1 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

Nu stiu cand au trecut anii...

 

Uneori o cert, alteori o laud, de multe ori ii fac observatii, o cicalesc si am de la ea tot felul de asteptari pe care, voluntar sau nu, orice parinte le are de la propriul copil. Uneori se incrunta, alteori rade de fericire, uneori plange, alteori ma priveste speriata si nedumerita de felul in care ma pot eu transforma din cea mai buna mama in parinte autoritar, cu pretentii uneori exagerate.

Si-n clipele acestea, in care ma sageata cu privirea ei inocenta, in care se citeste un amestec de teama, emotie, nemultumire si dorinta de a face ca lucrurile sa fie altfel ma simt dezarmata. Mi se opresc in gat toate mustrarile si realizez brusc ca ma aflu in fata unei fiinte fragile, copia mea fidela in miniatura, care pe zi ce trece se transforma putin cate putin in om mare. Iata niste lucruri pe care as vrea sa le afle fiica mea...

 

[r_ocsy]

Foarte frumos mesajul .... asa gandesc si eu e cele mai multe ori, parca ai descris ceea ce se intampla in sufletul meu, sau mai degraba, ceea ce se intampla in sufletul fiecarei mame !