54 raspunsuri la acest subiect

[Alizee]

Nimic nu se compara cu linistea de acum,cu lipsa de stres.Sunt constienta ca am nevoie de terapie,ma lupt cu un pui de depresie(mai mic sau ma mare,nici nu imi dau seama).Mi-e ciuda ca am pierdut cei mai frumosi ani,ca in loc sa calatoresc sa citesc mai mult,sa studiez mai mult,sa cunosc lumea,eu am stat langa o bruta.Si simt ca am atatea de recuperat si timpul nu e de partea mea.Vreau sa merg la scoala de soferi,vreau sa vad lumea,vreau sa citesc mai mult.

 

 

Si daca tot vorbim de abuz,mi se pare important sa vorbim si despre red flags,adica eu daca as avea fete,le-as vorbi despre asta pentru ca exista mereu semne care preced abuzul.E important sa se stie despre limite,despre red flags si da,sa ne ascultam mereu intuitia.

 

Si mi se mai pare important sa le insuflam fetelor incredere de sine,ca sa nu accepte asemenea comportament.Am stat mult si am analizat de ce am ajuns intr-o asemenea relatie si de ce am stat 10 ani.O mama rece,absenta emotional,care ne batea cu o sete...N-am auzit niciodata de la ea sa-mi spuna ca e mandra de mine,ca sunt frumoasa,ca are incredere in mine etc.Nu mi-a vorbit niciodata despre baieti,viata si altele.Asa ca mi se pare foarte important sa prevenim.

 

 

Sa stii ca fiecare relatie in parte ne invata cate ceva despre viata, oameni si noi insene.

 

Nu regreta nimic din ceea ce ti s-a intamplat, fiindca asa ai invatat ca tu esti mai importanta decat oricine altcineva si ca te iubesti si respecti atat de mult, incat nu i-ai mai permis abuzatorului tau sa-si elibereze furiile aupra ta. Te-ai eliberat din cercul stramt si vicios si ai constientizat motivele pt care ai tolerat agresorul atatia ani.

 

Este o lectie de viata importanta, care te-a maturizat, oferindu-ti sansa de a stii cum sa iti inveti copiii sa evite relatiile asemanatoare cu cea din care ai iesit.

 

Daca simti ca esti deprimata, mergi la medicul de familie pt niste analize de sange ; e posibil sa fie si o carenta de vitamine si minerale.

Daca iti permiti, mergi macar la o sedinta pt a discuta cu un psiholog bun.

[pacino]

Sunt de acord ca fiecare relatie,eveniment etc ne invata ceva,ne maturizeaza.Dar eu sunt de parere ca despre iubirea de sine,despre increderea in sine trebuie sa invatam acasa,nu sa pierdem ani pentru ceva basic,mi se pare un pret prea mare.Mai ales daca asista si copiii.

[Alizee]

Si cand parintii nu sunt empatici cu proprii lor copii, ce sa faca ai lor copii, ajunsi adulti ? Sa continue sa-si invinovateasca parintii, fara o asumare a propriilor lor alegeri ? Fara sa constientizeze si sa mearrga cu maturitate mai departe ? Sa iti plangi de mila, este benefic pana la un punct.

 

Poate nu am reusit sa ma fac suficient de inteleasa, dar mesajul meu a vrut sa fie unul de incurajare, nu de contre.

 

Oricum, felicitari pt cum ai reusit sa iti inveti lectiile vietii !

[szivarvany]

Victoria_mami,

intreab o pe prietena ta, daca ar avea o fiica si ar avea un sot ca al ei, ce sfaturi i ar da, cum ar incerca sa o ajute. 

[a_alinta]

Sunt de acord ca fiecare relatie,eveniment etc ne invata ceva,ne maturizeaza.Dar eu sunt de parere ca despre iubirea de sine,despre increderea in sine trebuie sa invatam acasa,nu sa pierdem ani pentru ceva basic,mi se pare un pret prea mare.Mai ales daca asista si copiii.

 

iubirea de sine nu se invata acasa.  e ca o lectie  pe drumul vietii , unii o invata , altii nu.

[szivarvany]

Da, iubirea de sine se invata, dar conteaza enorm de mult ce exemplu ai acasa, cum te indruma parintii, care le sunt sfaturile, apropierea si cam tot ce traiesti in anii copilariei si adolescentei.

Daca ai un start bun, daca stii ca esti iubit neconditionat de parinti, daca esti respectat, sustinut, este un prim pas sa depistezi anormalitatea intr o relatie.

[monicabo]

Va felicit pentru tot ce faceti! Eleni, o imbratisare de la mine, ti-am citit subiectul, ne-am si cunoscut personal la campaniile de donare sange... esti o persoana f puternica si foarte agreabila, placuta ca fel de a fi...

N-am stiut ca si tu ai fost victima unui abuz.... ma bucur ca ai depasit momentul si ca esti bine acum impreuna cu fetita...(cred ca-i clasa a 5-a acum, nu? dupa calculele mele aproximative).

 

Va felicit inca o data... Eu nu am in jurul meu astfel de cazuri, insa nici nu pot spune ca le cunosc oamenilor vietile in cele mai adanci cotloane... Asa din afara, par ok mai toti... oricum din cate am mai citit, abuzatorii se manifesta in casa, in interior, si mai putin in exterior, in public... In public sunt oameni agreabili, fac impresie bune, de incepe mai apoi sa se mire lumea "dar ce ai avut cu el, e un om deosebit...."

Nu mi s-a destainuit nimeni pana acum cu asa probleme... insa daca aflu de cineva, voi stii de voi si voi incerca sa ajut. 

 

Vis a vis de persoana respectiva, M. din reportaj... ce sa zic, ingrozitor :(( 

Si cu inchiderea contractului de munca, nu se poate face nimic?? Pe ce motiv il inchid? Si in fond ce au cu ea, de ce o preseaza sa-si retraga plangerea? Ca le face firma de rusine prin problemele pe care le are?!

[CorinaDani]

subiectul imi aminteste de o alta fata de pe DC, care era supusa in mod constant abuzurilor fizice din partea sotului (o obliga sa faca zilnic sex cu el). de mai bine de jumatate de an nu a mai scris pe forum, oare o fi totul in regula cu ea ?

[szivarvany]

CorinaDani, parca ceva Mona era nick-ul ei ... si avea si probleme de sanatate. Sper ca traieste ... si n-o spun ironic.

[ioana]

Monalac. Si eu ma mai gandesc la ea, oare ce mai face.