speranta_2015]

Referitor la a creste varsta ( 2- 4 ani)  - poate fi si o strategie a lor, multe familii vor copii mici iar cei mai mari raman pe langa, de aceea ne recomanda sa mai crestem putin intervalul de varsta, sa fie si cei mai maricei integrati in familii. Daca trec de 7 ani, nu prea ii mai adopta nimeni.  Banuiesc!

[flo.flo]

Referitor la a creste varsta ( 2- 4 ani)  - poate fi si o strategie a lor, multe familii vor copii mici iar cei mai mari raman pe langa, de aceea ne recomanda sa mai crestem putin intervalul de varsta, sa fie si cei mai maricei integrati in familii. Daca trec de 7 ani, nu prea ii mai adopta nimeni.  Banuiesc!

Da, cred ca orice varsta ai trece pana la urma, tot te indruma sa alegi mai mult. Eu inteleg ca sunt copii cu varsta mai mare care au mai putine sanse de a li se gasi o familie, ei saracutii nu au nici o vina.

Si da, stiu ca varsta pe care am trecut-o eu este f mica si ca este legea asa de idioata incat cresc copii pana devin adoptabili, dar eu asta simt, ca vreau sa fiu acolo pentru el de cand este micut, nu vreau sa pierd mult timp din viata lui.

Stiu si ce zici tu ca daca sunt micuti nu iti dai seama daca au vreo afectiune, eu am stat mult si m-am gandit daca imi asum riscul. Pe de alta parte cred ca si daca este maricel pot fi anumite probleme, gen daca au crescut la un asistent maternal poate fi foarte atasat de acesta, sau din contra poate a suferit anumite traume si este mai greu sa repari cu cat varsta este mai mare; nu stiu zic si eu, poate gresesc, dar eu asa simt. Si pe noi au incercat sa ne convinga sa optam pentru varsta mai mare, dar am inistat ca maxim 3 ani este ceea ce imi doresc...

Inteleg din ce scrii ca ai trecu pritr-o trauma, ca ai avut un copil? Scuze daca scormonesc, dar pare ca ai o poveste tare trista acolo... Este ok sa spui psihologului ca inca ai momente de tristete, este normal, firesc, suntem oameni si e normal sa traim diferite stari, asta nu inseamna ca suntem mai putin apti sa adoptam.

Si eu am anumite amintiri care inca dor, cand ma intreba  de ele mi se umpleau ochii de lacrimi, nu puteam sa vorbesc ca mi se punea un nod in gat, dar asta este, suntem oameni cu sentimente nu este o rusine sau un lucru rau...

[flo.flo]

Monil, asa este, pe legea veche puteai sa adopti daca gaseai tu copilas.

Am citit pe forum, post uri de acum cativa ani, si din cate am citi, atunci se putea. Si am vazut si cazuri in care erau adoptati copii imediat dupa nastere, din maternitate, sau la cateva luni.

Acum, daca gasesti un copil abandonat sa zicem pe strada, si iti exprimi dorinta de a-l adopta nu poti. Am vazut mai multe astfel de cazuri la tv.

Mi se pare foarte idioata legea asta si nedreapta. Termenele sunt f mari, copii cresc pana devin adoptabili si situatia nu favorizeaza pe nimeni, nici pe copil care creste cine stie pe unde si in ce conditii, nici pe familiile care vor sa adopte si asteapta cu anii.

Sunt multe de spus, multe lucruri mi se par nedrepte si frustrante ....

[Speranta_2015]

Flo.flo - da, am avut o trauma , băiat 7, 2 ani decedat (cancer), unicul. De aici și frica mea de boli și dorința de a lua un copil mai mare (maxim 6 ani). 

 

Azi dimineață am primit primul telefon,  vin marți sa vadă casa, abia aștept  :)

[Speranta_2015]

Ai dreptate și cu traumele copiilor mai mari, am citit și așa este ... unii nu reușesc sa iubească părinții,  deși aceștia le-am oferit iubire. E dureros, sper sa am parte de un copil iubitor, ceea ce va doresc și vouă :)