16 raspunsuri la acest subiect

[cristoiu]

Ma gindeam de o vreme sa deschid un topic, acum am in sfirsit timp.

 

Iata la ce ma gindesc. Un topic in care sa discutam diversele probleme ale copiilor (nu cele de sanatate), cele de relationare cu lumea inconjuratoare, cu prieteni si colegi in special. Si cum, in ce fel ii ajutam sa le depaseasca, sa invete singuri sa si le rezolve in mod pozitiv (adica nu cu pumnul). Cind fata mea a inceput sa vina cu mici probleme acasa am realizat cit de greu e sa dau niste sfaturi relevante pentru virsta ei. Adica mi-e foarte clar cum as actiona eu la virsta mea daca as avea aceeasi problema cu oameni printre care ma invirt eu, dar realizez ca sfaturile mele sunt inutile si greu de inteles pentru virsta ei. Deci propun pentru discutie diverse probleme si sfaturi, cum sa le oferim copiilor suport in a le face fata. 

 

Incep eu, ca evident ma roade ceva. 

 

Disclaimer. Eu sunt o mama mai relaxata de felul meu, nu orice nimic mi se pare o piatra de incercare, nu sar sa ajut copilul la orice hop si in general incerc sa nu intervin pentru a le solutiona lor problemele, daca pot sa o faca singuri. 

 

Gata, am facut introducerea, sa trec la un exemplu. Fata mea are aproape 6 ani, merge la o gradinita particulara bilinguala. Toti copiii de acolo sunt din familii similare, foarte angajate in educatie, etc. In general e un mediu protejat oarecum, in sensul ca exista mult mai putina violenta fizica si verbala decit in gradinitele de stat. Un accent important e pus pe relationarea pozitiva, empowering, respect reciproc, chestii de genul asta. Au un curs special care ii invata cum sa isi exprime sentimentele, cum sa isi rezolve probleme singuri si alte de-astea. Dar nu ajuta suficient.

 

De anul trecut au venit doi copii noi in clasa, doi gemeni, o fetita si un baiat. Amindoi au adus o serie de probleme cu ei, voi incepe cu problema baiatului fiindca trebuie sa hotarasc acum cum sa actionez.

 

Acum citeva luni baiatul i-a strigat fetei mele ca ma-sa (adica eu) e atit de grasa ca nu incape in masina pe usa.  A mea e mai sensibiloasa si nu stiu de ce, a atacat-o rau spusa asta. A venit la mine si mi-a spus pe un ton foarte serios ca vrea sa stea de vorba cu mine si mi-a povestit. Reactia mea initiala a fost risul (nu-s o slabatura, dar nici grasa nu sunt, deci era doar o rautate aiurea), dar am realizat ca nu o ajuta. Am intrebat-o daca in opinia ei sunt grasa, a zis ca nu, dar ca de ce a zis el asa. I-am explicat ca unii copii zic multe prostii, ca sa vada ce reactie au ceilalti, ca isi incearca limitele, etc. Ca e bine sa nu puna la inima orice rautate, mai ales daca nu e prietena cu el. Na, nimic din ce am incercat nu a fost suficient. Am intrebat-o daca vrea sa vorbesc cu invatatoarele. A zis ca da. Bun, m-am dus, am vorbit cu invatatoarele, le-am zis ca poate sa vorbeasca cu baietelul sa ii explice de ce nu e bine sa vorbeasca asa, bla bla. A doua zi, mama copilului a venit la mine sa isi ceara scuze, ca a aflat ce a spus el la scoala, ca probabil nu a intentionat sa raneasca, a repetat si el ce a auzit altundeva fara sa se gindeasca. Ok, au discutat cu el si parintii si invatatoarele au tinut o mica lectie in clasa si gata. Fata mea s-a declarat multumita. (mie mi se pare ca s-a facut prea mult caz de asta, dar cum spuneam, nu am stiut ce sa fac si cum sa o ajut, iar ea era foarte nefericita)

 

Ieri alta. La masa de prinz se tachinau ei intre ei si acelasi baiat i-a soptit ei in ureche "Ariana Scheissmänchen" - in traducere libera Ariana cacacioasa sau Ariana omulet de cacat ---- poate ma ajuta alte nemtoaice cu traducerea. Am intrebat-o ce a raspuns, nimic. Am intrebat-o de ce nu a spus nimic, a zis ca nu a stiut ce sa spuna. Si acum eu ce sa fac? Al meu sot a zis ca asemenea limbaj e inacceptabil, ca el vrea sa vorbeasca cu parintii baiatului. Mie mi se pare exagerata reactia, pe de alta parte, nici mie nu mi se pare acceptabil sa vorbeasca in felul asta unul cu altul la nici 6 ani. Iaca o situatie in care nu stiu ce sa fac, fiindca nici nu vreau sa devin helicopter parent. Asa ca ajutati-ma voi. 

