195 raspunsuri la acest subiect

[alyx]

Rufus, poate sotul va spune sau poate nu, poate o va ajuta sau poate nu, poate daca va vedea ca nu este mancare in frigider isi va curate si praji doi caryofi sa manance, isi va calca o camasa, etc, sau poate nu, poate, isi va da seama, intr-un final ca femeia de langa el are si ea niste visuri, niste dorinte, care nu sunt doar simple toane...... sau poate nu.

Nu se stie.

[alyx]

Poate ca, in loc sa planga in perna de suparare, va pune problema mai transant si-l va determina sa discute, altceva decat "sunt obosit, de ce nu intelegi?"

 

Cum anume sa faca asta? Ca tocmai asta incearca si ea, sa discute cu el, doar ca, se pare ca nu prea reuseste. Deci, cam ce ar trebui sa-I spuna ca sa-l determine sa asculte ce-I spune?

[Rufus]

Nu, ai dreptate, nu se stie.

Am asa banuieli...ca la o asa reactie a sotiei (cu care si eu as fi de acord, de altfel...) incepe razboiul. Adica pentru el inseamna o declaratie de razboi.

De aia ziceam ca intai poate ar trebui epuizate sansele de discutii, chiar daca se fac cu batut cu pumnul in masa.

 

Macar sa nu existe dubii...

[Letitia1]

In schimb, crezi ca dupa ce nu va avea mancare decat cand se poate, menaj cat se poate o sa zica: baaaiiiii...mi-am dat seama nevasta ca nu le poti face pe toate, hai sa te ajut si eu.

Nu?

Dap, exact asa s-a intimplat la mine. Nu m-a crezut pina nu am trecut la fapte. Daca nu e mincare, camasile nu-s calcate, ciorapii si chilotii nespalati, ce avea sa faca? A pus mina si a facut singurel.

[marius]

Dap, exact asa s-a intimplat la mine. Nu m-a crezut pina nu am trecut la fapte. Daca nu e mincare, camasile nu-s calcate, ciorapii si chilotii nespalati, ce avea sa faca? A pus mina si a facut singurel.

Corect!

[michelle-usa]

 Am si eu o mare nedumerire: casnicia inseamna ca sotia sa fie de fapt menajera, iar sotul sa fie harnic la serviciu, dar acasa trantor?

 

 

Nu, sotul nu are nici o scuza sa nu se implice si in viata de acasa...pt ca e parte din viata lui.

 

Dar mi se pare jignitor pt o femeie sa se considere menajera daca se ocupa de treburile casei. eu si sotul meu ma cconsidera  "managerul" ccasei.

 

 

 Lucram cate 13-14 ore pe zi, veneam la 10 seara acasa, spalam, faceam doua feluri de mancare, spalam copilul, calcam pentru a doua zi, salariul, mic, il dadeam aproape pe tot bonei.

 

Am renuntat in cele din urma la serviciu, nu am tinut pasul cu 3 ”schimburi” (serviciu, treburi casnice, copil) fara ca sotul sa ofere macar un ajutor.

 

 

asta am spus deja, e absolut aberant sa lucrezi 14 ore pe zi pe mai mult nimic, in 3 schimburi...cu copil mic acasa.

 

 

 In momentul de fata copilul are 3 ani si 4 luni, este la gradinita, eu lucrez part-time, tocmai ca sa pot sa iau copilul, mai sta si cate 2 saptamani acasa ca se imbolnaveste, nu-mi mai permit o bona.

 

 mi se pare o solutie perfecta, desigur ca asta nu scuza neimplicarea sotulu. te poti ocupa si dde copil si de minim in casa...si sa ai si o viata"normala...cu satisfactii"

 

 

 Sotul meu nu intelege de ce vreau sa lucrez si eu normal, ca o femeie normala, nu intelege de ce trebuie sa ma ajute in casa, de ce mi-e rau, crede ca ma prefac numai sa-l ”pun” la treaba, de ce  in ziua lui libera (duminica) trebuie sa stea cu copilul.

