Nu am somn.
Citind ce scrieti voi despre numele alese copiilor voștri ,mi-am adus aminte de bunicul meu din partea mamei .Nu l-am cunoscut ,a murit cand eu aveam cateva luni dar toata viata mi s-a povestit despre el ca fiind un om deosebit.
A fost ranit in razboi,a ramas cu o schija in cap si a fost decorat si trimis acasa .A fost printre putinii barbati din sat care s-au intors din razboi.Cam toate bunicile copiilor cu care am crescut erau vaduve de razboi.
Inainte de razboi a cutreierat prin lume.Am gasit la tara la bunica o colectie de cochilii de melci din diferite specii,avea o pendula mare ,superba pe care a luat-o unchiul meu,patefon si placi vechi pe care il/le am eu,diferite obiecte deosebite care nu erau la indemana oricui.
Tot timpul se strangeau la poarta noastra oameni sa le citeasca ziarul la care era singurul abonat din sat si sa le explice ce se intampla in tara,sa le povesteasca ce a vazut pe unde a fost, sa i se ceara parerea in anumite situatii.Ca in poiana lui Iocan.:))
Mi s-a spus ca era vorbaret numai in momentele acelea ,cand povestea si le citea.In rest nu il interesa sa bârfească, sa stea sa piarda timpul sau sa ii vada pe altii ca o fac.
Am inceput sa il iubesc fara sa il cunosc,am gasit carti vechi pe care le-am citit pentru ca erau de la el (poeziile lui Eminescu a fost prima carte gasita in casa bunicii)si cred ca era un om extraordinar,mi s-a spus mereu ca seman cu el in anumite privinte ,mai ales in a spune lucrurilor pe nume .
Am hotarat:)pe la 10 ani ca primul meu copil o sa fie baiat si o sa ii pun numele bunicului meu.Si asa a fost. Asa ca Londonezul ii poarta numele si poate ca de undeva de acolo bunicului ii place stranepotul.
Trubadurului i-am dat un nume care sa "dea"bine la orice varsta,sa sune bine in orice limba .Are numele unui domnitor celebru.☺
Nu stiu ce m-a apucat sa scriu ditamai romanul.