18 raspunsuri la acest subiect

[leniri]

Buna,

Am 35 de ani. Sunt de 3 ani intr-o relatie cu un barbat divortat, care are deja un copil.

Relatia noastra, desi nu este una "libera", nici nu s-a concretizat in planuri de viitor, gen casatorie sau copii. Suntem departe de casa si ne concentram sa "strangem bani", ca sa ne putem intoarce acasa. Dorinta lui cea mai mare, pe care o inteleg si o sustin deplin, este sa se intoarca cat mai repede aproape de copilul lui, la care tine foarte mult. In contextul asta, inca un copil nu prea se potriveste. Am adus vorba si mi-a raspuns ca "nu e momentul acum". Imi dau seama ca in planul lui de viata (la care acum particip si eu) "momentul" s-ar putea sa nu vina inca 2-3 ani de acum incolo.

Problema mea e ca imi doresc foarte mult un copil si nu prea mai am timp. Incerc sa fac totul pentru relatia mea actuala, dar cu cat ma gandesc mai mult mi se pare ca perspectivele ei sunt nesigure, in timp ce un copil imi doresc oricum, cu el sau singura...si sunt pe ultima suta de metri in ce priveste capacitatea de a-l avea, sanatos.

Incerc sa imi dau seama cum sa vorbesc cu el, cum sa aordez problema, daca as putea sa-l conving cumva fara sa-l santajez emotional (de exemplu: "daca m-ai iubi..." sau "daca vrei sa mai ramanem impreuna..."). Perspectivele noastre de a ne intoarce acasa sunt mult mai bune daca muncim amandoi, impreuna, la asta. Dar nu cred ca mai am timp.

As vrea, insa, daca e posibil, sa nu-l pierd.

M-am gandit si la posibilitatea de a avea un copil cu sperma de la un donator anonim, daca el nu doreste. In felul asta sa nu se simta incarcat de inca o responsabilitate. Ma tem insa ca asta ar insemna oricum sfarsitul relatiei.

Cer un sfat celor care au avur experienta asemanatoare. Cum-daca ati reusit sa va pastrati relatia, cand unul a vrut copil si celalalt nu? Mai ales cand nu iti poti permite sa mai astepti cativa ani? Va multumesc si va doresc numai bine!

[Fleurdelise]

Leniri, iti inteleg bine situatia. Esti la varsta propice sa ai un copil, pentru tine e momentul, pentru el nu sau inca nu.
Trebuie sa abordezi delicat si ferm in acelasi timp problema, sa nu fie un ultimatum, ci o discutie serioasa despre viitorul relatiei voastre. Dupa 3 ani de convietuire ai dreptul la o astfel de discutie sincera. Sa discutati nu doar pe tema copilului, ci a relatiei in general, ce veti face in viitorul apropiat sau peste x ani. Unde va stabiliti etc. In contextul asta ii reamintesti ca tu doresti un copil cu el. Daca e de acord cu asta si cand crede el ca va fi momentul. Impottant e sa participe si el la proiectul vostru comun de viata.
Daca iti da un raspuns evaziv si tii realmente la el iti poti permite sa mai astepti, mai ai in fata ani buni in care puteti concepe un copil.
Daca raspunsul e clar negativ...relatia voastra tu decizi daca o mai continui.

[andacos]

Intr-o relatie dorintele partenerului ar trebui respectate.

 

Daca el nu-si doreste copii,are motivele lui,iar dorinta lui ar trebui respecetata.Asa ca tu ai doua alternative...ori accepti si te impaci cu situatia,avindu-l in continuare pe el ca partener,ori pui capat relatiei si dai curs dorintei tale de a fi mama ,in alte conditii.

 

Bineinteles trebuie discutat inainte,de fapt cred ca tu stii (sau ma rog o parte din tine,stie)ce-si doreste el...

[marius]

Posibil sa accepte ca tu sa ai un copil fara ca el sa fie tatal biologic. In fapt daca ati fi casatoriti chiar tu ai fi in situatia lui la o adica, adica ai avea un fiu fara sa fii tu insa mama biologica a acestuia,

Probabil nu-si mai doreste un alt copil.

