Mai eu cand va aud ce lejer vorbiti de 10, 12 sau chiar 14 ore de munca...
Ok, toti trebuie sa muncim...dar viata noastra? Dar familia noastra?
Dupa mine nu este o utopie sa stai acasa si sa ai grija de failia ta. Poate majoritatea din voi n-ati trait asta cu parintii sau bunicii...dar era chiar o normalitate, functiona foarte bine. Barbatii aveau servici si acasa erau soti...nu tine de servici sa fii om de calitate si sa te comporti civilizat acasa sau in societate. Tine de educatie si respect de sine.
Asa ca pentru mine solutia cea mai buna este aia care convine partenerilor, care face sa functioneze familia, care multumeste si care induce pofta de viata.
Indiferent cat pare de utopica chestia asta unora sau altora.
Asta a fost o discutie paralela. La subiect, autoarea nu poate schimba totul de maine, la 180 de grade, in primul rand ca nu e ea obisnuita, nu mai vorbesc de sot. Si pana nu epuizeaza orice varianta "diplomatica", eu cred ca se risca cu razboiul, in sensul ca nu va capata satisfactia asteptata. Eu nu cred ca domnul se va transforma intr-un pisoi afectuos, ci mai degraba va cauta diferite variante de razbunare. Daca va ganditi, asta este un cliseu foarte des intalnit.
Dar sunt de acord ca o schimbare este necesara si chiar de acum. O schimbare de atitudine, in care sa-si spuna clar si raspicat punctul de vedere, asa cum si el si-l spune. Si sa nu cedeze la parerea proprie pana cand domnul va accepta o discutie transanta si mai apoi o schimbare in viata lui si a familiei.