Sari la conținut

Sari la conținut


* * * * * 1 voturi

DUPA ...


44 raspunsuri la acest subiect

#31
kariguld

kariguld

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 10.428 mesaje

Postat 25 aprilie 2015 - 21:17

mai devreme am citit aici, poate ajuta pe cineva 

 

http://novapost.ro/p...impul-potrivit/



#32
viviana

viviana

    Membru VIP

  • Moderators
  • 26.324 mesaje

Postat 25 aprilie 2015 - 21:18

Mama este o femeie foarte voluntara, destul de incapatanata, cu destula dorinta de a-i convinge pe ceilalti sa faca ca ea, dar destul de inteligenta ca sa renunte dupa o prima incercare.

 

Primiiii 2 ani DUPA au fost rai pentru ea. Nu batea cimitirul pentru ca nu-i placea si ii era frica. Avea altele.

 

La parterul vilei unde lucram eu se strangeau si se sortau donatii pentru sinistratii de la inundatii. Am chemat-o sa dea o mana de ajutor.

Asta a fost primul declic.

 

==

Anul trecut i-am cumparat un laptop (noi surorile). In viata ei nu a atins un calculator.

Ca sa-i fie usor si sa nu aiba probleme de condus mouse-ul i-am luat cu touch screen si windows 8 si un creion.

I-am pus internet. Am invatat-o. Are un caiet in care scrie.

I-am pus apps cu ziare, seriale prin internet platite. Jocuri de carti. Pasente.

Il foloseste timid, dar nu se mai dezlipeste de el. 



#33
andacos

andacos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 27.304 mesaje

Postat 25 aprilie 2015 - 21:19

Eu zic ...ca e prea devreme sa intervii!!!

 

Bine "o urmaresti","o manipulezi" daca vrei,dar las-o sa-si plinga durerea.

Nu mai retin excat dar cred ca e vreo jumatate de an de cind a plecat tatal tau...crezi ca 48 de ani impreuna de tabieturi,de viata de zi cu zi,se schimba as arapid.

 

Las-o sa-si plinga durerea cum stie ea,cum poate ea,cu pomana,cu mers cu mers la biserica,cu pomeni si parastase(mai ales ca mama ta a e moldoveanca sa stii ca astea au rol important in viata celui ramas),cu mincat dulciuri,cu par alb...

 

Mai da-i timp sa-si plinga durerea pierderii jumatatii...si apoi implica-te mai profund.Pia atunci...urmareste-o.



#34
Ioana_Pos

Ioana_Pos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 18.083 mesaje

Postat 25 aprilie 2015 - 22:20

Pot sa povestesc de soacra mea, careia i-a murit sotul de infarct cand ea avea 58 de ani. In cateva luni a imbatranit (la fata) si i s-a albit parul. Ce a fost in sufletul ei nu stiu, ca nu o  cunosteam (se intampla acum 9 ani) insa fizic s-au vazut schimbari. Acum este mai senina si de cand are nepoata s-a mai inseninat la fata. Parul a ramas tot alb, evident.



#35
Ioana_Pos

Ioana_Pos

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 18.083 mesaje

Postat 25 aprilie 2015 - 22:24

Fiecare simte altfel durerea pierderii si psihologic doliul dureaza doi ani. In suflet insa...



#36
michelle-usa

michelle-usa

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 19.669 mesaje

Postat 25 aprilie 2015 - 22:49

sa va povestesc o intimplare de DUPA tot cu prietena mea de la bible studies.

 

ddupa ce I-a murit sotul in decembrie, a trebuit sa mearga intr-o croaziera...chiar la incceputul lui Ianuarie.

 

ea cu sotul ei erau organizatori anuali de multi  ani...toata organizarea era facuta cu 6-8 luni inainte...

cand s-a intimplat ca el sa moara, ea a preluat organizarea si vrind /nevrind a trebuit sa mearga.

 

spunea ca in timp ce era pe vapor in port (parca ) in Strimtoarea Gibraltar, chiar de ziua lui de nastere, cand ea s-a trezit si s-a uitat pe geam a vazut ca trecea chiar un vapor pe care fusesera impreuna cu un an inainte.

 

spunea ca a fost asa un semn de la Dumnezeu, o surpriza deosebita,  atita bucurie I-a adus in suflet.


Editat de michelle-usa, 25 aprilie 2015 - 22:50 .


#37
Glicina

Glicina

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 516 mesaje

Postat 26 aprilie 2015 - 09:50

Buflea, am ezitat mult inainte sa scriu.

Tatal meu s-a stins dupa o suferinta luuunga, ani si ani intregi de suferinta mama i-a fost alaturi, cand a plecat se tineau de mana. Mult timp, dupa plecarea lui, ea s-a trezit noaptea, ca si cum l-ar fi vegheat in continuare. I-a fost cumplit de greu sa mearga mai departe, dar a facut-o, cu pasi mici, nesiguri si, incet-incet, pasii ei au devenit ceva mai afirmati. Toate cele crestinesti le-a executat ca la carte, a respectat traditii si obiceiuri cu o precizie de ceasornic elvetian, ea spunea ca asta-i datoria vaduvei, sa le faca pe toate bine, eu o banuiam ca-si umple timpul. Si cand credeam ca perioada ei de doliu a luat sfarsit, a prins-o din urma o boala urata si marsava. A acceptat operatia cumva cu graba, iar dupa operatie, privindu-se-n oglinda, a dat din cap si-a spus, cu voce stinsa: bine ca el nu-i aici sa ma vada asa... Si-am stiut ca doliul ei era acolo, ca nu se terminase, ca va dura pana la sfarsit :(

Suntem atat de diferiti. Fiecare dintre noi traieste o pierdere, o perioada de doliu asa cum poate. Nu exista un termen minim si nici maxim. Suntem oameni, suntem diferiti, asta-i natura umana.

