68 raspunsuri la acest subiect

[kariguld]

o persoana care are probleme participa la discutie. clar, fara alte explicatii. ca doar cauta soluti, sau?

 mie prima postare mi s-a parut asa, o poveste.... nu cere defapt nici un sfat, e ba puternica si conducatoare, ba suparata si nu stie ce sa faca, ba a gasit solutii apoi iara sa ratacit pe drum. 

 

 

si eu care ziceam ca nu ma mai bag la subiecte de-astea 

[BellaDonna]

o persoana care are probleme participa la discutie. clar, fara alte explicatii. ca doar cauta soluti, sau?

 mie prima postare mi s-a parut asa, o poveste.... nu cere defapt nici un sfat, e ba puternica si conducatoare, ba suparata si nu stie ce sa faca, ba a gasit solutii apoi iara sa ratacit pe drum. 

 

 

si eu care ziceam ca nu ma mai bag la subiecte de-astea 

eu cred ca starile ei sant normale, e insarcinata si hormonii isi spun cuvantul, ba suparata, ba puternica si de ce nu, eu ma bucur ca scrie aici pe forum poate o ajuta putin, eu nu stiu ce as fi facut sa fiu in locul ei, insarcinata si fara suportul sotului ba sa mai aflu ca e si cu alta, ah da stiu ce as fi facut i-as fi dat foc, lucrurile distruse, masina daca are facuta bucati si as mai fi gasit yo cai de razbunare si mai diabolice iar daca as fi in pana de ideii nu e nimic pe net gasesc destule sa aive cosmaruri toata viata muh ha ha ha

[dymomo77]

Nu stiu daca povestea e reala sau nu dar eu am o prietena care a trait acelasi lucru ca si autoarea. Diferit doar faptul ca a stat cu sotia(in aceeasi casa) doua luni dupa ce s-a nascut copilul. Relatia cu cealalta a inceput cand sotia era insarcinata in 5 luni si a fost motivata in principal de faptul ca desi si-au dorit acel copil(si s-au "chinuit" sa obtina acea sarcina) s-a speriat brusc de responsabilitatea de a fi tata. Dupa botez, in aceeasi seara au anuntat divortul. Intre timp ea a plecat in Italia unde s-a recasatorit si actualul sot a infiat copilul(o fetita) iar el nu a mai vazut copilul de 7 ani. El s-a casatorit cu domnisoara respectiva, dupa vreo 2 ani au facut un copil(un baietel) si intre timp au divortat(motivul nu il cunosc).

Eu insa am fost socata de o astfel de atitudine...

[kariguld]

 eu nu stiu ce as fi facut sa fiu in locul ei, insarcinata si fara suportul sotului ba sa mai aflu ca e si cu alta, ah da stiu ce as fi facut i-as fi dat foc, lucrurile distruse, masina daca are facuta bucati si as mai fi gasit yo cai de razbunare si mai diabolice iar daca as fi in pana de ideii nu e nimic pe net gasesc destule sa aive cosmaruri toata viata muh ha ha ha

 

 

exact, dar exact la asta ma gandeam acuma.     

[Lala87]

Uite BellaDonna  atitudinea despre care vorbeam si eu!!! :))))))))))

e clar ca asta ar fi fost prima reactie a oricarui om implicat sentimental si lovit atat de urat! 

poate sunt doar eu rea! 

[monicabo]

O atitudine de genul asta e incalificabila... Si pot sa cred si sa inteleg ca persoana parasita (plus de asta si insarcinata!!!) e suparata, furioasa, daramata... Din pacate, insa, nu prea exista solutii, a plecat, dus sa fie! Dar ea trebuie sa se adune, sa se ridice de pe jos, si sa mearga mai departe, sa aibe grija de ea si de copil.

Poate totusi mai intra autoarea subiectului, macar sa mai dea un semn de viata, sa mai schimbam o vorba, ca din pacate, la o asemenea lovitura, nu prea avem cum sa o ajutam...

 

Vad ca e plina lumea de parteneri care fug mancand pamantul de teama responsabilitatilor... fie ca-s de casa/cuplu, fie ca apare un copil.... de unde frate atata lipsa de responsabilitate?? Cum frate sa-ti doresti un copil, si pe urma "a nu-l mai vreau ca mi-e frica, stai ca plec"???? Pai da, pt copilul ala de va veni pe lume tb sa-ti asumi niste responsabilitati, nu e ca o haina de la magazin, azi am cumparat-o, o port o perioada si m-am plictisit, o arunc si mi iau alta...

Mi se pare o crasa lipsa de educatie de acasa, aceasta lipsa de responsabilitate pt diferite lucruri.... Hais a ascundem, hai sa dam vina pe altul, hai sa fugim, hai, hai, hai, dar sa ne asumam lucrurile pe care le facem, in deplina cunostinta de cauza, Doamne fereste!!!!!

Editat de monicabo, 05 martie 2015 - 11:41 .

[BlackCat4evR]

Cred ca prima intrebare pe care trebuie sa ti-o pui este: "Daca s-ar intoarce, as putea sa-l iert?" 

Daca raspunsul tau este ca da, foarte bine, concentreaza-ti eforturile (dar fa-o cu cap) pentru a-l aduce inapoi.

