54 raspunsuri la acest subiect

[szivarvany]

Dupa divort, care a mers extrem de rapid si in linii normale, toata lumea a inceput cu sloganele bine-cunoscute despre refacerea vietii. La acel moment nu ma gandeam ca viata poate fi frumoasa chiar si fara un partenere, caci nu-i asa, cand toata lumea iti spune ca esti defecta, incepi sa crezi asta.

Asa ca am intrat intr-o relatie frumoasa. Ca orice inceput a fost totul frumos, as putea spune mai frumos, caci eram acceptata cu bagajul complet.

Insa acea relatie s-a transformat intr-un razboi neasteptat, in care eu incercam sa-mi demonstrez nevinovatia din orice, sa explic orice gest, orice miscare, orice cuvant.

Evident ca au fost momente teribile, in care simteam ca voi innebuni efectiv, ca ceea ce se intampla nu are cum sa mi se intample mie.

Relatia frumoasa a devenit un cosmar. Oamenii din jur nu intelegeau de ce nu sunt fericita, caci totul parea perfect, viata mea era refacuta, aveam un partener care ma accepta., ma ajuta, ma sustinea si ne iubea enorm de mult, bolnavicios de mult.

Ei bine, toptul a culminat cu un ultim scandal in care eram acuzata de toate tampeniile posibile, cand au zburat celularele si posetele si cand am realizat ca viata mea este a mea, ca libertatea mi-o ofera chiar legea si ca asa nu mai pot continua, pentru ca am nevoie de sanatatea fizica si cea psihica sa-mi cresc copilul.

Relatia s-a terminat, a urmat o perioada si mai crunta cu amenintari de absolut tot soiul, de la uciderea mea la suicidul respectivului, care inca o data subliniau ca repectivul e bolnav si eu nu am cum sa-l vindec si nici nu e responsabilitatea mea.

 

Ce am invatat din acea perioada: eu sunt responsabila de faptele mele, nu de ale altora; sunt mama copilului meu si nu vreau sa am grija si de altii; libertatea este cea mai de pret comoara, pe langa sanatate' ca mereu exista speranta ca va fi mai bine, ca poate fi mai bine, ca nu se fac compromisuri de dragul societatii, familiei sau prietenilor; ca NU este rusine sa fii mama singura.

 

Au trecut cativa ani de atunci, persoana respectiva inca este in vietile noastre in calitate de prieten. Este o prietenie care merge pe linia intre normal si anormal, relatia dintre noi este pur amicala si asta o amintesc saptamanal, sa nu fie confuzii. Stiu sa gestionez problemele si conflictele si niciodata, nimeni, nu ma va mai face sa trec  prin ce am trecut mai demult.

[ch_dana]

Eu nu am realizat ca am fost intr-o relatie abuziva decat dupa ce am iesit din ea. :( Cand am discutat cu avocata despre divort si mi-a spus despre legislatie am realizat ca ceea ce facea el se incadra practic in toate paragrafele refeiroare la violenta domestica (Legea 217/2003, art. 4). Din fericire, macar am scapat de violenta fizica, dar restul...izolare de toti prietenii, a incercat sa scape pana si de bona si de doamna care facea curat, sa-mi schimb jobul...practic incerca o izolare totala. Anul trecut in martie am rupt coada pisicii iar in mai eram divortata. Decloansatorul a  fost o scena teribila facuta de fata cu copilul (la vremea aceea de 2 ani si 9 luni), dupa care am decis ca fetita are nevoie de macar un parinte normal si mai ales, de liniste in casa.

 

Eu am fost cazul fericit, avand casa pe numele meu, un job cu un salariu decent, practic nu am avut ce imparti. Divortul s-a desfasurat la notar, deci amiabil, cu un scurt razboi verbal dupa aceea. Nu s-a asteptat sa il dau afara din casa, profita sa stea in casa si weekend-urile se ducea la o alta femeie. I-am trimis instiintare prin avocata ca il scot in strada cu executor judecatoresc si in fine a plecat...

