25 raspunsuri la acest subiect

[redactor]

De multe ori, la final de an suntem ocupati cu atat de multe alte lucruri ....si uitam sa facem acel mic bilant sentimental al anului care sta sa plece. Un an din viata noastra. Atat de pretios pentru ca am trait 365 de rasarituri si apusuri, fiecare unice. Da, atat de unice. Pentru ca ... nici unul din cele care vor veni nu va mai fi la fel ... noi ne continuam alergatura prin viata de parca ne goneste cineva din spate.

 

Si totusi ... acum in prag de an nou - de 2015, sa nu uitam de acest an care e obosit ... 2014.

 

Pentru mine 2014 a fost un an frumos in care am zambit mult, am fost fericita, am sperat si m-am incarcat de energie. Cu nimic special si totusi banal de frumos. Poate si de asta un an care m-a facut fericita.

 

Un an in care am invatat atat de multe. In an in care am trait fiecare rasarit de soare cu bucuria ca nu as dori sa schimb nimic din viata mea.

 

Voi? Cum apune 2014 in viata voastra?

 

[ginaro]

2014? Anul in care am primit un dar extrem de pretios: micuta Flavia Maria

Acum am doua minuni: pe ea si pe Mihai Daniel. Ei sunt luminile mele

[marius]

Fiica-mea ce mare Ioana, spunea ca acest an, a fost cel mai grozav an de pana acum trait de ea. Este ceva remarcabil daca stau sa ma gandesc pentru ca a implinit 18 ani. Si cred ca pentru foarte multe persoane implinirea varstei de 18 ani are o semnificatie personala aparte. Acum stau sa ma gandesc ca si pentru mine in calitate de tata si sot are o semnificatie majora. Unul din copiii mei a devenit major. Adica eu si mama ei am fost capabili sa o ducem pe un drum, care din acest moment are alta semnificatie. Asa ca ma simt fericit. Admit faptul ca si un pic (numai un pic ) ingrijorat. Nu ingrijorat, mai degraba am o vibratie muta, surda, care o simt acolo in interiorul meu pentru ca obisnuit fiind sa fiu cu copiii mei, imi dau seama ca ma apropiu inevitabil de momentul in care mandruta asta a mea va pleca. Si este normal, firesc si totusi .. e acolo ceva-ul ala. Insa sunt capabil sa accept. Am mai spus-o, sunt doar o calauza si la un moment dat cand te-am dus pana la un punct, vine clipa in care ne dam mainile si ne dorim succes! Rolul meu de calauza se va fi incheiat in acel moment.

 

 

Anul 2014 a fost un an greu pentru mine. Un an de presiune personala enorma. Am rezistat ! Se spune ca fiecarui om pe acest pamant Dumnezeu nu-i va da niciodata mai mult decat poate duce. De cate ori am simtit ca sunt la limita m-am gandit la acest lucru si mi-am spus: 
"Bine! Sigur duc atata daca mi-a fost dat sa traiesc. Este bagajul care nu este peste puterile mele daca mi-a fost pus pe umeri. Trebuie doar sa gandesc ca este asa si nu altfel."
Si am rezistat.

Nu stiu ce va fi in 2015. Am sa iau viata asa cum va veni si voi gandi asa cum va fi sa gandesc in acel moment. Azi stiu insa, ca spre deosebire de ieri, maine nu voi regreta nimic din viata mea. Si asta pentru ca in spate orice bagaj voi avea, oricat de greu ar putea sa para, in mod sigur este doar atat de greu cat voi putea sa duc singur. Nici macar cu in gram mai mult. Daca stau sa ma gandesc, mai am putin si voi implini 25 de ani de casatorie. Nu este asa ca e un moment frumos? Asa ca, deja aceasta clipa este un cadou pentru mine pe care abia astept sa o traiesc. Si cate altele pot sa existe? Ioana a fost acceptata la facultatea de stiinte biomedicale in Anglia. Daria este sanatoasa, creste in fiecare zi si devine (si ea) o domnisoara. Este pace in Romania, ma trezesc dimineata in patul meu, imi beau cafeaua, vorbesc cu mama... aparente banalitati de a caror valoare iti poti da seama doar in clipa in care le pierzi.

