21 raspunsuri la acest subiect

[Alizee]

Intotdeauna imi cer scuze, daca am gresit fata de copil; nu vreau sa se simta nedreptatita de mine, mama ei.

[Letitia1]

 Nu mai traim in secolul in care copilul i se adresa tatalui cu "nenea". Cred ca nici la tara nu mai exista asa ceva!
 

 

Ba pardon, se adresau cu "domnule" nu nenea! Nenea suna persiflant.

Sotul meu le zice alor lui matale sau dumneata. Nu exista "tu" la ei in familie. Planuia sa-l puna si pe fiu-su sa-i zica matale, dar dupa ce s-a nascut s-a rasgindit.

 

Da, eu ii cer scuze lui fiu-meu de cind era mic. ii ceream scuze pentru ca am ridicat tonul la el. Nu am avut niciodata probleme sa-i cer scuze, nu cred ca imi stirbeste autoritatea deloc.

 

 

 

[ni-na]

Ii cer scuze intotdeauna,așa cum cer si soțului si tatalui meu,sau oricărui om cu care intru in contact si ii provoc un prejudiciu cat de mic.
Off topic ..la mine la tara neneia zic frații mai mici celui mai mare!

[ralcat]

Mi se pare ca din contra, in loc sa-mi stirbeasca autoritatea, ii arat copilului din dotare ca-l respect si ca sunt sincera cu el. Daca am fost incorecta, daca l-am nedreptatit sau chiar cand din greseala am nedreptatit catelul lui ... am recunoscut. De la el mi-am cerut scuze, pe catel l-am calmat cand am realizat ca era certat pe gratis pentru o eroare (adica a fermentat prea tare borsul si a dat pe dinafara din borcan ... a curs pe jos pe gresia din bucatarie si parea ... altceva la culoare. cupilu si-a certat catelu ca ... a facut ce nu trebuia si cand am realizat ca era bors si nu altceva am oprit copilu, am calmat catelu si am curatat si borsul in hohote de ras... ca m-am gandit la socrela cand l-am umplut ;) )

[DarkBendis]

Bineinteles.

[dea78]

facem cum zice popa nu cum face popa...si cum am putea avea pretentii de la copii sa faca sau sa zica un anumit lucru daca noi nu-l facem.eu am fost educata sa nu contrazic adulti si sa-i respect,dar exemplu a lasat de dorit,asa ca la randul meu daca vreau respect si dragoste sau ce-o mai fii, trebuie sa fac eu prima lucrul ala ca cel mic sa aiba de unde invata...deci da, ne cerem scuze si acceptam ca toata lumea poate gresi,indiferent de varsta

[mariana_flo]

Analizez impreuna cu fetele mele intamplari, impresii, reactii de toate felurile. Discutam deschis si sincer, fara teama de represalii si daca imi demonstreaza ca n-am avut dreptate sigur ca-mi cer scuze. Pe langa scuze le explic si cum am vazut sau am simtit eu lucrurile in momentul cand am exagerat, ca sa inteleaga ca n-am facut-o intentionat.

[andruskandu]

Si eu imi cer scuze daca gresesc fata de Andrei. Si chiar ii spun cateodata ca si parintii gresesc, nu suntem oameni perfecti..... suntem parinti. Daca are copilul dreptate, i se da dreptate cu adevarat, nu asa, cu juma' de gura, ci clar.

Eu am crescut intr-o familie in care adultii aveau intotdeauna dreptate (chiar daca era gresit)... nu puteam avea cuvant. Lucru care a lasat urme... nu am atat de mare incredere in mine. Si acum tac, daca ma contrazice cineva mai tare in gura", ori ma intreb daca are cumva dreptate persoana respectiva, ori, desi stiu ca e asa cum spun, renunt sa argumentez.

[anda141]

Da, mi se pare normal.

[Dediut]

Da, mi se pare cel mai firesc lucru sa imi cer scuze, daca am gresit, trebuie sa recunosc. Exemple ar fi multiple, poate cateodata ridic tonul mai mult decat necesar, sau judec in graba ceva si treg concluzii pripite, deci e inevitabil sa iti ceri scuze.