Ramane sa va clarificati impreuna si direct aceste aspecte. O discutie calma directa clara concisa cred ca este foarte binevenita pentru amandoi.

[Rufus]

Incerc sa imi dau seama cum sa vorbesc cu el, cum sa aordez problema, daca as putea sa-l conving cumva fara sa-l santajez emotional (de exemplu: "daca m-ai iubi..." sau "daca vrei sa mai ramanem impreuna..."). Perspectivele noastre de a ne intoarce acasa sunt mult mai bune daca muncim amandoi, impreuna, la asta. Dar nu cred ca mai am timp.

 

Esti in situatia in care discutia cu el ar trebui sa fie una concreta, la obiect.

Ai tot dreptul sa spui partenerului tau ce simti, ce doresti.

El te poate sau nu lua in seama...e treaba lui, dreptul lui.

Nu esti intr-o pozitie de invidiat, dar:

-daca il fortezi (prin "santaj") sa zica da, nu e o garantie ca dupa ce va aparea copilul nu-ti va reprosa asta

-daca amani pana sa se hotarasca el, sau poate chiar renunti, ca sa fiti impreuna, va insemna un lucru peste care nu vei putea trece niciodata cu adevarat...si asta iti va marca viata.

Deci discutie cinstita si constructiva, orice om care se respecta trebuie sa accepte asa ceva.

[redactor]

ah ... dificila situatie.

Te inteleg perfect. Nu stiu daca merita sa ii ascunzi dorinta - si de asta merita sa vorbesti cu el foarte deschis si sincer.

Nu iti sacrifica dorinta pentru el,,, mai tarziu vei regreta.

[oana_s]

Cred ca esti la varsta ( a ta biologica, plus varsta relatiei) la care nu mai e de ajuns doar sa aduci vorba.

 

Trebuie sa-i spui foarte clar ca iti doresti un copil. 

Nu, nu mai ai chiar asa de multi ani in fata, ca sa-l faci usor.

 

Probabil el nu-ti va da un raspuns concret, va fi evaziv, altfel ti-ar fi spus pana acum care ii e pozitia.

In functie de ce iti doresti mai mult, pe el sau un copil, o sa iei o decizie.

 

Varianta cu un donator nu mi se pare ok in contextul unei relatii functionale emotional si fizic. E o decizie pe care eu as lua-o doar daca eu/el nu am putea avea copii. Altfel, de ce sa nu ai un copil cu un "donator" pe care il cunosti, vrea un copil cu tine, te si il iubeste pe copil :)

 

Una peste alta, din ce am vazut in jur, dorinta de a avea un copil devine coplesitoare, pe masura ce inaintezi in varsta, nu e un fleac pe care-l poti evita...

[leniri]

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri, de ultimele lucruri eram constienta, alte intrebari au aparut pe masura ce am citit.

 

Sunt constienta ca dorinta partenerului trebuie respectata, nu imi doresc un copil de la el, decat daca stie si consimte. Mi-a trecut prin cap sa am un "accident", dar mi-am inchipuit apoi cum ar fi sa trebuiasca sa-i spun adevarul...sau sa-l mint? asta nu.

 

Punctul comun pare a fi discutia clara si concisa. Cred ca stiam asta...dar exact de un raspuns evaziv ma tem. Ca sa mai asteptam cativa ani, sa se mai limpezeasca apele cu stituatia noastra financiara, sa venim acasa...Daca as fi in locul lui (atat cat pot sa ma inchipui) cred ca numai asta ar conta. Pentru perspectiva asta incerc sa ma pregatesc...

 

Daca il parasesc si gasesc eventual pe altcineva, am motive sa presupun ca ar dura tot cativa ani pana sa se puna problema intemeierii unei familii. Deci as ajunge in aceeasi situatie cu "a mai astepta cativa ani" in relatia asta. Pentru ca chiar tin la el, tind sa inclin sa accept. Mi-e teama insa sa nu ajung sa ii reprosez ca am asteptat prea mult.

Ideea cu donatorul e si pentru a scapa de "povara" de a o lua-o de la capat cu a cauta pe cineva potrivit, relatie, sa vrea copil etc.