 

Cum spunea Eleni, esential e sa va asigurati independenta financiara. Toate celelalte vin mult mai usor dupa...

 

Si inca ceva important : cautati ajutor si suport. In cazul meu, un grup de mame de pe FB, intre care si femei despartite, au fost terapia mea gratuita. Le multumesc si pe aceasta cale. 

Editat de ch_dana, 26 martie 2015 - 17:15 .

[LadyArtemis]

 

 

Relatia s-a terminat, a urmat o perioada si mai crunta cu amenintari de absolut tot soiul, de la uciderea mea la suicidul respectivului, care inca o data subliniau ca repectivul e bolnav si eu nu am cum sa-l vindec si nici nu e responsabilitatea mea.

 

Ce am invatat din acea perioada: eu sunt responsabila de faptele mele, nu de ale altora; sunt mama copilului meu si nu vreau sa am grija si de altii; libertatea este cea mai de pret comoara, pe langa sanatate' ca mereu exista speranta ca va fi mai bine, ca poate fi mai bine, ca nu se fac compromisuri de dragul societatii, familiei sau prietenilor; ca NU este rusine sa fii mama singura.

 

 

 

Desi inteleg si simpatizez cu aceasta poveste, deoarece am avut si eu cazuri de abuz in familie, totusi nu sunt de acord cu ceea ce am citat mai sus, mai precis cu detasarea fata de aceste persoane bolnave psihic, cu refuzul de a accepta responsabilitatea bolilor lor. Ar trebui inteles si acceptat faptul ca intreaga societate este vinovata (direct sau/si indirect) de majoritatea bolilor psihice in ceilalti. Daca parintii isi cresc gresit copiii si ii imbolnavesc psihic atunci lipsa de educatie si responsabilizare a parintilor este si din cauza societatii si lipsei de consecinte serioase si ajutoare serioase. Practic, suntem cu totii legati unii de altii, ne influentam unii pe altii. De aceea, consider ca ar trebui sa ne asumam cu totii responsabilitatea oamenilor bolnavi psihic. Daca ne indepartam de ei si nu ne pasa si consideram ca nu ii putem ajuta si refuzam sa ne asumam orice responsabilitate, atunci nimic nu se va schimba, nimic nu se va imbunatati si se vor intampla in continuare tragedii, iar bolile psihice vor fi in continuare transmise de la generatie la generatie. Inteleg ca in viata ai anumite prioritati, ca pentru o mama intr-o situatie de abuz din partea partnerului, copilul devine mai important si prioritatea numarul unu. Dar abandonarea completa a partnerului bolnav psihic si luarea unei atitudini de genul: "eu nu il pot vindeca, el nu este responsabilitatea mea." mi se pare cruda si daunatoare pe termen lung. Daca bolnavul psihic nu este responsabilitatea ta sau a mea sau a voastra sau a lor, a cui este? Cel mai probabil a nimanui si cand este a nimanui atunci poate deveni un pericol pentru toti.

 

Repet, simpatizez sincer cu aceste povesti, mai ales ca am avut cazuri grave de abuzuri in familie in trecut, gestionate tot intr-un fel asemanator. Dar nu pot fi de acord deloc cu respingerea si inlaturarea bolnavilor psihici, cu izolarea lor psihica si chiar si fizica, cu refuzul de a-i ajuta, de a crede in ei ca se pot schimba, cu refuzul de a ne asuma responsabilitatea pentru ei. Daca noi refuzam sa le aratam ce inseamna bunatatea, increderea, etc. adica ce inseamna persoana "normala" atunci ei de unde sa invete? Daca ii inlaturam din preajma noastra si ii ignoram asa cum se intampla atat de des peste tot in lume, nici nu este de mirare ca bolile psihice sunt atat de stigmatizate si multi se ascund si nu se duc la psiholog/psihiatru de rusine si frica de a-si pierde persoanele dragi din jurul lor. Si fara tratament consecvent, fara cineva care sa stie adevarul si totusi sa ii sprijine, se intampla tragedii. 

