Eu cred ca va impiedicati in cuvinte si semnificatia lor din dictionar,
A fost-cum vreti voi s.o denumiti,revolta,miscare populara,lovitura de stat...important este rezultatul final.Cel putin pentru mine.
Voi ce le ve-ti spune copiilor vostri ca ati trait in decembrie '89?
Confuzie, asta am trait. Aveam 10 ani, ma chinuiam sa recuperez orele de germana pierdute cat am fost internata in spital cand profesoara m-a rugat sa plec acasa si mi-a spus "Mergi direct acasa te rog, si nu merge pe bulevard, mergi prin spatele blocurilor. Daca auzi pocnete, piteste-te printre masini. "
Am cautat tot drumul sa aud "pocnete" dar sincer era o liniste foarte nelalocul ei. Nu erau zgomotele obinuite ale orasului, si nici oameni parca nu mai erau pe strada.
Nu eram speriata doar curioasa. Acasa ma astepta mama care era in concediu de maternitate cu fratele meu mai mic. Nu stia nimic, si am fost prima care i-am dat de inteles ca se intampla ceva. Am deschis televizorul si avea transmisiune, fapt complet neobisnuit pentru perioada aia (tot programul TV incepea seara parca dupa 7). Acolo nenea de la stiri ne-a zis de agitatorii, instigatori, inamici ai regimului socialist si sa nu mergem in grup mai mare de x pe strada. Mama plangea, si era speriata. L-a sunat pe tata sa-l intrebe ce sa facem. Am primit interdictie de a mai iesii din casa, pe balcon sau la fereastra. Apoi ne-a sunat sa ne spuna sa stam langa peretele cu fereastra ghemuite ca sa ne ferim de gloante.
Aici incepusem sa inteleg ca e de rau, nu s-a tras pe la noi, a fost mai mult panica.
Au aparut apoi transmisiile Televiziuniii Romane Libere si euforia "libertatii" si restul il stim cu totii.
A fost sau nu revolutie? Nu stiu. Au fost romani care nu au stiut ce se intampla, au fost romani care s-au alaturat din idealism manifestarilor pentru ca ei chiar au crezut in ideea de libertate, dar au fost si oameni care au aparut exact pentru a prezerva si refata o structura de putere (atunci nu aveam cum sa stiu asta, dar cu ochii adultului de azi nu ai cum sa nu vezi).
Rezultatul final? 25 de ani de tranzitie, cuvant care da fiori oricarui roman. Am schimbat in mai bine? Probabil ca la momentul 90 am avut sansa sa ne alegem o societate mai buna, un sistem mai bun dar am ratat-o de frica. Frica de necunoscut care i-a facut pe muncitorii din Bucuresti (imi aduc aminte de manifestatii) sa iasa in apararea FSN-ului, si populatia sa aprobe tacit inscrierea formatiunii in alegeri. In 25 de ani ei, s-au ocupat sa ne cultive ideea ca nu exista alegere buna, ca nu putem schimba nimic, ca nu are rost sa ne zbatem. Am schimbat teroarea cu manipularea, dar inca ne-a ramas CEVA.
Avem inca posibilitatea sa ne revoltam, sa ne implicam si sa schimbam ce nu ne place. Regimul de manipulare nu isi permite sa ne inchida gura la fel de efectiv cum o facea regimul terorii. 25 de ani, un singur plus dar poate face toata diferenta daca invatam sa ne ridicam sa ne cerem dreptul la o societate civilizata.