18 raspunsuri la acest subiect

[leniri]

Va multumesc inca o data de raspunsuri. Le citesc cu atentie si incep sa-mi pun si eu ordine in idei. Intr-adevar, aveam nevoie si de incurajari, sa stiu daca am luat-o razna sau e firesc sa gandesc asa.

In mod special Rufus cred ca ai pus (direct) punctul pe "i". Imi ramane mie, de facut curaj, pastrat calm, discutat si hotarat in ce directie ne indreptam sau ma indrept. 

Fiecare postare o sa imi fie de ajutor.

O sa va tin la curent...:) In ideea ca poate altcuiva o sa ii foloseasca experienta mea.

Numai bine!

[blackgirl0]

Nici al meu nu-si dorea un copil atunci si daca stau sa ma gandesc la rece nici nu avea de ce: abia casatoriti, doar el pe salariu, in chirie, eu neavand nicio promisiune de un loc de munca. Insa s-a intamplat sa pierd o sarcina. Neplanificata. Dar care ne-a macinat pe amandoi si care pe mine m-a bagat intr-o depresie cumplita. Si asa a aparut Dragos. Lumina vietii lui! Si acum se gandeste de ce nu am facut copilul mai repede!

 

Il vad acum ca la fel ezita la bb2. Pe care l-am avut acum 14 luni, dar l-am pierdut la fel: nedezvoltare la termen. Mi-e si frica sa mai incerc.

 

On topic: la 35 de ani poate mai ai sanse sa concepi natural. Am si eu varsta ta si am grija de mine, caci poate intr-o zi... Insa nu este o regula: mama a intrat in menopauza la 39 de ani :(( Asa ca daca nevoia biologica este mai presus si poti sa-ti asumi cresterea celui mic si fara jumatate, go for it!!

 

Vei pierde... absolut nimic, dar vei castiga totul: un univers intreg!!! 

[ch_dana]

Nu "poate", ci sigur. Eu am ramas insarcinata la peste 39 de ani si am nascut la 40 de ani si 2 luni, natural, o fetita perfect sanatoasa :)

 

E mai bine sa vorbesti limpede cu el. Mi se pare mai cinstit sa iti spuna ca nu e pregatit / nu-si doreste sa mai fie parinte odata, decat sa iti spuna ca vrea un copil si dupa aceea sa constate ca exigentele vietii de parinte sunt prea grele pentru el... :)

[CorinaDani]

leniri, sa-ti mai spun ceva : pe masura ce inaintezi in varsta incepi sa ai tabieturi, organismul nu mai e ca la 20 de ani, noptile pierdute se resimt crunt, atat in aspectul fizic, cat si in gradul de irascibilitate.

cu alte cuvinte, vorbind la modul general, cand te apropii/treci de 40 de ani, nu mai ai aceeasi rabdare, energie si capacitate de recuperare fizica fata de cum erai la 20-30 de ani.

asa ca ar trebui sa iei in calcul si aceste aspecte.

nu contest faptul ca sunt femei la 35-40 de ani mai in forma decat unele de 20-25.

insa stresul, alimentatia nesanatoasa si viata (in general) isi spun cuvantul in majoritatea situatiilor.

mie acum imi pare rau ca n-am avut suficient curaj sa devin mama pana sa implinesc 30 de ani (nu aveam nici conditiile materiale necesare, si nici nu imi placeau copiii; da, stiu, rusinica mie).

sunt zile in care ma simt secata de puteri, iar fetita imi solicita atentia, ba s-o ajut la lectii, ba sa ne jucam, ba sa iesim pe-afara (io care oricum sunt anti-sport si anti-miscare de cand ma stiu).

sincer, am zile in care nu am chef de nimic dupa ce vin de la job, vreau sa zac, sa am macar o ora doar pentru mine, sa fac ce-mi place fara sa ma deranjeze sau sa ma solicite cineva, imi ajunge cat am parte de asta la munca.

varsta isi spune cuvantul, vrem-nu vrem.

[Fleurdelise]

Corina, rabdare la 20-30 de ani mai multa ca la 40? Nu cred.

Varsta de 35 mi se pare ideala pentru a deveni mama. Eu puteam sa fac copil la 34 dar nu a fost sa fie, nu am fost pregatita dpdv psihic. A venit la 42 si e perfect. Copilul ma intinereste si ma obliga sa fiu in forma. Desi ma simt si eu uneori secata de puteri, stiu cum e.