 

Eu sunt casatorita si nu as renunta atat de usor la sotul meu daca el ar avea probleme psihice. L-as duce eu la doctori, l-as interna pentru perioade scurte, m-as lupta sa il pastrez langa mine, chiar si daca am avea copii. Unele boli psihice se pot vindeca, altele se pot tine sub control, deci nu ar fi o cauza pierduta. Si tot timpul as considera ca este responsabilitatea mea, cum sa nu fie sotul meu responsabilitatea mea. Si as considera ca as putea sa il ajut. De vindecat poate l-ar vindeca doctorii, nu eu ca eu nu sunt doctor, dar eu ca sotie si prietena a lui cu siguranta as putea sa il ajut. 

 

As renunta usor si repede la un barbat care mi-ar face rau cu buna stiinta si intentie, care nu ar avea boli psihice. 

 

Fostul partener al lui Szivarvany, din descrierea ei, nici nu pare a fi un caz extrem de grav din punct de vedere psihic (scriu asta pentru ca la mine in familie a fost mult mai rau) si cu siguranta nu un caz pierdut. 

 

Mai inteleg si ca, pana la urma, alegerea este a fiecaruia, daca doresc sau nu sa aiba de-a face cu o persoana bolnava psihic. Unii pur si simplu nu doresc sa se complice. Dar, omul bolnav psihic, respins azi de cineva, maine de altcineva si tot asa, poate crea tragedii. Si, fie ca vrem sau nu, fie ca recunoastem sau nu, suntem cu totii responsabili si avem cu totii o vina pentru asta.

[oana_s]

Desi inteleg si simpatizez cu aceasta poveste, deoarece am avut si eu cazuri de abuz in familie, totusi nu sunt de acord cu ceea ce am citat mai sus, mai precis cu detasarea fata de aceste persoane bolnave psihic, cu refuzul de a accepta responsabilitatea bolilor lor. Ar trebui inteles si acceptat faptul ca intreaga societate este vinovata (direct sau/si indirect) de majoritatea bolilor psihice in ceilalti.

 

Cand ai un copil pe care trebuie sa-l protejezi, nu vad ce motiv ai putea avea sa incerci sa-ti refaci viata alaturi de un bolnav psihic, Doamne Fereste!

 

Si de unde pana unde sa iti asumi responsabilitatea pentru boala lor?

Dimpotriva mi se pare iresponsabil sa accepti asa ceva, iresponsabil vis-a-vis  de integritatea psihica (poate si fizica) a copilului tau.

[andacos]

Cand ai un copil pe care trebuie sa-l protejezi, nu vad ce motiv ai putea avea sa incerci sa-ti refaci viata alaturi de un bolnav psihic, Doamne Fereste!

 

Asa este...una este cind iti este sot si da, in acest caz esti oarecum responsabil de ce se intimpla cu el...si una e cind vrei sa-ti refaci viata si constati ca ai dat peste unul cu probleme...Atunci nu cred ca e problema ta,problema ta e sa-ti asiguri securitatea copilului si pe a ta.

Editat de andacos, 27 martie 2015 - 14:37 .

[szivarvany]

Pacat ca n ai citit tot mesajul, pana la final, Ladyartemis ... era acolo un ultim paragraf, n am ucis pe nimeni 

dar,

1. eu nu pot fi responsabila decat pt persoana mea si pt copiii mei pana la majorat

2. nu am cum prescrie tratamente pt ca nu sunt medic

3. NU e responsabilitatea NICIUNEI femei sa si salveze abuzatorul !!! wtf ?! despre ce crezi ca este acest subiect ? sa mai culpabilizam ???

