Sari la conținut

Sari la conținut


* * - - - 1 voturi

sot plecat de acasa in timpul sarcinii


68 raspunsuri la acest subiect

#1
pearl123

pearl123
  • Membri
  • 5 mesaje

Postat 04 martie 2015 - 06:02

De aproximativ o luna ma confrunt cu o problema. Sotul meu m-a anuntat subit ca el nu se mai simte bine acasa si ca vrea sa plece. Mentionez faptul ca sunt insarcinata in luna a 5-a cu un copil pe care si l-a dorit de cand ne-am casatorit, de acum 2 ani. Eu am fost cea care a mai amanat conceperea pentru a reusi sa ne cumparam o casa si pentru a mai evolua in cariera.

Initial, am reactionat calm, rugandu-l sa stea, sa incercam sa rezolvam problema. Ne-am dus in vacanta acolo unde ne-am indragostit, dupa care i-am vizitat parintii lui. Parea ca se simte mai bine dupa vacanta. Cand ne-am intors, am fost la ecografia bebelui. Dupa ecografie, atitudinea lui s-a schimbat, mi-a zis ca am facut bine ca nu l-am lasat sa plece si ca l-am adus cu picioarele pe pamant. Totusi, mai exista o problema care pe mine inca ma bantuia si anume faptul ca avusese un fel de aventura cu o individa. El mi-a zis ca au iesit de cateva ori, insa eu aveam nevoie de adevar ca sa pot merge mai departe. Initial m-a trimis pe o pista falsa, insa m-am prins. Ulterior mi-a spus adevarul despre aceasta femeie cu care se pare ca se simtea foarte bine. Dupa cateva saptamani m-am trezit cu el brusc ca vrea sa plece. De data asta nu am mai reactionat ca la inceput. Am devenit agresiva si l-am interogat ca la politie. Nu i-a convenit si a sfarsit prin a-si lua bagajul si a pleca.

Oricat am incercat eu sa il aduc inapoi, nu am reusit pana acum.

Am inceput sa vizionez videourile lui Liam Naden de pe youtube despre salvarea casniciei. M-au ajutat sa ma linistesc si sa am o alta perspectiva asupra lucrurilor.Am citit carti de psihologia cuplului si chiar m-am dus la terapie la o psiholoaga foarte buna. Dupa sedinta de tera[ie eram convinsa ca stiu ce am de facut, ca trebuie sa iert si sa let go. 

Cu toate astea, vreau sa imi salvez casnicia pentru ca imi iubesc sotul.

Conform lui Liam Naden, ar trebui sa trec printr-un proces de schimbare, in care sa ma iubesc pe mine, sa ma imbunatatesc pe mine si sa incerc sa redevin prietena sotului meu. Incerc asta, insa nu am 100 % succes, pentru ca daca ma intalnesc cu sotul meu, toate eforturile mele se duc pe rapa. Nu reusesc sa ma abtin si sa nu ii cer sub o forma mai directa sau mai indirecta sa vina acasa si sa aiba grija de mine si de viitorul copil. El refuza si de aici incepe frustrarea. 

Trebuie sa va spun ca eu am fost intotdeauna o femeie independenta. El de asemenea. Eu m-am preocupat mereu de cariera mea si l-am ajutat si pe el sa creasca foarte mult in cariera. Am crezut ca va aprecia, insa cu cat a castigat mai bine, cu atat a devenit mai trufas si in final chiar iresponsabil. 

Imi da impresia ca se iubeste numai pe el.

Imi este extrem de greu sa accept refuzurile lui, deoarece in relatia noastra mereu am condus eu. Eu m-am ocupat de tot, de la casa, la buget, la planuri. El s-a implicat mai mult emotional si mai putin practic.

Acum am ramas singura intr-o casa mare si vreau sa ma mut intr-un apartament mai micut si mai aproape de parc pentru a reduce costurile si a-mi reface viata.

Imi imaginez totusi ca voi avea o viata trista, singura, cu un copilas. Sper in fiecare clipa ca isi va reconsidera atitudinea si se va intoarce. 

Nu stiu ce sa mai fac. Ce abordare sa mai aplic? 