 

 

PS: daca nu e ok la generale, rog moderatorii sa hotarasca unde ii e locul. multumesc.

Editat de cristoiu, 25 aprilie 2015 - 08:56 .

[XIO]

Invat-o pe fiica ta sa fie la fel de relaxata ca tine. Va avea pe parcursul vietii de -a face cu astfel de rautati.

In locul tau nici eu nu m-as duce la educatoare, nu vad rostul. Cel mai bine e sa ii ignori pe acesti cautatori de atentie, nu la modul sa se lase calcata in picioare, doar sa ii arate ca nu ii pasa de ce spune el. Singura problema e ca are 6 ani, nu stiu daca asta merge la ea :))))

[Jullia]

Cred ca cel mai bine vorbesti cu educatoarea, la noi la gradinita ea e omul de legatura principal. Sau cu comitetul de parinti, daca este unul. Desi nu stiu ce se poate schimba, doar sa-i mute la alta gradinita, dar problema de fond greu se poate schimba, e de lucru la stilul de viata, la educatie si mentalitate.

 

 Copiii mei vorbesc acasa exclusiv in limba romana, dar cand se joaca, mai scapa expresii in germana, de genul 'du, dummer Kopf'(cap prost) sau alte mizerii de genul, pe care eu deduc ca doar de la gradinita mi le transporta acasa. Imi bat gura si le explic ca nu sunt cuvinte ok, ca suna urat si in germana, si in romana si ma tin de ei sa nu vorbeasca asa. Stiu ca in grupa de la gradi e cel putin un copil cu probleme de comportament, care i-a si bagat fie-mi un deget in ochi, asa, de curiozitate...Si am fost sunati de la gradinita sa venim urgent, ca a avut copila un accident la ochi, sa mor, nu alta, pana am ajuns acolo, o si vedeam cu ochiul scos! A fost iritata la ochi cateva zile, s-au facut hartii de luare la cunostinta incidentului, gradinita se absolva de orice culpa, iar mama baiatului a spus la sedinta cu parinti ca...asa e el, nu are ce sa-i faca! Si sa-l acceptam si noi asa cum e. Acuma... nu vreau sa fiu nici in locul mamei aleia, dar nici asa... toleranta si acceptare la maxim, pentru ca ea il lasa pe fii-su sa se exprime liber.

 Ma rog si sper doar sa nu se mai intample ceva de genul si intre timp ii lamuresc pe ai mei ca nu e un comportament normal, sa ii abuzezi pe altii, verbal sau fizic. Ce altceva pot sa fac?

[Jullia]

O reteta instant de formare si imunizare a copiilor, impotriva rautatii altora, nu cred ca exista. Doar asa, sustinere si informatii cu picatura si vom vedea in timp ce iese. Depinde foarte multe si de structura fiecarui copil in parte, ca nu toti reactioneaza la fel, chiar daca sfatul sau varianta de actiune e aceeasi.

[ni-na]

Copilul acela nu-si va schimba comportamentul,insa nici eu ca mama nu voi renunța sa fiu lângă copilul meu,să-l întreb daca are nevoie de sprijin.Întreabă pruncul tau daca voiește sa discuți cu educatoarea,insa înainte propuneri varianta ignorării totale a copilului răutăcios.Cumva o perioada de ignor,pentru ca,ma gândesc eu ca valurile pe care le-ai făcut i-au dat băiețelului "apa la moară". Insa promite-i fetei ca la următorul incident vei fi categorica!

[cristoiu]

Xio, daca as fi avut eu mintea de acum cind eram de 6-10-15-20-etc de ani ... asta e, ca gindirea mea de acum nu o ajuta pe ea foarte tare. Ca stai ca mai am si alte exemple.

 

Jullia, sunt de aceeasi parere, picatura cu picatura bagat in cap ce e normal si bine si ce nu e. Dar e greu pentru un copil sa isi controleze sentimentele, nu stiu cum sa o invat sa n-o afecteze ce spun cei din jur. In cazul de fata ii voi ruga sa o mute la alta masa sau pe el de linga ea. Nu exista varianta trimisului la alta gradinita, e o gradinita privata, nu de stat, pot eventual sa il dea afara, dar e delicata situatia, ca daca pleaca el, pleaca automat cu toti fratii si e o pierdere de 3 copii pentru scoala. In fine, eu as prefera sa nu trebuiasca sa intervin eu, sa o invat pe ea sa se apere singura. Dar ce s-o invat, ca nici eu nu as sti cum sa raspund la asa ceva, afara de a ma muta de acolo si evita contactul. Ori ea nu are optiunea asta.

 

ni-na, e greu cu ignoratul, cum spuneam el sta linga ea la masa, sunt doar 20 de copii in grupa si nu e "open concept", adica stau in general in grupa lor, nu se amesteca grupele decit afara la joaca. 

