9 raspunsuri la acest subiect

[ellinia]

Baiatul meu are 10 ani. Este un copil sensibil si mamos, cum probabil sunt toti baietii pana la o anumita varsta. De ceva vreme parca e si mai sensibil, plange la filme daca il impresioneaza, imi povesteste cu patos daca cineva sufera pe la scoala, chestii din astea. Aseara a venit la mine si a inceput sa planga spunandu-mi ca ce cred eu despre copiii care n-au familie, cat de mult sufera ei. Am incercat eu sa-i explic ca exista o lege a compensatiei cumva, ca o sa aiba familie cand o sa creasca, etc. Si mai avem din cand in cand episoade de genul asta. Nu in fiecare seara, nu va inchipuiti ca e vreun plangacios mereu, din cand in cand.

 

Oare de la varsta asta incep sa aiba si stari specifice adolescentilor? Nu stiu, incerc sa fiu pregatita, sa stiu cum sa-l sprijin daca are nevoie. Inainte de ziua lui ma intreba daca eu cred ca incepe sa i se ingroase vocea, deci are si el preocupari din astea.

 

Din experienta celor cu copii mai mari, cum a fost, cand au inceput sa aiba stari din astea specifice adolescentilor? Si daca le manifesta, mai ales? Eu as prefera sa-si manifeste sentimentele, intotdeauna l-am incurajat in sensul asta, sper sa nu se inchida si sa nu-mi mai spuna nimic.

[szivarvany]

Varsta asta de 10 ani mi se pare magica, fie mea are 10 ani juma` si fiecare zi e ca o expeditie :-)))

[ellinia]

Da, asa e, parca are alta stare cu fiecare zi!

[szivarvany]

Da, niciodata nu stii cum va fi maine    Sau ce e ok azi, maine nu e

 Mie mi se par super-simpatici, acum se joaca precum copiii normali , in secunda urmatoare ii apuca datul ochilor peste cap si cautatul nodului in papura

[anya]

  Eu am unul care face 10 in toamna si unul care tocmai a facut 12. Cine zicea de aventura? Uneori imi vine sa zic: Sunt celebra... dar tot in jungla mea e mai fain :)

  Si ca sa va zic doar de cel mare... acum e barbat si nu ne tinem de mana pe strada - acum ma roaga sa-i fac cu pisicuta in pat (doarme cu niste pisici de plus si ne jucam cu ele).

[Letitia1]

Baiatul meu are 10 ani. Este un copil sensibil si mamos, cum probabil sunt toti baietii pana la o anumita varsta. De ceva vreme parca e si mai sensibil, plange la filme daca il impresioneaza, imi povesteste cu patos daca cineva sufera pe la scoala, chestii din astea. Aseara a venit la mine si a inceput sa planga spunandu-mi ca ce cred eu despre copiii care n-au familie, cat de mult sufera ei. Am incercat eu sa-i explic ca exista o lege a compensatiei cumva, ca o sa aiba familie cand o sa creasca, etc. Si mai avem din cand in cand episoade de genul asta. Nu in fiecare seara, nu va inchipuiti ca e vreun plangacios mereu, din cand in cand.

 

Oare de la varsta asta incep sa aiba si stari specifice adolescentilor? Nu stiu, incerc sa fiu pregatita, sa stiu cum sa-l sprijin daca are nevoie. Inainte de ziua lui ma intreba daca eu cred ca incepe sa i se ingroase vocea, deci are si el preocupari din astea.

 

Din experienta celor cu copii mai mari, cum a fost, cand au inceput sa aiba stari din astea specifice adolescentilor? Si daca le manifesta, mai ales? Eu as prefera sa-si manifeste sentimentele, intotdeauna l-am incurajat in sensul asta, sper sa nu se inchida si sa nu-mi mai spuna nimic.

De pe la 13 ani. Tot timpul minios, prost dispus, cu NU in brate, citeodata nici nu-l mai recunosc, desi am auzit la multi ca poate fi si mai rau. Al meu face 15 ani in mai. Insa cred ca daca l-ar macina ceva serios, ne-ar spune, stie ca se poate baza pe noi, are incredere in noi. 

 

Asa era si al meu la 10 ani, plingea din orice, foarte sensibil, preocupat de cresterea mustatii si ingrosarea vocii    . Sinteti in parametri Ellinia!

[ellinia]

Hai ca m-am mai linistit un pic!  Cred ca cel mai important e sa simta ca poate avea incredere in mine, indiferent ce ar fi! Sa ma vada cand mama, cand prietena lui!

[roxanaz]

da, si Patrick la fel e... in ton cu toti ceilalti. deci... invat sa mai ignor fitele si isteriile, la fel ca si bombanelile. poate mi-o iesi la un moment dat... :))

[Letitia1]

Hai ca m-am mai linistit un pic!  Cred ca cel mai important e sa simta ca poate avea incredere in mine, indiferent ce ar fi! Sa ma vada cand mama, cand prietena lui!

Da, da, tine-o asa, ca faci bine ceea ce faci si enjoy cit e inca mamos si dragastos!!!

[michelle-usa]

si William e la fel.

cand plinge la filme daca moare vreun animal, cand imi arata ce puternic e si se auto declara "young man"...dar seara nu poate sa doarma fara 2 maimute de plush in pat...ma ajuta cand am nevoie...seara insa se culcuseste langa mine si ma intreaba pe o voce mieroasa"te cuci cu mine". se spala cu samponul lui taicca-su sa miroase a "barbat"...dar dupa o zi pielea ii miroase iar ca un pui mic. 

 

ador virsta asta!!! nu ma mai satur sa il privesc si sa il dragalesc!!! as vrea sa ne bucuram din plin de anii copilariei care au mai ramas.