Mama ta, Buflea, traieste doliul asa cum poate, nu stiu deloc sa ma exprim in scris si-mi pare asa de rau, dar cred ca are nevoie de-o perioada nedeterminata in care sa-si jeleasca pierderea. Poate ca aceasta perioada se va sfarsi curand, poate ca va mai dura. Eu cred ca e important pentru dumneaei sa te simta aproape, dar fara mai mult de-atat. Lasa-i timp!

Si tie lasa-ti timp! Stiu ca tu consideri pierderea tatalui tau o mare nedreptate. As vrea sa spun ca stiu ce simti, dar nu pot. Stiu doar ce-am simtit eu: fix la fel, o nedreptate, o mare mare nedreptate. Atunci si cativa ani buni dupa. Astazi, dupa mai bine de 10 ani, incep sa ma impac cu ideea ca suntem mici si ca nu controlam mare lucru. Reusim sa ne fabricam  cumva iluzia ca ne controlam o parte din viata, dar si moartea face parte din viata, ori pe ea n-o prea putem controla...

Cred ca important e sa ne facem unii altora cadoul unei vieti cat de cat impacate, timpul de calitate petrecut impreuna, momentele de complicitate si trecerea peste greutati impreuna. Parintii mei asa au facut si inteleg ca si ai tai. La un moment dat mama ta isi va odihni capul pe o perna doldora de amintiri frumoase. Deocamdata acea perna e uda de lacrimi. Mama ta are dreptul sa planga... Si tu ai acest drept. Plangi astazi si maine vei vedea lumea mai limpede  [flo2]



#38
Rufus

Rufus

    Membru VIP

  • Moderators
  • 15.555 mesaje

Postat 26 aprilie 2015 - 20:58

Eu cred ca doi oameni care au trait impreuna zeci de ani, s-au iubit si s-au respectat in toata vremea asta, nu pot ramane intregi, din nici un punct de vedere, dupa ce unul din ei pleaca definitiv.

Si poti da senzatia ca-ti revii, te poti vopsi si da meditatii, poti avea grija de nepoti si poti avea o viata cat mai plina...dar adevarul este ca astepti cu nerabdare crescanda sa pleci si tu, sa fii din nou impreuna cu cel cu care ai citit, ascultat muzica si ti-ai implinit viata.

Nu-i nimic de condamnat in asta. Mai ales dupa o varsta, locul cald e doar langa sufletul tau pereche. De cele mai multe ori, tristetea celui ramas provine din lupta ce i se da in suflet: sa ramana cu cei dragi sau sa plece dupa sufletul pereche.



#39
carolinah

carolinah

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.568 mesaje

Postat 26 aprilie 2015 - 22:32

Rufus, poate ca ai dreptate… Bunicii unui prieten au fost casatoriti timp de 70 de ani. Dupa ce ea a murit, s-a dus si el la nici 3 luni dupa ea. A facut infarct si n-a acceptat sa cheme copiii lui salvarea. I-a rugat frumos sa-l lase sa plece la ea, sa moara acasa in patul lor. I-au respectat dorinta. E drept ca era trecut de 90 de ani, mare diferenta fata de cei 50-60-70 de ani din cazurile de mai sus.



#40
redactor

redactor

    Membru VIP

  • Administrators
  • 14.052 mesaje

Postat 27 aprilie 2015 - 08:43

o doamne ce subiect intens

 

 

Dupa ce tata a murit, am inceput sa caut cu disperare amintiri in suflet cu si despre el. DUpa ce el a plecat  ... a luat sfarsit si copilaria mea, pentru totdeauna.

 

Dar pentru ca tata s-a chinuit asa de mult cu boala, dupa ce a plecat, am simtit ca mama e mai linistita, sau poate impacata cu soarta. Vazandu-l pe tata cum se lupta sa respire in momentele de criza... si vazandu-l cat de mult sufera, si noi si mama ne gandeam  ca moartea e mai usoara. La un moment dat, am inceput sa cred ca boala tatei ar putea sa o traga si pe mama cu el... si am inceput sa ma gandesc ca as vrea ca macar unul sa scape din calvarul bolii lui.  Nu e un egoism ci e un calcul simplu al unui copil care si-a iubit parintii atat de mult...




Panic Questions

  • miha444
    - mar 22 2024 16:22

  • Analizele au arătat o deteriorare a stării ficatului. Ce să fac?

    MaryJane999
    - mar 21 2024 12:16

  • Progesteron

    Flor_i
    - mar 18 2024 13:02

  • Cat mănâncă bebe la 2 luni

    mada204
    - mar 08 2024 16:24

  • PoÈ›i naÈ™te mai devreme de termen?

    Ezraa
    - mar 08 2024 06:39

Last Blogs

  • Locul de muncă È™i sarcina

    Ioone
    - Ieri, 23:41

  • Kinetoterapie

    Vasilescu Georgeta
    - Ieri, 23:32

  • Ecografie

    Roxana3001
    - Ieri, 21:29

  • Starile de rau si greata din timpul sarcinii

    Mica13
    - Ieri, 20:13

  • Dansul bebelusului in burtica

    AdrianaBlo
    - Ieri, 14:56

Ultimele aprecieri

  • andacosPoza lui %s

    andacos
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • monicaboPoza lui %s

    monicabo
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • OtiliavPoza lui %s

    Otiliav
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    ioana
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • - TOP 50 reputatii -