Anul asta probabil vom fi la tara de Craciun. Tora tine foarte mult ca Ana sa vada si ea (si sa participe) obiceiuri autentice. Ca mult timp nu va mai gusta mersul la tzara...
Asa ca va fi din nou o masa traditionala.
Nu ca as vrea altceva, mai ales in momentele astea...
Mie imi place toata agitatia aia, oboseala molateca care te cuprinde dupa o zi de munca si pregatiri, totul intregit de o cana (de pamant, traditionala) cu vin fiert si mirodenii: scortisoara, cuisoare si coaja uscata de portocala.
Si, pe cand caldura te invaluie si te acapareaza in mod placut, in lumina sclipitoare a beculetelor colorate din brad, gandul zboara lin catre masa imbelsugata de maine, cand te intalnesti cu cei dragi si va bucurati de ziua de Craciun.
In timpul asta carnatii, caltabosii, suncile si carnurile fine se rasfatza in fum lin, capatand gust si culoare, iar jumarile rumene asteapta cuminti in strachini pantecoase. Muraturile sunt gata...si miroase asa bine a paine calda si a cozonac!