165 raspunsuri la acest subiect

[Selene_Bunny]

Vrand-nevrand, cand ne frecam coatele cu oamenii, asteptarile noastre, de la noi insine si de la ceilalti, se modifica.

[Selene_Bunny]

Eu, aici: http://comunitate.de...veti/?p=8236413

 

vad asteptari de la J G inspre lume, deci o "autocizelare" a ei insesi.

[iahim]

eu am înțeles ca se referă la așteptări in general, sau de la altii, nu așteptări de la tine însăți. Dezamăgirile sunt mai putine, stima de sine creste :).

 

Da,m-am referit la asteptari de la altii ,nu de la propria persoana...Din nefericire,invatam acest lucru pe masura ce avansam in varsta...

[ela_04]

Da,m-am referit la asteptari de la altii ,nu de la propria persoana...Din nefericire,invatam acest lucru pe masura ce avansam in varsta...

 

Asta nu este o resemnare?

Asta e tot ce ne asteapta dupa 40 de ani?

Nu stiu de ce dar incep sa-i inteleg parca un pic pe acei barbati care refuleaza pe la 50 de ani si se indragostesc fulgerator de cate o pipita 

[kariguld]

exista viata dupa orice varsta. dupa orice infrangere, dupa orice esec. 

fiecare trebuie sa descopere raza de soare, sa invete cum sa dea perdeaua de noi de-oparte. 

 

mi-a placut mult de tot ce-a spus szivarvany: "inchid usa si raman eu cu mine, si imi si place'.  gasesc ca e un punct forte, un punct de la care poti pleca oricand. poti sa te indrepti incotro vrei, sa faci lucrurile altfel. 

schimbarile aduc cu sine satisfacti. mie imi plac schimbarile, imi plac provocarile. bine, cu varsta m-am mai temperat, as vrea sa sar cu parasuta, dar din motive medicale.... ma voi multumi sa zbor cu balonul. 

 

de cativa ani ma concentrez pe mine, stiu ca am doar o singura viata si alta nu mai primesc. nemultumiri majore nu am, nici nu le iau in seama. caut intotdeauna sa vad partea plina  a paharului, chiar daca  e pe jumatate gol. 

ma simt implinita atunci cand daruiesc, si daca mai fac sa infloreasca si cate o floare, atunci am atins cerul.

 

 

as mai avea de spus, dar nu mai vad prea bine sa scriu. un neajuns pe care l-am rezolvat aproape, mi-am comnadat ochelari. de baba.  

si nu inchei pana nu va spun ca, totusi, sanatatea e cel mai de pret dar al nostru.

sanatatea fizica si mentala.  

[iahim]

Asta nu este o resemnare?

Asta e tot ce ne asteapta dupa 40 de ani?

Nu stiu de ce dar incep sa-i inteleg parca un pic pe acei barbati care refuleaza pe la 50 de ani si se indragostesc fulgerator de cate o pipita 

 

Nu, nu este o resemnare.Este un mod sanatos de a privi lucrurile.

De obicei  suntem tentati cand oferim ceva sa asteptam sa primim inapoi.Daca oferi fara sa astepti sa ti se intoarca ceea ce ai oferit, nu vei fi dezamagita.Oferi pentru ca asa simti, sau poate vrei sa impartasesti un gand sau o bucurie cu cineva...Si astepti la randul tau sa primesti...Dar poate acea/acele persoane nu au deschiderea ta...Sunt diferite,au alta experienta de viata si alt mod de a se exprima...Asta nu inseamna ca nu le pasa de tine...

 

Si mie imi este greu sa gandesc asa.Dar totul se invata...

[ela_04]

Chiar daca sunt la granita celor 40 de ani, nu sunt pregatita pur si simplu, de resemnare...

Nu am oferit niciodata nimic asteptand ceva in schimb... nu am invatat pt vreo functie, nu am devenit mama in ideea paharului de apa. 

Toata viata mi-am asumat riscuri... am castigat dar am si pierdut. M-am ridicat, m-am scuturat si am luato de la capat spunandu-mi ca ce nu te omoara te face mai puternic.

Nu stiu de ce dar dintre toate resemnarea asta parca te ucide...

Trec printr-o perioada cei drept in care ar trebui sa ma resemnez... sa invat sa o fac cel putin. Dar nu pot!

Si astfel se da in mine o lupta total neproductiva 

[Fleurdelise]

Interesant subiect, desi nu inteleg de ce e la "in unul sau in doi...".

Eu nu le am cu cifrele astea rotunde, cu rol mai mult simbolic, de a marca etape din viata. In his/her 20's, 30's, 40's...

20 de ani nu a fost moment de cotitura in viata mea, nici 30, nici 40. Am fost mai mereu altfel decat in tipare. 26,33,35,42 au fost ani importanti de exemplu.

A- ti reduce asteptarile fata de ceilalti e un efect normal al maturitatii si, as zice eu, un semn de intelepciune.

In general vorbind insa, dupa 40 de ani sunt mai asezata, mai linistita si ma simt bine asa. My thirties au fost ani tumultuosi, mi am pierdut mama, am emigrat, am fost in pline cautari sentimentale.

Ce mai astept de la mine de acum? Sa gasesc in sfarsit jobul stabil, sa ma mai redresez financiar, psihic vorbind sa fiu mai calma, deh, la mine zenul e inca departe. Sa fiu o mama din ce in ce mai buna pentru baietelul meu minunat. Mereu e loc de mai bine, eu le am facut pe toate mai cu intarziere asa ( in afara de studii), dar nu disper. Asteptarea mea generala e sa le asez pe toate, treptat, la locul lor. Eu zic ca am destule asteptari pentru varsta asta.

Resemnare e atunci cand renunti, fortat(a) de imprejurari, la asteptari si asta nu e ok, pentru ca genereaza frustrare.

Editat de Fleurdelise, 26 aprilie 2015 - 21:57 .

[BellaDonna]

nici eu nu cred ca e resemnare, pur si simplu devi mai intelept in decizii si sentimente, realizezi ca timpul tau e mai pretios la fel si emotiile cum le controlezi sau le lasi sa te controleze si atunci viata ta e un rolercoster ,si in special ca familia si prietenii apropiati sau in care investesti sentimente trebuie sa-i lasi sasi traisca viata lor si ca nu au nevoie sa le-o controlezi tu,

si nu iti mai pasa asa de mult ce cred altii despre tine, nu mai vrei sa impresionezi, eu cel putin nu stiu cine sant si ce vreau cred ca e cel mai important si asta vreau sa invete si domnisoara mea

[Ella73]

Si mie imi place sa daruiesc si sa ajut si nu astept nimic in schimb  al meu sot imi spune mereu ca vreau sa salvez lumea...asta sunt, nu ma voi schimba...si mai pot spune ca am primit inapoi inzecit...