195 raspunsuri la acest subiect

[Mik]

eu le iau ca pe ceva normal. nu iubescc...dar nici nu urasc ceea ce fac...e asa parte din viata. imi place ca le pot face pe indelelete cand si cum vreau.

 

crezi ca sotului meu ii convine sau iubeste sa se scoale la 5-6 dimineata sa conduca buimac de somn...sa munceasca cu ochii in computer 8 ore...iar sa conduca sa vina acasa...??? spusele lui nu ale mele "el ar prefera sa stea acasa si sa faca mincare si curat..." ...

 

Michelle, de ce nu incercati ceea ce propadaduiesti pe aici ?

 

Sa-si ia un concediu de doua luni si sa stea acasa ? ar fi o binecuvintare.

Editat de Mik, 27 februarie 2015 - 15:27 .

[J G]

Michelle, In Romania, daca esti casnica si divortezi ramai pe drumuri. Sotul va plati o pensie alimentara copilului (pentru care poate face niste smecherii incat sa plateasca minim). Nu ramane sotia in casa, nu primeste si ea alimony asa cum se intampla in US. Nu exista protectie sociala pentru asemenea cazuri, nu exista ajutor la chirie, gradinita, NIMIC.

 

Eu in situatia autoarei as considera nebunie curata sa renunt pana si la part-timeul ala, pentru ca se gaseste foarte greu un serviciu nou... daca mai stai 2 ani pe bara nu mai vorbesc.

As fi foarte ferma cu ce asteptari am, as avea o discutie clara, apoi as incepe sa nu mai fac absolut deloc menaj pentru sot. Nu e declarative de razboi, sunt consecinte pe care si le va asuma. Pana la urma autoarea pare epuizata, deprimata, deci din punctul meu de vedere sanatatea ei e in pericol.

[ralcat]

Mai, aici eu nu vad ca e vorba nici de cariera/impliniri profesionale, nici de beneficiile statului acasa, nici de nimic, doar ca femeia asta tre' sa munceasca undeva, ORIUNDE.

 

Nu pt ca neaparat ii place sau nu, ci pt ca la cum se vede de la mine, s-ar putea vreodata, ipotetic vorbind, sa fie nevoita sa traiasca din banii pe care ii castiga.

 

Restul, cu trezit dimineata cu raza soarelui pe ochi si manutzele copilasului pe fata si mancat impreuna si mers la plimbare etc. este ceva extrem de frumos, dar chiar utopic pentru majoritatea dintre noi...si asta nu din cauza ca stem carieriste (eu una nu sunt) ci pt ca nu ne permitem situatia "la o adica"...ce vreau sa spun de fapt e ca in Romania nu poti sa stai la bunavointa sotului niciodata, oricat de buna e relatia, pt ca n-ai nicio acoperire legala daca se intampla acel " la o adica" .

Oana, nicaieri nu e ... de recomandat sa stai la mana cuiva. Nu stii niciodata ce se poate intampla si dupa ajungi sa-ti dai palme.

Parerea mea

[buflea]

uite eu admir profesoarele, doctoritele...femei ccare de dragul proffesiei se sacrifica, care isi fac meseria cu placer si au satisfactii .

 

 doamnele lui William si cea dintr-a4-a si acum cea dintr-a5-a au fost gravide pe parcursul anului scolar.

din respect pentru ele, pt profesia si sacrificial lor , de a veni la scoala pana aproape sa nasca si apoi lasindu-si copiii mici acasa pe alte miini,ori venind buimace de nesomn  la servici... eu ma duc si voluntariez la clasa.  o fac pt ele, cat pot un pic sa le usurez munca , ca merita.

 

apreciez munca, stiu cum e sa muncesti...stiu cum e sa inveti sa iti indeplinesti un ideal...stiu asta...dar nu intodeauna cred eu femeile se sacrifica justificat. e mai mult cum spunea cineva o ccutuma a societatii.

 

Sesizez ca hosewife-le au ajuns, din consideratie si mila, sa le ajute pe cele care au o profesie ...pentru ele, saracele, ca se sacrifica atata desi nu e justificat ...

 

Michellino, cand termini cu profesoarele, eu zic sa te duci si pe la doctori sa-i ajuti, si pe ca contabili, poate prin cercetare  ... Sunt multe femei in nevoi pe lumea asta ...

[oana_s]

Oana, nicaieri nu e ... de recomandat sa stai la mana cuiva. Nu stii niciodata ce se poate intampla si dupa ajungi sa-ti dai palme.

Parerea mea

 

Cu siguranta ca asa e, eu stiu doar situatia din Ro, care pare mai grea decat in occident (unde se aude ca exista niste pensii alimentare si pt mama/sotie, ca tre' sa ramana copiii in acelasi confort etc.)

