Nimic nu se compara cu linistea de acum,cu lipsa de stres.Sunt constienta ca am nevoie de terapie,ma lupt cu un pui de depresie(mai mic sau ma mare,nici nu imi dau seama).Mi-e ciuda ca am pierdut cei mai frumosi ani,ca in loc sa calatoresc sa citesc mai mult,sa studiez mai mult,sa cunosc lumea,eu am stat langa o bruta.Si simt ca am atatea de recuperat si timpul nu e de partea mea.Vreau sa merg la scoala de soferi,vreau sa vad lumea,vreau sa citesc mai mult.
Si daca tot vorbim de abuz,mi se pare important sa vorbim si despre red flags,adica eu daca as avea fete,le-as vorbi despre asta pentru ca exista mereu semne care preced abuzul.E important sa se stie despre limite,despre red flags si da,sa ne ascultam mereu intuitia.
Si mi se mai pare important sa le insuflam fetelor incredere de sine,ca sa nu accepte asemenea comportament.Am stat mult si am analizat de ce am ajuns intr-o asemenea relatie si de ce am stat 10 ani.O mama rece,absenta emotional,care ne batea cu o sete...N-am auzit niciodata de la ea sa-mi spuna ca e mandra de mine,ca sunt frumoasa,ca are incredere in mine etc.Nu mi-a vorbit niciodata despre baieti,viata si altele.Asa ca mi se pare foarte important sa prevenim.
Sa stii ca fiecare relatie in parte ne invata cate ceva despre viata, oameni si noi insene.
Nu regreta nimic din ceea ce ti s-a intamplat, fiindca asa ai invatat ca tu esti mai importanta decat oricine altcineva si ca te iubesti si respecti atat de mult, incat nu i-ai mai permis abuzatorului tau sa-si elibereze furiile aupra ta. Te-ai eliberat din cercul stramt si vicios si ai constientizat motivele pt care ai tolerat agresorul atatia ani.
Este o lectie de viata importanta, care te-a maturizat, oferindu-ti sansa de a stii cum sa iti inveti copiii sa evite relatiile asemanatoare cu cea din care ai iesit.
Daca simti ca esti deprimata, mergi la medicul de familie pt niste analize de sange ; e posibil sa fie si o carenta de vitamine si minerale.
Daca iti permiti, mergi macar la o sedinta pt a discuta cu un psiholog bun.