Vecinul meu ( altul) are sere de flori, si mi-a pus si mie îmi in jardiniere, pe terasa, gratis :) cu condiția sa le ud :)
#41
Postat 10 iunie 2015 - 19:31
#42
Postat 26 iunie 2015 - 14:11
Mie oamenii imi ureaza spontan, pe strada sau in parc, 'nastere usoara'
#43
Postat 26 iunie 2015 - 15:35
La noi la bloc ies copiii afara. Fac galagie, se alearga, tipa, e o nebunie.
La un moment dat se aude: "Poooc!" Si din nou, si din nou...
Cad chestii. Prin minte imi trec momentele cand eram bombardati cu cartofi si cu ceapa din cauza ca mai cantam la chitara aciuati pe langa cine stie ce bloc...
Copiii, insa, incep sa chiuie. Ce sa vezi?
Cineva din blocul vecin le arunca pe geam mingi de tenis.
Acum chiar ca au pus-o de o joaca... mama-mama!
#44
Postat 26 iunie 2015 - 15:47
Inainte de lucru am trecut repede pe la banca. Mi-am scos 20 de euro si am plecat. Chiar cand plecam eu intra un domn. Dupa cativa pasi aud ca striga cineva dupa mine. Imi luasem cardul dar am uitat sa iau si banii de acolo.
#45
Postat 26 iunie 2015 - 15:53
O poveste de-a unei prietene, postata de curand pe FB:
"De obicei pe facebook apar numai postari de genul "ala a parcat unde nu trebuie", "ala m-a incomodat", "ala mi-a dat o palma" etc.
Azi mi s-a intamplat si mie ceva si m-am gandit ca n-ar fi rau arat ca pot sa existe si altfel de postari.
Eu cu pitica in parc, pe la pranz, hotaram sa plecam.
Ea, molesita de caldura, merge cam in reluare asa ca o luam usor spre casa (mi-e imposibil s-o car in brate asa ca va trebui sa reziste tot drumul).
Vad un autobuz si ma gandesc ca exista o cale mai usoara.
E cam departe (eu nu pot sa alerg, ea de abia se misca) totusi decid ca merita incercat.
"Hai, hai sa incercam sa prindem autobuzul"...si trag de ea cat pot.
In jurul nostru lumea alearga ... noi cu viteza melcului turbat dar pline de ambitie.
Ne depaseste si un domn tanar care fuge spre acelasi autobuz.
Se urca toata lumea, domnul ramane langa scara iar autobuzul nu se misca din statie.
Super noroc, din cauza lui, n-a plecat!
Ajungem si noi, domnul ma ajuta sa urc pitica, ma ajuta si pe mine, apoi...pleaca pe jos in aceeasi directie de unde venise alergand.
Nu s-a urcat in autobuz, nici nu avea acesta intentie.
M-a auzit cand impulsionam pitica si a vrut sa ne ajute. A tinut masina ca sa ajungem si noi.
Multumim frumos!"
Foarte frumos, nu?
Editat de BlackCat4evR, 26 iunie 2015 - 15:54 .
#46
Postat 26 iunie 2015 - 16:13
Blackcat, ce frumos!
#47
Postat 26 iunie 2015 - 16:23
A doua e povestea prietenei mele, asa ca nu pot sa-mi asum nici un merit pentru ea, insa de cand am citit-o m-am gandit cat de bine se potriveste ea aici. Am asteptat un pic, in ideea ca poate e si ea pe aici, pe forum, dar vazand ca nu nimica, m-am hotarat s-o pun eu.
#48
Postat 27 iunie 2015 - 22:20
Ce frumos, BlackCat! !! Mulțumim că ai împărtășit cu noi povestea prietenei tale
Face parte din categoria"Ingerii de lângă noi"...
#49
Postat 28 iunie 2015 - 21:36
Ieri la IKEA fie-mea a cerut praji si am zis sa mancam de pranz. Coada era imensa! M-am asezat si doamna din fata mea a zis sa nu mai stau la coada, sa merg direct in fata. I-am multumit si i-am zis ca e ok, nu vreau sa ma boscorodeasca toata coada, sunt obisnuita sa astept desi sunt gravida. Trece pe acolo o angajata ikea care aude discutia si zice, 'va rog veniti dupa mine' si m-a dus direct in fata. La fel la casa, casiera le-a zis celoralti 'va rog sa o lasati pe doamna gravida in fata'
#50
Postat 30 iunie 2015 - 14:01
Azi intr-un parc langa Auchan, cu plasele pline de cumparaturi, cu piticul mic in carut si soacra dupa mine oprim sa ne tragem sufletul.
Un piticut saten, cu niste ochi albastrii superbi vine sa se joace cu bebita. Nu parea sa aibe mai mult de 4 ani, desi zicea ca are 5. Era curatel foc dar cu hainute ponosite, si niste sosonei in picioare. Intram in vorba cu el, politicos si bine crescut. Ne spune ca e cu doamna in parc. Aveam niste piscoturi la indemana, luate pentru tiramisu, pe care le desfacusem sa ii dau unul sa molfaie piticului meu.
Il servesc si pe baietel, ii ofer 2. A mancat incet pe primul, dar pe al doilea l-a pastrat. N-am stat decat vreo 10 min in parc, asa ca la plecare l-am urmarit unde merge. S-a dus la niste fetite putin mai mari si a inceput sa le rupa bucatele piscotul pastrat. Am luat punguta deja inceputa si le-am oferit-o toata. Imediat s-au adunat alti 10-15 copii in jurul lor, si au inceput sa imparta frateste piscoturile. Atunci am realizat, erau de la orfelinatul din spatele locului de joaca. Le-am dat si restul piscoturilor care le mai aveam, si am plecat de acolo cu lacrimi in ochi.
Daca nu l-as fi urmarit la plecare, n-as fi zis ca e orfan. Marius, ca asa il chema pe pici, era cel mai mic cred din grup, o minunatie de copil, frumos si binecrescut!
Asa ca daca stati prin zona si nu aveti dimineata treaba, puteti da o tura dimineata prin parcul de langa Auchan Vitan, ies copii de la orfelinat la joaca, si cu o punga de piscoturi sau altceva de genul, puteti readuce zambetele pe fata multora din ei.