[dulcetica]

El are deja copil . Cred ,ca el e egoist si nu-i in ordine, ca tu  sa iti amini prioritatile.

 Baiatul meu ,care a venit cind aveam 37 ani si jumatate este viata mea si totul graviteaza in jurul lui ,desi am si alte preocupari.

[ni-na]

Momentan el este împlinit.Are copilul,motivația pentru care trage din greu afara.
Tu insa ești cea care trebuie sa ceri.Numai cerând ,vei primi.Unii bărbați nu sunt atât de empatici si nu descifrează semnele pe care i le presari in cale!
Daca vei cere calma,formulând clar,vei primi răspuns.Ca va fi cel așteptat sau nu,asta nu stiu.Insa macar vei ști in ce tabără ești:a femeii ce își sacrifica maternitatea de dragul unei relatii sau in tabără mamelor(singure sau nu).
Avem aici pe forum mame singure puternice si demne de tot respectul,avem fete care se chinuie sa devina mame,numai faptul ca te afli aici(despre.copii)îmi spune ca știi cumva ce vrei!

[eumada]

Imi pare rau sa vin sa dau cu bata..poate ati si avut discutia deja...dar..dupa 3 ani daca avea de gand ceva serios....actiona.

 

El are deja un copil,a experimentat casatoria,e egoist si probabil nu te include in planurile lui.E bine ,e cald,are cine sa-i tina de cald si sa-i asigure un confort...dar atat.

Am avut si eu o relatie de genul...dupa 6 ani de relatie...din anul 3 de facultate pana in 2002...cand s-a insurat cu alta.Au facut un copil si dupa aia ma suna in fiecare zi sa ne vedem.....l-am sictirit de nu s-a vazut....sa ie la el acolo....

 

Pare genul asta de om...cred ca ,desi il iubesti..oarecum viitor nu aveti impreuna.Parerea mea...

[Ioana_Pos]

Sunt de acord cu Buflea: din afara pare ca el are planurile lui (sa stranga bani sa se intorca langa copilul LUI) din care tu esti o componenta, ca sa zic asa, nu o... decidenta.

 

Dorinta lui cea mai mare, pe care o inteleg si o sustin deplin, este sa se intoarca cat mai repede aproape de copilul lui, la care tine foarte mult. In contextul asta, inca un copil nu prea se potriveste.

 

Eu mi-as pune serios problema ce se va intampla cu voi doi dupa ce va intoarceti in Romania si cum il veti integra pe copilul lui in relatia voastra. Te-a prezentat copilului? Ati facut ceva imrepuna? A dat semne ca in viitor veti fi voi 2+ copilul sau ca il veti avea la voi in vizite? Te integreaza in viata copilului pe care il are? Daca copilul actual este atat de important, ar trebui sa vezi care este rolul in care te vede pe tine in raport cu el si copilul dupa ce va intoarceti.

 

Extrapolez si ma gandesc ca poate nu mai vrea un alt copil nu ptr ca ar fi cu tine, ci ptr ca vrea ca toata stradania lui sa se directioneze spre cel pe care il are.

 

Am adus vorba si mi-a raspuns ca "nu e momentul acum". Imi dau seama ca in planul lui de viata (la care acum particip si eu) "momentul" s-ar putea sa nu vina inca 2-3 ani de acum incolo.

 

As sapa sa inteleg cand ar fi momentul: dupa ce strangeti bani (o paranteza, din ce am observat eu - nu ca ar fi universal valabil - oamenii care asteapta sa stranga bani si apoi sa faca copilul il tot amana, ca nu au suficient, ca mai au de cumparat una-alta ptr ca mereu va exista dorinta de a avea mai mult/mai multe), dupa ce va intoarceti in Ro? Nu se poate ca un plan comun de viitor, cum este un copil, sa fie tratat atat de vag de carte unul dintre parteneri. Sau daca este asa, eu as zice Pass relatiei ptr ca inseamna ca nu pot sa am incredere in persoana respectiva. Dar e adevarat ca eu sunt mai a dracului

Editat de Ioana_Pos, 22 februarie 2015 - 00:15 .