cred ca abordarea ta e 100% gresita - il rogi pe sot sa nu mai bea , plangi , il implori , il "santajezi " emotional , etc , etc . de asemenea , din ce ai relatat , reiese ca tu consideri sincer ca sotul ar putea pur si simplu sa inceteze cu bautura , asa , dintr-o data , chiar din seara asta si viata voastra sa fie ca inainte. este total eronat sa crezi asta ( in opinia mea,fireste ) . aceste asteptari sunt nerealiste. "alcoolismul " sotului are un resort psihic. trebuie descoperit acest resort. si ce este rau cu alcoolismul , in comparatie cu alte tulburari similare , este ca da si dependenta fizica :( nu am inteles exact , dar sotul cand este baut , te acuza / iti reproseaza ca nu poti avea copii ? am inteles corect ? poate depresia sotului care a antrenat "alcoolismul" a pornit de aici , de la aceasta suferinta nemarturisita,neasumata , ne-exteriorizata ..........nu are legatura cu corectitudinea ta , ai scris ca i-ai spus de la inceputul relatiei.faptul ca el a inteles si a acceptat rational , nu-l impiedica sa sufere, sau sa aiba conflicte emotionale - intre afectiunea ptr tine si dorinta de a avea proprii copii.oamenii reactioneaza diferit.......poti sa incerci sa discuti lucrurile acestea cu el ?
da, il rog sa nu mai bea, nu ma astept in schimb sa nu mai bea de azi pe maine, stiu ca nu se poate... incerc sa il fac sa diminueze cantitatea de fiecare data, sau sa il conving sa mareasca perioada de abstinenta, adica in loc sa bea o sticla intreaga sa mai lase un pic in sticla, data viitoare sa lase un pahar in sticla, daca a baut luni, marti miercuri, il conving sa nu bea joi, daca vineri sambata duminica bea, incerc sa il fac sa nu bea luni si marti macar. probabil ca procedez gresit, insa atat ma duce capul din pacate! am incercat sa nu zic nimic, sa ma prefac ca nu e baut si nu imi repugna sa traiesc alaturi de un om pe care nu il cunosc si care imi displace total atunci cand bea insa nu a functionat, ma afecta psihic rolul. am incercat cu multa vorba calma si explicatii si etc etc apleland la ratiune atunci cand e treaz, functioneaza doar verbal ( ai dreptate, da stiu, nu e bine, am sa ma las ai sa vezi) am incercat si cu cearta si nu a functionat, nu am incercat ultimatum, poate pt ca nici eu nu sunt pregatita de consecinte inca. daca lipsa copilului e problema, rezolvarea nu depinde numai de mine, si eu sufar, imi doresc un copil de cand ma stiu, de copil abia asteptam sa cresc sa "ma fac mama", mie oare mi-e usor? toate prietenele, cunostintele au copii, ma duc in.parc numai gravide si nou nascuti, pe net fac ce fac si tot la bebelusi ajung.... nu cred ca lipsa copilului este cauza sau ma rog, nu numai asta este cauza, traiesc cu el, nu face nici un efort in privinta asta, doar spune ca isi doreste...si oricum in situatia de fata nici nu se pune problema sa fac un copil (asta si daca as putea) doar ca sa vad daca ii trece lui pofta de bautura!
incerc sa vb cu el sa il fac sa imi spuna ce ii trebuie, ce are nevoie, ce isi doreste, ce il deranjaza... el ma asculta, si in timp aduna frustrari peste frustrari si dupa un timp, baut fiind, nu mai are retineri sau inhibitii si se apuca sa-mi reproseze tot ce il deranjeaza, ce am facut si nu am facut, lucruri care i s-au parut etc.
eu nu ma astept ca de maine lucrurile sa fie roz, lapte si miere, eu imi doresc sa vrea sa se faca bine, sa vrea sa il ajut si sa fiu alaturi de el, sa fie alaturi de mine si daca vrea copii, cu atat mai mult si cu atat mai curand!
Editat de ilovebabies, 03 decembrie 2014 - 22:40 .