 

Intrebarea mea e: cat de evaziv ar trebui sa fie raspunsul, ca sa fie "prea" evaziv? E un om care nu comunica prea usor (spune ca asa sunt toti barbatii(?)). Unde trag limita daca merita sau nu sa astept? Nici eu nu cred ca mai am prea mult timp si nu vreau sa regret mai tarziu...

 

Va multumesc din inima!

[CorinaDani]

in discutia pe care sper c-o vei avea cu partenerul tau, explica-i faptul ca din moment ce tu il sustii si esti de acord cu visul lui - acela de a reveni in tara pentru a fi alaturi de copilul lui - asa ar trebui sa gandeasca si el, sa te sustina in realizarea visului tau - acela de a deveni mama in viitorul apropiat.

pana nu va lamuriti ce veti face, nu cred ca este cazul sa deschizi subiectul despre donator. pentru majoritatea barbatilor aceasta idee poate fi jignitoare, umilitoare, ar putea insemna sfarsitul relatiei.

nu in ultimul rand, v-ati gandit, ati discutat cum va fi viata voastra dupa intoarcerea in tara ? unde veti locui, cum va veti castiga traiul, cum isi va indeplini rolul de tata fata de copilul pe care il are din casatoria anterioara ? nu ti-e teama ca ii va acorda copilului din ce in ce mai mult timp, in detrimentul celui petrecut cu tine ? nu ca ar fi un lucru rau, totul este sa gasiti un echilibru astfel incat sa-ti poata fi tie partener/sot si copilului - tata, atat cat se poate in imprejurarile date.

sincer, eu cred ca tu stii deja (o parte dintre) raspunsurile la framantarile si indoielile care te macina, insa cred ca ai nevoie de asigurari sau pareri obiective, impartiale, sa te asiguri ca nu gandesti gresit, ca si altii daca ar fi in situatia ta ar proceda cam la fel.

[Rufus]

Punctul comun pare a fi discutia clara si concisa. Cred ca stiam asta...dar exact de un raspuns evaziv ma tem. Ca sa mai asteptam cativa ani, sa se mai limpezeasca apele cu stituatia noastra financiara, sa venim acasa...Daca as fi in locul lui (atat cat pot sa ma inchipui) cred ca numai asta ar conta. Pentru perspectiva asta incerc sa ma pregatesc...

 

Intrebarea mea e: cat de evaziv ar trebui sa fie raspunsul, ca sa fie "prea" evaziv? E un om care nu comunica prea usor (spune ca asa sunt toti barbatii(?)). Unde trag limita daca merita sau nu sa astept? Nici eu nu cred ca mai am prea mult timp si nu vreau sa regret mai tarziu...

 

 

De la mine (din afara) totul se vede foarte limpede.

Barbatii NU sunt evazivi decat atunci cand, ca orice persoana de orice sex, nu doresc sa raspunda la un subiect. Iar conceperea unui copil este, in general, un subiect adesea evitat de barbati. Din diferite motive.

Omul asta nu are probabil ce sa-ti spuna, nu neaparat ca e un pierde-vara, ci chiar nu stie. Ca-i trebuie bani sa se intoarca la copil, ca nu e chiar sigur ca ar vrea un copil acum, ca nu vrea unul cu tine...cert este ca evita subiectul.

Cinstit ar fi sa-ti spuna framantarile lui si sa-ti spuna ca acum nu vrea copil si nu stie daca peste 2,3 ani sau mai multi ar vrea atunci. Ca stii si tu ca nu are de unde sa stie, din moment ce planurile voastre nu par a fi prea comune intr-un viitor mai indepartat.

Voi asteptati sa se limpezeasca apele, dea Domnul sa se limpezeasca, dar daca nu se limpezesc inteleg ca nici voi nu sunteti prea limpezi.

Deci ar fi bine sa, dar s-ar putea sa nu.

Cam asta e fraza care caracterizeaza relatia voastra acum.

Problema este: tu ce viitor vrei sa-ti cladesti pe relatia asta?

 

PS: se spune ca casatoria este o loterie; oricand e bine sa castigi la loto...dar parca e mai productiv s-o faci la 30 de ani decat la 90.