Intru la ei in camera ...
Haine peste tot, incepand de la pijamalele de dimineatza, tzinutele incercate de dimineatza pentru scoala, hainele cu care au venit de la scoala, cele de basket, de gimnastica, cele de casa, astea ca sa enumar grosier carpele scoase din shifonier intr-o singura zi. Va imaginati cum ar arata camera daca le-as lasa doua zile nestranse …
In cel mai bun caz, NU gasesc haine SI pe jos. Repet, in cel mai bun caz … in rest, pe pat, pe birou, pe monitorul de la computer, pe servanta, pe radio, pe dupa canapea … Majoritatea sunt intoarse pe dos, toate facute ghem – chilotii direct in pantalonii dezbracati in fuga, care au un crac pe dos si unul pe fatza, tricouri, maieuri, toate lipite unele de altele, intr-o imbratizsare dragastoasa.
Primul lucru, in loc de haine, vad negru in fatza ochilor … si cum imi spune Yoga sa ma relaxez, respir adanc, o data, de doua ori, pana mi se limpezeste imaginea … mai bine ramaneam in intuneric !!!
Incep sa-i strig … vocea imi tradeaza starea de spirit … aud de cateva ori “wait, sa se termine asta” si cuget despre ce sa fac mai intai o criza de isterie – despre faptul ca eu strig si ei imi raspund cu “wait” sau despre dezastrul din camera … sigur, am tot timpul din lume sa cuget, ca daca nu mai strig de inca 5 ori, nimeni nu isi aduce aminte de mine.
Apar amandoi prudenti in usa … si intreaba nevinovat “what, what, what is wrong ?” … de parca nici usturoi n-au manacat, nici gura nu le miroase si eu, o nebuna, n-am altceva de facut decat sa ma iau de ei …
Le arat cu degetul dezastrul … repet, nu vorbesc nimic, nu reprosez nimic, nu dau vina pe nimeni, nu scot un sunet … nu-i nimic, incep ei sa dea vina unul pe altul si sa imi explice mie de ce arata camera aia asa … ca dimineatza nu stiau cu ce sa se imbrace si au incercat mai multe haine …si ce daca hainele le stabilim de seara, dimineatza le vin idei noi care trebuie puse in fatza oglinzii. Ca dupa scoala s-a grabit la basket, apoi au avut teme, apoi, aia, apoi aialalta, dar desigur ca aveau in plan sa faca ordine …eu sunt de vina ca am fost cu un pas inaintea lor … si mai ales, celalat are mai multe haine imprastiate si fiecare este mai putin vinovat. Pai cum sa dovedesti ca esti mai putin vinovat, decat demonstrand ca celalat e mai vinovat ca tine … si uite asa, dam si in cearta – ba tu, ba tu, mintzi, ba tu mintzi, nu e asa, nu il crede pe ala, nu e corect, toata lumea are ceva cu mine, nimeni nu ma iubeste, voi toti il iubiti pe celalalt mai mult …etc, etc, etc.
Nimeni insa nu se apuca de strans, ca doar e mai important sa iesi basma curata decat sa faci ordine …cui ii pasa de ordinea din camera aia ?
Si timpul trece ...si sangele meu incepe sa fiarba … Deschid si eu gura – “in 20 min sa vad camera asta luna. Hainele murdare la spalat, hainele curate in sertare”. Calm, da ? Cat pot eu de CALM
Daca plec din camera, ca vorba aia, mai am si alte treburi … incep relaxati si usurati, sa se joace, in debandada aia. Cum de unde stiu ? Ii aud de sus ..rad, se bat cu hainele, isi arunca chilotii pe lampa, daca nu nimeresc lustra de prima data, deja asta devine o provocare ... sa incercam o data, de douo ori, sa incercam sa ii aruncam cu piciorul, sa fluture chilotii ...
Apoi, la mare cautare e jocul asta care vad ca e foarte popular, in care unul e un catzel, celalat stapanul si zgarda este o pereche de pantaloni inodati cu alta pereche de pantaloni si vreo 6 sosete puturoase…etc, etc, etc. Si plimba catzelul prin toata casa, eventual mai pierde ceva haine si prin camerele alaturate.
Am facut testul, am zis sa ii las, sa nu ma duc peste ei …in 30 min, debandada era si mai mare, veselia in floare, chilotii curgeau de sus, bluzele erau rastignite peste tot, ciorapii puturosi se aeriseau pe acolo pe unde aterizasera … cand se satura de jucat printre haine, pleaca din camera, sa se joace in alta parte, cu altceva …
Concluzie : trebuie paziti !!! … sub amenintzarea privirii ucigatoare, incep mai intai sa desparta chilotii de pantaloni, maieurile de tricouri si sa caute shosetele dezperecheate, care niciodata nu sunt ale lor ci ale celuilalt … inclusiv cu mine privaindu-I incruntat, incearca aruncarea chilotilor pe lampa …daca ma bufleste rasul, am de bagat la bataie inca un buchet de nervi, la albit inca un sfert din parul meu tanar si la lama inca 2 m de vene. Asa ca ma tzin tare, incep sa marai …
Regrupati, incearca sa le arunce in cosul de spalat. Mai toate rufele sunt de spalat …ca acolo nu trebuie sa impaturi, sa imperechezi, sa aranjezi nimic.
Halllloooooo, nu toate lucrurile sunt murdare …chilotii si ciorapii la spalat, restul, uitat, evaluat si la spalat sau impachetat frumos si la sertar …eh, belea !!! Ca sa le impachetezi frumos, trebuie sa le intorci pe fatza …sigur, daca nu as fi acolo, le-ar indesa asa in sertar. Nu mai am pretentzie de impaturit, sa nu credeti ca sunt nebuna …sunt multumita cu “cat de cat” si cu faptul ca nimeresc sertarul corect. Nu ca s-ar concentra pe asta, de regula deschid seratul de la nivelul ochilor si fara ochii mei pe ei, le-ar indesa toate acolo …
Dati-mi si mie solutzia responsabilizarii copiilor ?