 

Si inca ceva ... mai usor cu pianul pe scari pt ca tu nu ai cum sti din spatele unui monitor prin ce a trecut cineva, nu ai cum masura un abuz si nu ai niciun drept sa arati cu degetul. Poate nu toti vrem sa scriem detaliile pe aici, exact din cauza unor persoane ca tine.

Cred ca ai cam gresit topicul.

Foarte urat mesajul tau si in niciun caz nu va ajuta pe nimeni.

Editat de szivarvany, 27 martie 2015 - 15:37 .

[miniuta]

Eu m-am logat special ca sa scriu ca nu, fiecare e responsabil pentru el, eventual pentru copii pana la majoratul lor! Ex-Soțul meu a avut o cădere nervoasa in 2012, cu anxietăți si atacuri de panica. Din mai pana in Ianuarie 2013 a stat acasa in concediu medical, refuzând medicație si tratament de specialitate. Ca alea sunt pentru nebuni, nu pentru el! Numai eu stiu cum a fost sa ma împart între el si copil. In 2013 a fost Internat la o clinica pentru boli psihosomatice timp de zece saptamani si si-a mai revenit. Acolo insa s-a indragostit de cineva...nu a zis nimic, un an mai tarziu am aflat ca aveau o relație! M-am decis sa ma separ....Acum ma urăște și amenință cu diverse, asa cum povestea Szivarvany, de la sinucidere la amenințări la adresa persoanei mele, experimentam toată gama!

Nu poți ajuta pe nimeni care nu vrea sa fie ajutat, crede-ma! Si eu nu trăiesc decat o viata, o singura data, si copilul meu merita si are nevoie macar de o mama prezenta, fericita si relaxata!

Asa ca eu militez pentru dreptul la propria fericire, nu pentru "e de datoria mea sa...." (Cu nuantele de rigoare, bineinteles!). Am crezut si eu ca e de datoria mea....cand e vorba numai de datorii, mai bine lipsa!

[Qarina]

eu cred ca responsabilitatea unui partener fata de celalalt se opreste atunci cand unul dintre ei devine un pericol... si toxicitatea e un pericol mare.

 

de altfel, care e meritul in a-ti risca viatza si sanatatea mentala? bifezi cartea de martirat, iti face cineva statuie, o sa fii pomenit cu adanca recunostinta pana la adanci batraneti?

 serios....

Editat de Aqai, 27 martie 2015 - 16:07 .

[alinuk]

Mihaela, fata din povestea noastră este o femeie care era indragostita de sotul ei. 

Cu care are doi copii. Care l-a iertat si l-a imbratisat dupa ce el in mod brutal a abuzat-o in mod repetat.

 

..pana s-a ajuns la ce ati vazut in stirea de la ProTV

 

Oare in tot timpul asta... nu si-a pus proprii copii in pericol.... considerand ca e responsabilitatea ei sa-si accepte, inteleaga, iubeasca sotul!? Riscand chiar ca proprii copii sa fie traumatizati ...si poate mai apoi, adulti bolnavi?

Cine e de salvat mai intai, aici!!?

 

Eu cred ca principala noastra responsabilitate, ca parinti, este vis a vis de copii!!

 

Daca fiecare parinte isi creste copilul intr-un cadru de echilibru, sansele ca el, ca adult, sa fie echilibrat cresc si se reduc cele de a deveni bolnav psihic.

 

..o chestiune de alegere, da

Editat de alinuk, 27 martie 2015 - 16:33 .

[Fleurdelise]

LadyArtemis, toate femeile care si au impartasit experientele aici, au inceput prin a si iubi partenerul, fie el sot sau nu. Apoi au fost abuzate, unii parteneri s au dovedit bolnavi psihic, in fine. Dragostea se cam ofileste cand suferi abuzuri repetate.

Responsabilitatea lor e fatza de copii in primul rand. E un enunt extrem de evident, atunci cand vei fi mama vei realiza.

Tu vrei sa o faci pe buna samariteana fatza de abuzator si asta nu e ok.