[iulia_b]

Gandind pe termen scurt/mediu (ca si perspective, finante, viitor, dincolo de 10-20 ani), limitat, si egoist, pentru un om e mai comod sa fie asteptat acasa cu masa pusa, casa curata, copiii  spalati si culcati (eventual)i, fara sa fie nevoie sa curete cartofi pt masa sau sa fie nevoit doamne fereste sa faca temele cu vreun copil (am cunoscut o femeie al carei barbat astepta sa i se puna farfuria in fata). Lasand la o parte studiile, idealurile, evolutia (ca pana la urma asta este), omul se reduce la instinctele primare, de hrana, curatenie, sex- pt mine personal, religia nu inseamna evolutie, ci involutie. Bonus ar fi partenerul zambitor si fericit, care grohaie multumit dupa masa imbelsugata. 

Adevarul este ca oricum ai explica, te lovesti de niste limite personale,de  care unii nu pot trece. Ce sa mai spui de femei

Apropo, eu am respect nu numai pt profesoarele si medicii femei, cu profesii nobile, am respect si pt artiste, dar si pentru vanzatoare, femei de serviciu etc, pentru ca fara munca lor nu am putea avea atatea la picioare.

Editat de iulia_b, 27 februarie 2015 - 15:24 .

[Selene_Bunny]

Curatenia nu face parte din instinctele primare. :) Curatenia tine de educatie (nu la scoala ma refer).

[Mik]

Mai, aici eu nu vad ca e vorba nici de cariera/impliniri profesionale, nici de beneficiile statului acasa, nici de nimic, doar ca femeia asta tre' sa munceasca undeva, ORIUNDE.

 

Nu pt ca neaparat ii place sau nu, ci pt ca la cum se vede de la mine, s-ar putea vreodata, ipotetic vorbind, sa fie nevoita sa traiasca din banii pe care ii castiga.

 

Restul, cu trezit dimineata cu raza soarelui pe ochi si manutzele copilasului pe fata si mancat impreuna si mers la plimbare etc. este ceva extrem de frumos, dar chiar utopic pentru majoritatea dintre noi...si asta nu din cauza ca stem carieriste (eu una nu sunt) ci pt ca nu ne permitem situatia "la o adica"...ce vreau sa spun de fapt e ca in Romania nu poti sa stai la bunavointa sotului niciodata, oricat de buna e relatia, pt ca n-ai nicio acoperire legala daca se intampla acel " la o adica" .

 

Se intimpla Oana, si la noi astea de lucram. Te asigur.

 

Prefer sa ma scol cu 5 minute mai devreme cind e zi de mers la scoala, sa-i pup si sa-i mingii ca sa-i scol din somn. La plimbare mergem cind putem; ii duc pe fiecare la activitatile lui si atunci ma are fiecare numai pe mine pentru ceva timp in masina. Zau, ii crestem la fel de bine, si ii iubim la fel de mult ca mamele care stau acasa.

Nu ai de ce sa-ti faci complexe.

Si soarele e la fel de stralucitor este tot.

[szivarvany]

Eu lucrez 9 ore pe zi + 1 ora drumul dus/intors. Deci sunt departe 10 ore.

Dar zau ca am timp sa fac absolut tot ce e nevoie. Bine, am cam ierarhizat to do list-ul si pe primul loc sunt plimbarile cu copila si patrupeda, adica la 18,30 intru in casa, la 18,35 iesim din casa   Restul dup`aia, frumos, cat imi permite energia si in fct de necesitati.

Nu am cariera, muncesc pentru bani, de care chiar avem nevoie sa platim facturi, scoli, etc  

[Qarina]

indiferent cate ore, eu muncesc pt ca imi place. am innebunit stand acasa un an.

 

imi place sa imi folosesc cunostintele, creierul, imi place sa fiu ascultata, imi placefaptul ca sunt profesionista in domeniul meu si ca parerea mea conteaza.

 

imi place, zau asa, faptul ca daca am idei si initiative valoroase nu trebuie sa hold back doar ca sa nu lezez pe cineva.

 

viatza in familie cere foarte multe compromisuri, ma forteaza sa fiu mai intelegatoare si mai acceptanta decat sunt din fire pentru ca altfel ar iesi prea des scantei si sa stau in linia a doua pentru a permite altora sa stea in linia 1. (si nu vorbesc aici numai de dl jumatatea mea)

 

pe cand la munca atmosfera e alta: cumva e in job requirementul tuturor sa inoveze, sa faca schimbari, sa vina cu idei valoroase iar munca de convingere in cazul in care am o initiativa e pe jumatate facuta din cauza asta. plus, it's not personal. pot sa fiu cea mai buna fara sa imi bat capul ca cineva se simte lasat in urma, fiindca nu-i treaba mea sa deal with those feelings.

 

stiu, stiu, sunt foarte dura.... mda. assessmenturile fantastice pe care le-am facut in diverse momente au relevat, fara exceptie, ca am o mentalitate masculina. but damn the skirt that I need to wear :) ca la femei astfel de atitudini sunt a big no-no in majoritatea instantelor...