 

Jullia in cazul copiilor cu comportament dificil exista varianta ajutorului specializat. Daca sunt si alti parinti pe aceeasi pagina, cred ca se poate impune o consiliere pentru mama si copilul respectiv. Raspunsul mamei nu e acceptabil, punct. Daca nu e un caz izolat, ci in mod constant loveste si raneste alti copii, cred ca puteti cere gradinitei sa actioneze. 

[mariana_flo]

O problema asemanatoarea avem si noi la gradinita. Fetita mea a fost agresata de un baietel care in incercarea de a-i capta atentia fie o imbrancea, fie ii lua din mana jucaria, pana intr-o zi cand s-a prefacut ca o strange de gat. Nu a atins-o, dar a mimat gestul si a alergat-o. Am vorbit cu educatoarele si dupa fiecare discutie se lasa linistea o perioada. Am vorbit si cu mamica in cauza, (genul de mamica ce umbla cu pungutele de cadouri de la femeia de servici pana la directoare, si care are mare grija sa afle toata lumea ca ea "lucreaza in televiziune"). Mi-a promis si ea ca va vorbi cu copilul despre cum trebuie sa se poarte in colectivitate. Vazand ca nu reusesc sa obtin rezolvare, am fost nevoita sa o invat pe fata mea cum sa se apere. Am invatat-o sa-l evite, si daca tot vine sa o necajeasca, sa-l impinga. Vazand-o pe fimea ca a luat atitudine, s-au aliat cativa copii cu ea si cum incearca baietelul sa le strice joaca imediat se alieaza grupul, il incercuiesc si-l duc la doamana invatatoare. 

 

Edit: cand ii vorbeste urat fata mea ii spune scurt: eu nu ma joc cu tine ca vorbesti urat. 

Editat de mariana_flo, 25 aprilie 2015 - 23:08 .

[carolinah]

Eu am invatat-o pe fata mea cea mare inca de la gradinita sa ignore. N-a tinut imediat, dar acum in cls a 7-a ignora cu gratie!

 

Ce n-am putut noi ignora a fost incidentul de la scoala de vara de dupa cls I cand un baiat (acelasi care a chinuit-o tot anul si pe care o tot invatam sa-l ignore) a tinut-o cu capul sub apa in piscina...

[Adriana mica]

Si noi il indrumam pe copil sa incerce sa-si rezolve singur, intr-o maniera non-violenta, situatiile conflictuale, insa daca nu reuseste, i-am spus ca varianta cea mai sigura este sa apeleze la adultul care-i supravegheaza. Un simplu gest de a se impinge unul pe altul, de exemplu in preajma scarilor (ei au clasa la etaj) poate avea urmari grave.

 

L-am incurajat sa vina sa vorbeasca cu noi despre situatiile astea, chiar daca primul impuls ar fi sa le ascunda (uneori are partea lui de vina, iar baietii sunt in general mai retinuti in a discuta despre problemele lor). Nu-l certam, chiar daca a gresit si el, ii spunem mereu ca poate discuta deschis cu noi, ca vom incerca sa-l ajutam de fiecare data sa rezolve problema. Tinem legatura cu parintii celorlati copii si cu invatatoarea, nu lasam sa treaca nici o situatie fara sa lamurim lucrurile.

 

Ca si exemple concrete: anul trecut, un coleg incerca sa-l intimideze (ori de cate ori trecea pe langa banca lui, ii arata pumnul si-i spunea:"Il vezi? Este cel mai bun prieten al meu"). L-am intrebat daca se simte amenintat, daca vrea sa vin la scoala sa intervin. A spus ca se descurca singur, a reusit sa evite conflictele, acum lucrurile s-au linistit. Anul acesta, una dintre colege are obiceiul sa reactioneze destul de agresiv verbal atunci cand nu i se face pe plac. A incercat mai multe variante, s-au contrat de vreo doua ori, mi-a spus ca singura solutie este sa o ignore. 

Editat de Adriana mica, 26 aprilie 2015 - 17:17 .

[Cristina_C]

Pe langa "ignore" si separare (sa nu-i mai puna educatoarea unul langa celalalt), mi se pare foarte important sa te asiguri ca nu-si pierde increderea in ea si ca nu ii apar complexe. Unii copii mai sensibili pot ajunge sa  creada ca ei au o problema, ca ei sunt de vina pentru ca altii ii jignesc. Trebuie sa constentizeze ca nu este nimic in neregula cu ea si ca altii au un comportament nepotrivit. Acum sunt inca mici, dar mai tarziu, la scoala, bullying-ul, mobbing-ul poate avea efecte foarte neplacute daca esti nesigur si vulnerabil.

Editat de Cristina_C, 26 aprilie 2015 - 12:34 .