Nasterea Verei
A inceput intr-o duminica seara, cu contractii dureroase care au ajuns la 6 minute. La 3 noaptea am ajuns la spital. Cand am coborat din masina s-au rupt membranele. M-am bucurat ca am zis ca gata, se porneste nasterea. Nu a fost sa fie! La spital s-au oprit contractiile. Complet. La 7 dimineata ne-am intors acasa cu bagaj cu tot, dezamagiti. Urma sa mergem dupa amiaza la o monitorizare. Acolo, aceeasi poveste. Ceva contractii foarte slabe dar atat. Iar am plecat acasa.
Luni seara la 10.50 m-a trezit o contractie lunga si dureroasa. Nu am mai rezistat in pat. M-am dus in living si acolo am facut poteca. Contractii dureroase, regulate la 10 min. Peste vreo 2 ore s-au intetit, la 7 min si apoi in 30 min la 4 minute. Intre timp aveam si puseu de adrenalina, cu stare de tremurat continuu. Asa ca l-am sculat pe iubi la 2 si am plecat la spital unde am ajuns pe la 2.45.
La spital clasicul ctg arata contractii reale de data asta. Imi face tuseu, aveam 5 cm dilatatie. Ok, a inceput nasterea.
Contractiile devin serioase si dureroase. Nu le fac fata de una singura. Solicit anestezie. Din pacate nu mai e timp de epidurala. Primesc remifetamil prin infuzie. Reactionez ok si pana la 6.30 ajung la dilatatie 8cm fara mari probleme.
Apoi incepe calvarul. Bebe mai avea de coborat un pic pe canal iar eu aveam contractii de impingere si dureri mari. Infuzia nu mai are niciun efect. Si eu trebuie sa gestionez contractiile pe viu. Reusesc sa ajung la dilatatie 10 cm pe la 8 dimineata. Insa expulzia nu reuseste. Bebe mai trebuie sa mai coboare un pic. Moasa e minunata. Ma sustine desi eu urlu ca nu mai pot. Moasa are ideea stralucita de a ma aseza pe o parte, sa primesc contractiile asa. Si imi spune sa respir pe contractii nu sa imping. Incerc sa o ascult. Fara sa imping eu simt cum copilul impinge singur. Cercul de foc despre care scriu toate cartile e real. Strig ca trebuie sa imping, copilul trebuie sa iasa.
Ma asez pe spate si iar trebuie sa imping. Doamne, ce cel mai greu lucru pe care trebuie sa il fac. Pe de alta parte si cel mai natural. Pe prima contractie imping da nu reusesc complet. Simt cum iese o parte din capusor si se duce inapoi. Pe urmatoarea contractie imping si o simt iesind calda din mine. Ma gandesc ca e gata dar moasa imi spune ca mai trebuie sa imping. In total expulzia am facut-o pe 4 impingeri. Dar bebe s-a nascut! Il simt cald si lipicios pe mine, cu manutele mici agatandu-se de sanul meu. Nu plange. Se uita doar cu ochi mari, albastru gri. Are par mult si murdar, ungii mari si ochi gri. Ce copil frumos! Si atunci realizez: sunt MAMA. Iar! Ii pulseaza cordonul. Nu se taie pana nu nasc placenta. Si pe asta trebuie sa o imping.... Si nu iese chiar cu una cu doua. Oooof, daca mai trebuie sa mai imping ceva azi simt ca inebunesc.
Ne intreaba moasa numele. Si ne uitam unul la altul, eu si iubi, si ne dam seama ca nu stim ce e! Si ca nici nu conteaza! E copilul nostru si familia noatra e in sfarsit completa. Cu grija iubi se uita. Si imi spune timid: "e o Vera". Il iubesc si o iubesc. Parca ar fi a noastra dintotdeauna.
Ramanem in camera de nasteri toti trei, singurei. Vera la san, se aude cum il mozoleste si suge linistit.
Simt ca imi lipseste ceva pentru a fi complet fericita! Imi lipseste Emma! Fetita noastra de doi ani! Si imi dau seama ca ma simt binecuvantata. Cu o familie minunata! Si ca n am dreptul sa cer mai multa fericire pe lumea asta!
![[dc]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/dc.gif)
![[il]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/inlove.gif)
![[flor]](https://comunitate.desprecopii.com/forums/public/style_emoticons/default/cuflori.gif)
