Si eu cred ca de la un punct (acela de la care nu mai exista cale spre vindecare) omul cam trebuie lasat sa faca ce vrea, sa se bucure cat si cum mai poate de micile placeri ale vietii.
Nu trebuie sa-i chinui si sa-i amarasti ultimele luni/saptamani, cu tot felul de "tratamente" si regimuri absurde, care eventual ii scad si mai tare putina energia pe care o mai are.
Mai e inca un aspect pe care il traim pe propria piele cu soacra mea (nu are cancer dar e alta boala fara sanse de mai bine): vin diversi (rude, prieteni, cunostinte) cu tot felul de idei, tratamente/operatii/rugaciuni/regimuri/saltele, (apropo, vezi subiectul), toate costisitoare sau complicate sau riscante si au tendinta sa te culpabilizeze cand nu le urmezi. Chiar daca nu direct, dar simti sfichiuirea....