Imi reproseaza mereu ca folosesc abordarea buna la momentul nepotrivit si abordarea proasta la momentul potrivit. Tot ce spune el mi se pare un bullshit. 

As vrea sa isi asume responsabilitatea pentru faptele lui. 

Am discutat si despre divort. Totusi nu as vrea sa ajung acolo. L-am lasat pe el sa se ocupe de procedura, daca asta isi doreste.

Nu stiu unde este limita, cat sa mai astept? Sau pur si simplu sa imi refac viata ca si cand el nu ar exista...

De asemenea cred ca ar trebui sa evit prea multa comunicare si cu atat mai mult intalnirile fata in fata. 

Ma gandesc ca asa as reusi sa ma detasez emotional. Imi este totusi teama ca ma voi detasa in asa fel incat atunci cand va vrea sa revina, nu imi va mai trebui. Desi sunt confuza in momentul de fata, sunt capabila sa ma reinventez si sa nu ma uit inapoi. Imi e teama sa nu il afectez pe bebe cu deciziile mele finale....

 



#2
XIO

XIO

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 17.118 mesaje

Postat 04 martie 2015 - 07:30

ar  trebui sa te porti cu el ca si cum nu l-ai mai vrea si nu te-ar mai interesa.

iti spun ce as face eu din ce am inteles din povestea ta, daca as fi in situatia in care esti (deci nu ce ar trebui sa faci tu, ca nu te cunosc nu va cunosc):

-l-as suna sa ne intalnim sa discutam despre copil

-nu i-as mai spune ca il vreau inapoi

-l-as intreba daca vrea sa se implice in cresterea copilului sau nu, l-as intreba ce pretentii are el sau cum vede el implicarea sa

-nu l-as suna decat la nevoie si atat.

 

 

Cu siguranta cel mai bun lucru ar fi sa ramaneti prieteni, dar asta cred ca ar ajuta relatia lui cu  cealalta (ca e cu siguranta o cealalta in ecuatie).



#3
magdalena67

magdalena67

    Membru incepator

  • Membri
  • PunctPunct
  • 468 mesaje

Postat 04 martie 2015 - 07:46

Draga mea, sfatul meu este sa mergi inainte singura, sa nu te bazezi in nici un fel pe el, si nici sa nu il mai primesti inapoi. Iti dau acest sfat pentru ca si eu am o fata care a patit exact acelasi lucru, sotul ei a plecat si s-a intors acasa exact cu cateva zile inainte sa nasca.A incercat timp de 8 ani sa faca sa mearga aceasta casnicie, si pana la urma au ajuns tot la divort.



#4
marius

marius

    Membru VIP

  • Moderators
  • 25.083 mesaje

Postat 04 martie 2015 - 08:47

Ai o relatie sef/subordonat. Nu va functiona. Esti obsinuita sa obtii si nu accepti esecul ca si posibilitate,  ba chiar te infurie ideea in sine.

Opinia mea este ca nu aveti si nici nu ati avut o relatie bazata pe sentimente sau acestea au fost subordonate egoismului relational al amandorora in egala masura. 

Pe scurt sunteti doua sabii care nu incap intr-o singura teaca.

Cred ca cel mai sanatos este sa va vedeti de viata fiecare si sa ajungeti sa colaborati in ceea ce priveste copilul vostru.



#5
ellinia

ellinia

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 4.041 mesaje

Postat 04 martie 2015 - 09:01

Nu trebuie sa te gandesti ca, daca vei fi o mamica singura vei avea o viata trista, nicidecum. Gandeste-te la tine si la copilul tau, fa-ti mici placeri, bucurii, cu alte cuvinte, simte-te bine. Familia ta este in acelasi oras cu tine? Prietene apropiate ai?

Sa nu faci greseala sa consideri statutul de mama singura vreun stigmat, sau ca vei ramane singura toata viata. Cu siguranta esti tanara, ai tot timpul sa-ti refaci viata. Eu pe sotul meu l-am luat cu un copil mare care e acum ca si copilul meu, asa ca nu-ti fa ganduri negre. Sigur, nu va fi usor sa mai ai incredere in cineva, sa-ti lasi copilul sa fie crescut de altcineva, insa vei avea timp sa te gandesti si la toate astea, la timpul lor. Deocamdata iubeste-te pe tine, asa cum iti spunea si terapeutul.