 

Am inceput sa am insomnii, sa plang ziua, plang noaptea, ma simt disperata ca nu pot sa-l fac sa inteleaga faptul ca amandoi avem dreptul la serviciu.

 

cu asta chiar ca nu sunt de accord.  ce inseamna pt ea sa lucreze normal? 12-14 ore pe zi pe nimic e normal , tinind cont ca are copil mic acasa??? 

 

asta e definitia unei  femei normale? femeia   care munceste pana nu-si mai vedde capul...departe de casa si copil?

 

are doar 29 de ani...poate sa mai stea accasa 1-2 ani... si nu va fi asta  sfirsitul carierei  mult visate.

 

iar daca stai acasa, sa vezi cum sotul va trebui sa mai taie din tigari etc...ca nu e usor sa iti 'tzi nevasta accasa", sa cum viseaza el ca o poate face.

 

'amindoi avem dreptul la serviciu". statisticcile spun altffel ...sutn exceptii , serviciile care sa aduca satisfactie, in general serviciu pt o mama cu copil mic inseamna sacrificiu, nu binecuvintare. (cel putin assa e si in cazul de fata) sutn sigura ca ddaca avea o meserie/cariera deosebita ar fipomenti de ea .

 

are insomnii, e disperata , plinge  ca nu merge la munca pe nimic? nu am ce sa comentez...ca e ridiculos.

 

  Tin sa mentionez ca niciodata nu m-a lovit fizic, nu m-a jignit, dar toata indiferenta, ignoranta, evitarea responsabilitatilor ma fac sa sufar foarte mult..multumesc!

 

da, indiferenta lui e ce o face sa sufere.

aici cred ca e buba mare...nu mersul la service.

Editat de michelle-usa, 26 februarie 2015 - 18:41 .

[michelle-usa]

in toti accesti ani de cind nu mai lucrez official dde la 8-4...au fost luni in care totusi  am lucrat , am muncit din greu, am trecut prin multe, am avut si satisfactii  dar  si am vazut cum e a muncesti si sa ai timpul limitat cu copilul .

 

chiar da cistigam foarte bine, faceam ce imi placea, intilneam multi oameni si imi placea asta...faptul ca , copilului meu   care avea pe atuncci 4-5 ani ii accordam doar o farima din timpul meu , m-a faut sa ma simt groaznic.

 

iar anii in care m-am sculat cu el, ne-am jucat dimineata in pat, am mincat linistiti...am mers la plimbare...am fost langa el cind I-a fost rau, am fost cu el cind I-a fost bine...anii astia au fost cei mai binecuvintati ani ai mei. ani la ccare am visat pana sa il am ....ani care o sa-mi aduca amintiri placute pana voi incchide ochii.

 

nici prietenii facuti la "service" nici reusitele material si profesionale, nimic nu echivvaleaza nici pe departe cu timpul petrecut alaturi de ccopilul meu. 

 

meseria/cariera nu ma defineste cca persoana.

 

stiu exact ccine sunt si nu ma rusinez cu asta si nu vreau mai mult....sunt credincioasa in Isus, sunt sotie si mama...

 

sa fiu si bunica , va fi cireasa de pe tort.

 

edit.

sper ca metodele vvoastre de-al pune la treaba pe sot sa-i reuseasca. poate autoarea mai trece si pe aici sa ne de-a un update.

Editat de michelle-usa, 26 februarie 2015 - 18:41 .