Daca raspunsul tau e ca nu, atunci renunta la el. Nu te baga intr-o chestie in care la fiecare cearta ii arunci in ochi aventura pe care a avut-o si abandonul, decat o viata de reprosuri, rostite sau mute, mai bine nu!

Daca il vrei inapoi doar pentru ca tu esti obisnuita sa fii invingatoare mereu... (si asta o spun pentru ca am fost exact in papucii astia candva) mai bine lasa...

 

Iertarea e o chestie foarte grea, mai ales in situatia ta. Daca o poti face cum trebuie, merita sa incerci. Dar, sincer, daca nu, mai bine lasa!

[pearl123]

Multumesc pentru sfaturi, le apreciez pe toate.

Intr-adevar, va spun ca eu nu sunt o persoana tipica. Poate vi se pare ciudat ca am fost reactiva si am plans in pumni doar cateva saptamani, insa asta pentru ca dincolo de toate am educatia unui psiholog. Teoretic stiam cum trebuie sa actionez si totusi am reactionat asa cum nu trebuia sa o fac. Pana la urma sunt om, inainte de a fi psiholog.

Am cautat sfaturi in breasla si am ajuns la acele videouri pentru ca mi s-au parut pertinente pentru situatia mea.

Nu pot da numele psiholoagei la care am fost pentru ca imi este prietena :) Plus ca nu vreau sa fac reclama sub nicio forma.

Dupa ce am mai avut cateva caderi nervoase, in special seara, cand ma trezeam in miez de noapte singura, pot spune ca sunt pe drumul vindecarii. Inca mai imi pun intrebarea daca il vreau sau nu inapoi pentru mine. Cred ca in momentul asta toate eforturile mele sunt din perspectiva copilului. Imi doresc sa am un copil crescut de ambii parinti. Insa daca voi observa in urmatoarea perioada ca sotul meu nu isi schimba atitudinea, atunci in mod cert ma voi opri. 

In momentul asta incerc sa mi-l apropii ca prieten. Am iesit in oras cu el, am jucat biliard ( unul dintre preferatele lui ), totul a fost ok, insa bineinteles ca m-a durut faptul ca am iesit ca doi amici. Nu am vazut in ochii lui decat normalitate si nicidecum iubire. 

De asemenea incerc sa comunic cu el frecvent, pentru ca imi dau seama ca daca nu fac asta o sa se arunce in bratele altei femei si l-am pierdut. Momentan as spune ca este in faza ratacit, insa poate fi declarat pierdut oricand, daca nu mai este cautat.

A intrerupt acea aventura, iar asta stiu sigur. Nu s-a intamplat pentru ca a vrut el sa o intrerupa ci pentru ca a aflat ea ca este casatorit si ea a decis sa ii puna capat.

Nu stiu de ce, insa nu ma afecteaza atat de mult faptul ca m-a inselat.

Ma afecteaza mai mult faptul ca m-a dus cu zaharelul si a trebuit sa aflu despre toata povestea dupa ce l-am fortat un pic. Adica l-am manipulat ca sa aflu exact ce s-a intamplat.

Pana la urma directia pe care o urmez in momentul asta este cea amiabila. Fac tot posibilul sa ma perceapa ca pe un prieten, iar de iertat l-am iertat pentru ca nu are sens sa imi iau eu responsabilitatea pentru ceea ce a facut el. 

Din punctul meu de vedere, daca nu revine acasa in urmatoarea perioada, nu mai am nevoie sa revina vreodata si voi continua sa am o relatie de prietenie cu el, mai precis de "business partners". Desi iubirea mea este una incredibil de puternica, este alimentata de el, asa ca daca voi sta o perioada fara el, este foarte posibil sa se stinga. 

O sa va spun cum se va termina.

Sa speram ca vom avea un final fericit al povestii si nu vom crea o telenovela :)

Din cate am observat, doar 1-2 % din cazurile similare s-au sfarsit cu rezolvarea problemei. Asa ca, imi dau seama ce sanse de reusita am. :) Si totusi trebuie sa fac tot posibilul sa remediez lucrurile, pentru ca nu mai sunt doar eu la mijloc. In mod normal, daca nu aveam un bebe pe drum, i-as fi dat un sut in fund si as fi uitat si cum il cheama, pentru ca eu sunt de obicei mana de fier in situatii de genul asta, unde stiu care sunt sansele de reusita. 

Va multumesc inca o data pentru sfaturi :)

 

 

[marius]

Succes!

[dulcetica]

Povestea are si o parte buna:ai aflat acum si nu peste 20 de ani,ca nu e f responsabil si nu e foarte decis daca vrea sau nu , o relatie cu tine.

   Banui ,ca tinjeste inca dupa cealalta ,ca daca s-ar fi consumat Aventura pina la capat ,ar fi fost o experienta pt el. Ca nu s-a intors ,reflecta ca decizia lui e luata.

  Poate cu atitudinea ta eleganta il determini sa se intoarca ,ca sa plece iar cind are el chef. Lasa-i timp sa se decida. Nu-l cauta! Esti prea disponibila ! Ti-au dat fetele mai sus sfaturi bune ,gen: nu mai fi atit de cooperanta,fii mai inaccesibila ,mai ocupata ,mai greu de abordat.

   Tata bun ar putea fi ,nu e nimic pierdut la capitolul asta.

  Bafta!