#6
Rufus

Rufus

    Membru VIP

  • Moderators
  • 15.555 mesaje

Postat 04 martie 2015 - 09:35


Imi este extrem de greu sa accept refuzurile lui, deoarece in relatia noastra mereu am condus eu. Eu m-am ocupat de tot, de la casa, la buget, la planuri. El s-a implicat mai mult emotional si mai putin practic.

 

Imi aduc aminte cat de mult mi-a placut perioada in care sotia mea a fost insarcinata. Poate pentru ca ne-am dorit asa de mult copilul, poate pentru ca ne iubeam, poate pentru ca ea s-a straduit sa depasim unele momente dificile, fara legatura cu sarcina, dar prezente in viata noastra noua si complicata.

A fost ceva de neuitat.

De aceea cred ca manifestarile sotului tau indica altceva decat bucurie si dorinta in legatura cu tine si copilul vostru. Mai mult, cred ca-l doare in basca de voi, interesul fiind plecat spre alte zari.

Este foarte posibil ca domnul sa fie o fire slaba care se simte dominata de atitudinea ta. Este o presupunere din spusele tale, alea de le-am citat. Intr-un fel de neinteles, baiatul a crescut mare si vrea sa plece de acasa, sa-si ia viata in propriile maini. Acasa nu are loc de tine...

Nu cred ca trebuie sa-ti faci vreo vina din asta. Pentru ca tu ai dat, el a primit. Poate data viitoare sa incerci sa constientizezi lucrul asta, sa vezi daca e chiar asa...dar da, practica spune ca daca le faci tu pe toate, celalalt se cam plictiseste...si mai si acuza dupa aia.

 


Cu toate astea, vreau sa imi salvez casnicia pentru ca imi iubesc sotul.

 

Eu zic ca asta-i ceva normal si merita sa incerci.

Desi...sa-ti lasi nevasta insarcinata si sa pleci la alta...nu mi se pare prea barbatesc.

Poate e speriat. Eu n-am trait sentimentul...dar din ce am citit de ani de zile pe aici, cica se poate.

 



Conform lui Liam Naden, ar trebui sa trec printr-un proces de schimbare, in care sa ma iubesc pe mine, sa ma imbunatatesc pe mine si sa incerc sa redevin prietena sotului meu. Incerc asta, insa nu am 100 % succes, pentru ca daca ma intalnesc cu sotul meu, toate eforturile mele se duc pe rapa. Nu reusesc sa ma abtin si sa nu ii cer sub o forma mai directa sau mai indirecta sa vina acasa si sa aiba grija de mine si de viitorul copil. El refuza si de aici incepe frustrarea. 

 

Nu stiu cine-i nenea ala, dar are dreptate, asa zic si eu.

Trebuie sa te schimbi, e clar ca daca asa ati ajuns aici, tot in felul asta nu o sa salvati nimic. E clar ca trebuie sa te schimbi.

Acuma important este sa vezi exact ce sa schimbi si inteleg ca beneficiezi de sfaturile unui terapeut, deci nu repet si eu.

Dar asta cu "sa te iubesti pe tine" mi se pare de subliniat si nu, nu inseamna egoism, ci pur si simplu respect de sine. Daca tu nu te respecti, de ce ar face altii treaba asta?

 


Imi imaginez totusi ca voi avea o viata trista, singura, cu un copilas. Sper in fiecare clipa ca isi va reconsidera atitudinea si se va intoarce. 

Nu stiu ce sa mai fac. Ce abordare sa mai aplic? 

 

Probabil ca in momentul asta nu ai mult orizont in fatza ta. Orice ti s-ar spune, nu ai auzi.

Dar viata ta va fi trista sau nu dupa cum ti-o vei face, dupa cum iti va fi norocul...si toate astea fara legatura cu actualul tau barbat. Nu exista garantii, dupa cum n-a existat vreo garantie in relatia cu actualul...si asta ai vazut pe pielea ta.

