rasuciti iar cutitul in rana cand vorbiti despre frati.
m-am obisnuit ca raceala intre mine si fratele meu...dar nu cred ca asa de mult pe cit imi place sa-mi spun. ma doare, nu pot sa fiu indiferenta in adincul sufletuluii meu...cand sun, tata il chemaa la teleffon si el imi spune 3 cuvinte si apoi zice cca gata, nu are ce sa-mi spuna, sa mai vorbim, ba pleaca la masa...ba nu stiu ce treaba are la 8-9 seara.
mai avvem poate de 2-3 ori pe an momente ccind vorbim mai mult si tare mult imi place...dar in rest nimic...absolut nimic.
numai cind ma gindesc ca in 18 ani de America nu m-a sunat niciodata sa ma intrebe ce mai fac....mi-e greu sa accept.
michellino, unele relatii nu functioneaza. si nu trebuie sa te simti vinovata. inteleg ca tu il cauti, deci iti faci partea ta. ptr ca o relatie sa functioneze bine e nevoie de implicare-comunicare din ambele parti. daca numai unul da si celalalt niciodata....
de multi ani am incetat sa-mi mai fac grii in privinta relatiei cu fratele meu cel mare. nu merge si gata. cum spunea si Julia odata, ei traiesc in alte lumi, la alte nivele, au alte prioritati, alte vederi.... diferite de ale noastre. eu vreau sa-mi traiesc viata mea in liniste si asa cum eu doresc, nu cum imi dicteaza el si normele lui. pardon, le am si eu pe ale mele, si inca cum??!!!
barbatul are un singur frate, mai mic ca el. de cand ne-am casatorit, niciodata, cel putin nu-mi amintesc, sa-l fi sunat frate-so vreodata. sau sa fi venit la noi din propria initiativa, numai cu invitatii si rugaminti.... ani de zile dl V la sunat si intrebat de sanatate, la ajutat cand a avut nevoie, cand a avut infarct acum 5 ani, a platit imediat doua stenturi (asa le zice, nu?) (ca are trei pe artere) apoi cateva luni a tot trimis bani ..... pana la urma sa saturat si nu -l mai suna decat de cateva ori pe an, cand ii aduc eu aminte. si nu sufera deloc din cauza asta.