54 raspunsuri la acest subiect

[Otiliav]

CorinaDani, parca ceva Mona era nick-ul ei ... si avea si probleme de sanatate. Sper ca traieste ... si n-o spun ironic.

 

Hai mai nici chiar asa. Da o cautare pe google si ii afli numele real.

 

Dark, nu merge sa cauti automat in acel document.

Editat de Otiliav, 31 martie 2015 - 16:50 .

[DarkBendis]

Otiliav, ar fi bine sa scoti link-ul care duce la datele ei personale. Mai ales ca oricine poate citi aici - si la subiectul *acela*.

[szivarvany]

Chiar n am fost ironica atunci cand am spus ca sper ca e vie.

Merci de link.

[luisa1983]

Pur și simplu m-au îngrozit cele scrise aici, deși n-am citit tot ,curiozitatea mă va împinge totuși spre finalul paginilor. 

 

Realistă fiind ,cu o gândire pragmatică foarte greu de entuziasmat ,am avut episoadele mele de eșecuri (poate din neatenție,poate așa a fost să fie,nimic nu este întâmplător, pentru a face loc și lucrurilor bune),însă le-am luat ca făcând parte din viață, și-atât.

 

Nu am fost intr-o relație abuzivă, mă refer la o relație în cuplu (a fost ceva, puțin tangențial abuziv, însă am înțeles repede de ce ) dar mi-ați dat de gândit la persoanele care abuzează de bunul simț pe care-l ai/de toleranță/de ,,poziție" etc. 

Editat de luisa1983, 03 aprilie 2015 - 13:37 .

[Mik]

Luiza, eu cred ca nu suntem destul de formate/invatate despre ce e abuzul si cum se manifesta.

Cele care au vazut abuzatori sau abuzuri de foarte aproape si apoi incearca sa inteleaga "de ce" s-a ajuns acolo au sanse sa scape.

Si pe copii trebuie sa-i invatam sa nu accepte nici comportamente abuzive, ca se manifesta prin vorbe sau alte agresiuni fizice. (a avut fetita mea recent un episod culminant din asta si am sustinut-o s-o lase balta pe "prietena ei cea mai buna din tot universul")

 

Si nu, cei care au probleme cu ei insisi nu e datoria prietenilor din copilarie sa-i suporte cu pretul vietii. Viata trebuie sa fie singura alegere.

Editat de Mik, 03 aprilie 2015 - 15:41 .

[Eleni]

Am avut o perioada plina si am citit pe bucati. Multumesc celor care si-au deschis sufletul, oricat de greu le-a fost. Si pe mine inca ma strang in spate unele amintiri, in ciuda a 4 ani de terapie cu un psiholog care mi-a deschis sufletul si care m-a facut sa vad lucruri cu si despre mine.

Sunt lucruri pe care nu le poti pretui suficient: linistea cand vii acasa, pusul capului pe perna fara sa ai stresul unei treziri intempestive justificate de o solicitare de explicatii stupide, relaxarea ca daca ai pierdut un metrou il astepti pe al doilea fara sa iti fie frica de cele cateva minute diferenta pana ajungi acasa.

Par motive puerile, dar sunt atat de importante cand ajungi sa iti lipseasca.

Nu exista nici o scuza si nici un motiv pentru care sa suporti tortura asta. Pentru ca orice om este indreptatit la fericire.

Sa ai voie sa razi... cu hohote, fara sa te temi ca vei acuzata de frivolitate!

Pare asa o poveste de reviste, dar stiu ca multe din noi trec prin asta. Si ni se intampla pentru ca lasam sa ni se intample. Ia-ti soarta in maini!

Sunt aici! Suntem aici! Nu esti singura!

 

Sa va fie bine de Paste! Si dupa...

[alinuk]

Tuturor, un Paste linistit ..cu lumina!

[Justdia]

Bine v-am gasit !

Sunt casatorita de 11 ani si am un baietel de 10 ani, iar acum am ajuns in situatia de a fi abuzata de sotul meu (fizic, acum doi ani mi-a dat prima palma, iar anul acesta a incercat din nou, doar ca am reusit sa scap, psihic, de mai multi ani dar nu a avut cine sa ma ajute sa "vad" treaba asta). Problemele au inceput din cauza bauturii si a unor greutati "imaginare", pentru ca situatia noastra materiala nu a fost niciodata proasta. Copilul meu sufera si vrea a avem o casa doar a mea si a lui, iar eu m-am hotarat sa ii ofer acest lucru. Nu mai suport sa stau in aceeasi casa cu omul care ma jigneste si incearca sa ma controleze in fiecare zi.

[ch_dana]

Diana, iti urez tarie de caracter, vei trece printr-o perioada tare grea. E pacat ca a ajuns copilul sa sufere, ar fi fost mai bine sa termini inainte sa se ajunga aici. Ma rog, m-am gasit eu sa dau sfaturi...:(

 

Uf, Eleni, ma regasesc 100% in ceea ce ai scris...

[Eleni]

Justdia, te putem ajuta cumva? cu sfaturi? Cu suport? ai un plan? E important ca o data pornita sa nu te intorci din drum, pentru ca te ve adanci mult mai rau intr-o situatie care nu se va schimba niciodata. oricat ai crede ca oamenii se schimba.

 

Ch_dana, inca respir usurata cand imi schimb brusc planurile si fac o oprire inoportuna intr-un magazin sau pur si simplu la o cafea si nu ma mai trec apele ca nu stiu cum sa ii explic de ce intarzii...

 

Si mi se pare inca fantastic ca exista o viata care poate fi fericita in afara asa-zisului confort oferit de viata cu abuzatorul. Se poate trai si intr-o casa mai mica, chiar intr-o singura camera... nu conteaza, atata vreme cat te intorci la liniste. Si copilului nu-i trebuie camera lui daca sta noptile cu capul sub perna ca sa nu auda certurile. Ii e bine si in acelasi pat cu mama lui, daca are parte de iubire si liniste.

Editat de Eleni, 20 aprilie 2015 - 14:28 .