Sunt unul din oamenii care spun ca pentru copil e bine sa creasca cu parintii sai. Si asta merita orice efort omenesc, insa daca nu este vointa si acord, nu se poate face nimic. Ba chiar se face rau.

 

Ti-ar prinde bine, dincolo de amaraciunea ta, o pauza. In care sa cugeti, sa te detasezi, sa te odihnesti. Sa te pregatesti sa-ti primesti copilul in cea mai buna atmosfera posibila. Cu sau fara tata.

Daca sotul tau nu te mai vrea, nu ai ce face.

Dar poate-si vrea copilul si asta inca poate fi salvat.

Ar fi un lucru bun.



#7
Selene_Bunny

Selene_Bunny

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 10.037 mesaje

Postat 04 martie 2015 - 09:53

Povestea imi pare trolleala. Parca autoarea (?) ar fi compilat mai multe idei din mai multe subiecte DC, mai noi sau mai vechi.

 

- ea, insarcinata

- el, infidel

- detaliile despre cariera, apartament, independenta femeii, femeia ca sef, care se descurca sa le coordoneze pe toate (in mega-trend de ceva vreme incoace)

- detasarea si "reinventarea" femeii (iar in mega-trend de ceva vreme - dupa sfaturile unuia de pe youtube?)


Editat de Selene_Bunny, 04 martie 2015 - 09:56 .


#8
CorinaDani

CorinaDani

    Membru VIP

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunctPunctPunct
  • 13.603 mesaje

Postat 04 martie 2015 - 10:50

incearca sa-l convingi sa mergeti la consiliere matrimoniala. poate va veti salva relatia sau, dimpotriva, va veti lamuri ca va este mai bine separat decat impreuna.

ramane de vazut daca isi va asuma rolul de tata si in ce masura...



#9
Marox

Marox

    Membru senior

  • Membri
  • PunctPunctPunctPunctPunct
  • 3.621 mesaje

Postat 04 martie 2015 - 11:40

Mai sa fie, de fiecare data cind incearca cineva sa posteze un prim mesaj la sectiunea asta e considerat troll. Chiar daca astora mai vechi pe forum posturile ni se par repetitive (iar femei insarcinate, abuzate, abandonate...), din pacate asta se intimpla in realitate.



#10
ioana

ioana

    Membru junior

  • Membri
  • PunctPunctPunct
  • 1.043 mesaje

Postat 04 martie 2015 - 11:52

Eu am aceeasi impresie ca si Selene. Faptul ca tot repeta numele celui pe care l-a urmarit pe youtube si care ofera sfaturi despre salvarea casniciei... Ma asteptam ca un paragraf mai jos sa ne spuna si numele psihologului foarte bun pe care l-a consultat.

 

Imi pare rau daca o supar pe autoarea subiectului si povestea e chiar reala.




Panic Questions

  • SughiÈ› bebe in burtica

    Mihgaandrei
    - Ieri, 16:58

  • Secretie vaginală abundentă

    Mihgaandrei
    - Ieri, 16:57

  • Scădere in greutate

    SaraMaria26
    - apr 17 2024 19:00

  • Fată sau băiat

    Nataliaracila
    - apr 06 2024 20:17

  • MiÈ™cările bebeluÈ™ului

    catalinabd
    - apr 04 2024 05:53

Last Blogs

  • Gata vacanta!

    Andreeaflore1991
    - Astăzi, 16:16

  • Minunea asteptata din burtica

    RoxiMada
    - Astăzi, 15:26

  • Nasterea prin cezariana

    AdrianaBlo
    - Astăzi, 10:27

  • Alăptare 🤱🏻

    BiancaDragnea
    - Astăzi, 09:57

  • Burtica 35

    Roxana3001
    - Astăzi, 09:02

Ultimele aprecieri

  • andacosPoza lui %s

    andacos
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • monicaboPoza lui %s

    monicabo
    ii multumeste lui

    szivarvany
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • OtiliavPoza lui %s

    Otiliav
    ii multumeste lui

    Laura25
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • ElkiaPoza lui %s

    Elkia
    ii multumeste lui

    ioana
    pt. aprecierea acestui mesaj

  • - TOP 50 reputatii -