Deci la revedere 2014! 
2015 - te astept!

Sunt aici.

 

Miniaturi atasate

• 
• 
• 

[redactor]

ginaro! sa iti traiasca copilasii!!

 

wow Marius, ce mesaj frumos!

[adi2003]

Cele mai frumoase calatorii au fost in acest an.

Cele mai mari schimbari in plan personal tot anul 2014 mi le-a adus.

 

Cea mai mare lovitura - in planul sanatatii familiei, acest sfarsit de an a adus-o.

Pentru anul care vine ne dorim sanatate si pace sufleteasca.

Si un pic de noroc.

 

La multi ani tuturor cu tot ce va doriti mai mult!   

[szivarvany]

Pfuuu ... 2014.  Alt an de supravietuire pentru care ma felicit si inca ma mir  

Pentru 2015 nu-mi propun nimic mai mult. Sa fim sanatosi.

 

 

 

ps. frumosi vecini am

[Nana01]

Un an complex, asezonat cu de toate, dintr-unele cate-un pic - cat sa deschida apetitul - dintr-altele din plin, sa nu le mai duc dorul vreodata.

Un an inceput greu, cu dileme, cu sfasieri si reveniri, cu un carusel de emotii de tot felul de la care crezusem ca mi-am luat un definitiv adio.

Cu un sus-jos de sentimente care mi-a adus aminte de adolescenta din alt mileniu. Si pentru care am zambit, cand n-am mai avut inima sa oftez.

Cu fluctuatii mai mari decat cele aduse de incalzirea globala. Sau poate ca orice incalzire are nevoie de putin antrenament.

Cu o constanta ascunsa undeva adanc, aproape de uitare. Cu iubirea aceea cu care a inceput lumea, neglijata undeva intr-un fald de suflet, facandu-si simtita prezenta cand aveam cea mai  putina nevoie de ea. Sau cea mai mare.

Cu schimbari esentiale, cu cicluri de viata incheiate arzand si altele nascandu-se in ritmuri prea moderne pentru gusturile mele mai degraba clasice - cu noi identitati asumate ritmic, lipindu-se ca niste piei de sarpe peste ceea ce denumesc nud, exhibitionist, drept "eu".

Un an tarat cu greutate, ca o bunda mitoasa de cioban in toiul unei veri cu asfalt incins. Iar uneori, un an de care am tras cu infrigurare, ca de o haina ramasa mica, dar de care tragi cu incapatanare, lasand impudic la vedere parti insemnate din tine.

Un ultim an cu "3". Si pregatirea pentru infricosatorul "4". Patru?!

Un (alt) an in care, mai presus de toate, m-am simtit in primul rand mama. Mama. La fel ca in ultimii sapte, de cand inima mea si-a coordonat bataile cu o alta inima mica. Si, in aceeasi masura, un an in care am muncit mai mult decat in oricare altul, in care am sacrificat - nedrept - felii de viata pentru ceea ce parea o prioritate.

Un an in care mi-a fost foarte dor. De oameni, in primul rand, dar si de mine insami asa cum eram in alta lume. Dar si de prime iubiri, prime emotii si prime ninsori. 

Cum apune 2014, deci? Cu implinirea unui dor. Ninge.

La multi ani!

Editat de Nana01, 30 decembrie 2014 - 16:32 .

[buflea]

"Never in history has such a ruination - physical and emotional - been associated with the name of one man" ...sunt cuvintele care descriu mostenirea ramasa in urma lui Hitler, simbolul raului, a tot ce poate fi distrugator pe lume.

Exact astata pot spune despre anul meu 2014 si daca ma bucur ca trece, imi dau seama ca nu o sa-l uit niciodata, nu pentru ca nu vreau ci pentru ca nu se poate.

