Deci.... Am vorbit ieri mai mult cu soțul si in principiu, dacă toate se aliniază, nu e o idee rea. El ar pute folosi anul asta sa își obțină MBA-ul pe care il tot amâna, pentru ca efectiv, nu are când sa învețe, cu 4 copii, e mereu vreo activitate de făcut...
Așa ca am vorbit si cu copiii...
Jodie a sărit in sus si a vorbit o ora întreaga despre ce va face acolo, si cât de mult ii place scala Waldorf (i-am spus in ce consta acest tip de educație), despre cum va merge la balet de 3 ori pe săptămana, si la schi iarna, si la biserica...
John a fost si el încântat, dar nu așa ca Jodie. Nu a zis in nici un caz ca nu vrea, dar nici nu a sărit in sus. El este mai cerebral. A pus întrebări -- cine mai vine cu el, când il va vedea pe ta-su, la ce ora va începe școala Hahaha (i-am spus ca unele scoli in România sunt in ture si unele clase încep la 12-1 si asta e visul lui, sa nu se trezească dimineața devreme). Prietenul lui cel mai vechi (de la 3 ani sunt prieteni) se muta in toamna in Polonia si asta a fost cel mai interesant punct pentru John -- ca se vor putea vizita in vacante.
Una peste alta, se pare ca ar fi o idee buna si momentul potrivit...
Am uitat sa spun ca copiii deja au prieteni in România. Jodie are 2 prietene foarte apropiate, fetele uneia dintre cele mai apropiate prietene ale mele din copilărie, cu care se vede in fiecare vara si e ca si când nu s-ar fi despărțit pentru 10-11 luni. John are un prieten de aici din Shnaghai, mutat înapoi in România, cu care tot așa se vede in fiecare vacanța si se înțeleg minunat. Si mai are un prieten in Moldova, se întâlnesc când mergem in vacanța la Agapia, un băiat nemaipomenit. Jane are si ea 2-3 prietene.
In afara de asta, 9-10 luni este un timp extrem de lung ca sa îți faci prieteni. Copiii din ziua de azi țin legătura pe internet, John cel puțin vara, când toată lumea pleacă pe la locurile lor de origine, face video calls cunprietenii lui aproape zilnic. Deci după anul in România, cred ca nu le va fi greu sa își mențină prieteniile formate, chiar bazându-sinprietenii doar 6-7 saptamâni pe an...
Coleman (soțul meu) călătorește mult. Mult. Din 12 luni, 4 luni nu e acasă. In general călătorește in jur de 10-12 zile odată. Deci dacă eu si copiii mici vom fi plecați pentru o luna in Noiembrie si apoi din Ianuarie in Aprilie (cu el venind 2 saptamâni in mai) nu cred ca ar fi prea greu. In plus, ne vedem zilnic online. Si el va putea merge 2-3 zile sa vadă copiii mari de câte ori este in Europa pentru business.
Cat despre John ca va fi o stagnare academica, chiar dacă ar fi așa, nu e absolut nici o problema. Noi chiar nu ne-am dorit ca el sa între la liceu la 12 ani si eventual sa plece la colegiu la 16!!! Așa ca dacă nu va testa la nivelul necesar pentru liceu după anul in România, vom fi bucuroși sa amânăm liceul cu un an. Dar eu cred ca deși școala in România este vorbita de rău pe toate forumurile si in toate ziarele, totuși academic este la un nivel bun. Da, profesorii sunt așa si pe dincolo, dar totuși se fac materii in școala medie care nu se fac in alte tari decât in liceu (fizica, chimie, matematica avansată). Nu văd de ce ar fi o stagnare -- ma puteți lumina?
Cu cât primesc mai mult feedback, cu atât mai clar mi se pare... Va mulțumesc mult ca ma ajutați sa văd lucrurile mai clar...