[iulia_b]

Aici se vede f clar cine are contact cu lumea reala si cine traieste mare parte "virtual". Pentru mine statul acasa este  o lume mica, ingusta, iar asta nu stiti cat de mult se "simte" din cuvinte

Din cate am inteles nu mai are jobul ala de 13 ore. Si cine este absolut stupefiat exista locuri de munca unde se lucreaza "12 cu 24" sau "12 cu 48" aduca lucrezi 12 ore si esti liber 1-2 zile dupa. Ca sa nu mai zic de medici, asistente, pompieri, politisti etc care sunt "binecuvantati" cu un astfel de serviciu, si care lucreaza in schimburi, de noapte etc. Eu as zice ca trebuie sa le multumim ca exista (ca fara ei am sta toti pe canapea cu telecomanda in mana) si nu sa-i compatimim. Si ca sa fie si mai multa stupoare unora chiar le place ce fac (printre care, ptiu ispita... si femei). In Romania multi dintre cei amintiti muncesc pt 1500 lei pe luna. Ce ar trebui sa faca? Sa renunte la job? Un om (femeie sau barbat) cu 15oo poate supravietui (exista pensii alimentare etc), cu 0 lei sta pe drumuri. Si-apoi poate oricand sa gaseasca altceva, dat fiind experienta si determinarea. si multi au numai un amarat de job, si nu o cariera. Ce sa-i sfatuim? Sa renunte?

Si nu inteleg un lucru. Eu vad o femeie abuzata  (ca un copil pe care-l toci si-l manevrezi cum vrei).  Femeia munceste si sotul are pretentia sa faca totul in casa. Daca ar fi casnica, sotul n-ar presa-o si mai mult sa devina gospodina perfecta? Ba da, sunt convinsa. Iar cele care o fac se transforma in mici robotei. Isi doreste sa munceasca, chiar daca (poate, nu stim) castiga putin. Unui om abuzat il sfatuiesti sa renunte la tot altceva si sa se adanceasca in sacrificii, compromisuri. Ca unei femei de la tara, aceeasi mentalitate, batute, vai de capul lor, dar unde sa se duca, fara nimic, fara carte, fara experienta? Stau acolo si inghit, sunt sfatuite sa-l ierte, ca-i baiat bun, dar cam nervos,  isi duc crucea si se roaga pt mantuire.

Iar scuza cu "copilul care-l vezi cum creste", oameni buni, maturizati-va, suna atat de melodramatic (ca-n "plidele" care circula pe facebook". A stat pana la 2 ani acasa, are 3 ani jumate acum, merge la gradinita, il vede zilnic, nu-i plecata in China. In alta ordine de idei cunosc femei care au facut voluntariat in tari din Africa, pentru ca au vrut (desi castigau zero lei), au simtit asta. Chiar nu intelegeti (vb la modul general, se stie ce si cum, nu vreau sa dau nume) asta? Ca cineva simte, vrea altceva? 

Si eu sunt binecuvantata cu un sot IT-ist, momentan, dupa ce am mai schimbat macazul (mai mult sau mai putin), sunt rezidenta (la 40 de ani) si castig aproape salariul minim. Am putut sa fac asta pentru ca am invatat, am facut voluntariat, am intalnit lume, in stanga, dreapta, cu idei, cu initiativa. Daca stateam acasa nu aveam aceasta "binecuvantare" .

PS. Am norocul sa am un sot care ma vede ca un om intreg, cu vise si idealuri, care m-a incurajat sa urmez ceea ce-mi place. Chiar daca menajera face curat si calca (ca de spalatrufele se spala singure), iar mancarea se rezolva repede cu salate, mancaruri usoare sau gatind in weekend, iar copiii ii vad  dimineata si dupa amiaza (ce-i drept ca mai dau si pe la scoala)

Editat de iulia_b, 26 februarie 2015 - 18:47 .

[Alizee]

Problema principala este atitudinea indiferenta a sotului si a faptului ca ii convine sa o reduca la statutul de menajera a casei.  De aceea i-am si zis sa plece la serviciu; fiindca daca nici atunci nu se indreapta atitudinea sotului fata de implicarea lui in viata lor de familie, nu se va schimba niciodata. Numai initiatoarea stie cat poate suporta.

[Selene_Bunny]

Face "singurel" (suna grozav diminutivul in cazul unui barbat) sau ii trage niste dumnezeii ma-tii de nu se vede.

 

Declaratie de razboi poate fi fix un astfel de comportament - sa nu mai faca ea decat minimumul.