In ianuarie 2014 tatal meu s-a imbolnavit grav si de atunci, viatza lui, viatza mamei si de departe, a mea s-a schimbat. A urmat un tavlug de emotzii, cele mai multe negative, ingrijorare, depresie, disperare, cateodata sperantza, am invatzat ce inseamna sa te bucuri ca azi ai facut o plimbare, ca maine te-ai putut duce pana la baie, ca inca mai mergi cu cadrul, ca te poti rasuci in pat de pe stanga pe dreapta, ca inca mananci, ca inca dai din cap, ca inca te rogi, ca lacrimile inca curg ...

In aprilie 2014, intr-o duminica, Alex, baiatul meu de 9 ani s-a trezit dimineatza cu durere in gat. In 3 zile, eram la urgentza si de acolo in spital. 3 saptamani am stat cu el, plangnd in pumni, vorbind cu doctorii, vaitandu-ma pe forumul asta, citind internetul despre cum se trece cu bine peste o infectie in care un streptococ banal din gat migrase in bratzul drept si facuse abcese pe toata lungimea lui. L-au costat 2 operatii la bratz si 35 de zile de antibiotice ca sa isi revina.

La sfarsitul lui Noiembrie tatal meu a murit si daca am simtzit usurare pentru suferintza lui, acum incerc sa ma conving, ca asta este cursul vietzii, ca a atins toate marile obiective pe care orice om si le poate dori, ca se poate trai si fara el, ca e ok sa-ti fie dor si sa-ti lipseasca.

Tot la sfarsitul lui Noiembrie, compania la care sotul meu lucra de 14 ani s-a inchis.

Nu stiu ce sa-mi doresc mai repede pentru 2015, poate sa ies din gaura asta neagra si adanca in care, fara voia mea si fara controlul meu, am cazut.
Dar daca ar fi sa ma bucur de ceva in 2014, ma bucur ca aceste intamplari au sanse foarte mici sa mai apara, cel putin in urmatoarea perioada.

Editat de buflea, 30 decembrie 2014 - 20:35 .

[redactor]

@Nana01:

Nana, ramai persoana sofisticata si enigmatica care ma misca de fiecare data cand o citesc. Deseori ma regasec pe mine insami in scrierile tale minunate. SUnt fericita ca te-am descoperit!

 

 

@Buflea:

Oh Doamne ce an greu ai avut Buflea!!! Buflea, tu esti o inima  cu led a acestei comunitati care imprastie dragoste in jur. Iti doresc un 2015 complet diferit - cu multe momente de fericire. Cand esti fericita esti ca o cascada care imprastie lumina care ajunge in orice colt de inima.

[ela_04]

Un an... greu. In care am trecut de la extaz la agonie cu viteza luminii. 

Pe 18 sept ii spuneam sotului ca parca traiesc un vis. 

Pe 26 sept sotul meu e ridicat cu mandat si dus la tribunal.... au urmat clipe de cosmar... avocati, scandaluri,  care au culminat cu o demisie furioasa. Si nejustificata daca m-ar intreba pe mine... dar nimeni nu ma intreaba.

Si uite asa m-am trezit repede din vis langa un barbat depresiv care a lucrat de la 18 ani in acelasi sistem, care habar nu are ce inseamna piata muncii...debusolat.

Pe care nu il inteleg... de ce nu lupta. Pt ca doar e viata lui in joc. De ce renunta asa usor?

Un barbat care se sprijina acum pe mine... ma simt furioasa pe el, neputincioasa pt ca nu prea stiu cum sa-l ajut si pt ca nici nu prea ma lasa sa-l ajut.

Desi problemele mele nu vor pleca nicaieri probabil, abia astept sa scap de acest an!

 

Le multumesc fetelor de pe forum care m-au facut sa inteleg ce important este pt o femeie sa aibe jobul ei. Ma bucur ca nu am renuntat la serviciu meu! Nici nu vreau sa-mi imaginez ce insemna daca imi dadeam si eu demisia!