Hello ghetar!
M-am intors din mini-mini-vacanta la sunny Wexford, a fost foarte frumos, am avut vreme foarte buna, ne-am odihnit si ne-am plimbat, am ras si ne-am emotionat, in functie de ce vizitam.
In prima zi am mers la farul de la Hook Head, cel mai vechi far functional din Europa, am urcat cele 115 trepte, doar ca sa ne vajaie vantul pe terasa de sus, unde nu poti sa faci un pas macar fara sa te tii de balustrada. Tot la far am mancat cea mai buna quiche si cea mai sanatoasa salata de telina/mar/morcov vreodata! Apoi seara direct la piscina hotelului, unde ne-am dat seama ce dornic de inotat e Felixosul si ce curajos se arunca in apa, desi nu stie sa inoate si nici prea des nu a fost dus la apa
A doua zi am vizitat muzeul istoriei Irlandei, de la 5000BC la aparitia crestinismului, si terminand cu vikingii. Noi mai fusesem acolo si anul trecut, dar inca nu terminasera de construit colibele vikingilor asa ca ne-am si bucurat de ceva nou. Copiii au cautat aur si au si gasit, doar ca trebuia predat la iesire contra unei diplome de vitejie. Apoi am vizitat muzeul agriculturii, unde de fapt erau expozitii despre marea foamete, despre meserii din trecut, cu o gramada de fise pentru copii si activitati. In jurul muzeului, insa, era un "castel", Johnstown Castle, care a fost locuit ultima oara in anii '60, si care avea niste gradini imense, un lac superb, cedri inalti, si am mai prins si o zi calduroasa si fara nor...
Si in a treia zi si ultima, am mers la Dun Brody ship, vasul care timp de 15 ani a dus mii de emigranti din Irlanda spre New York, si desi il vizitam a doua oara, am reusit sa ma gaseasca finalul proiectarii filmului de inceput bazaind. Felixosul a fost punctul atractiei pe vas, mai ales ca aveam un ghid pus pe sotii si ghid-ush, si care pusese ochii pe el. L-a rugat sa sune clopotul de pornire a vasului, sa traga usile de la vapor ca sa putem intra, l-a intrebat daca el ar fi putut trai doua luni numai cu porridge si paine, si el a zis "oh yes, I looove porridge". Cum se indrepta ghidul spre el sa-i vorbeasca, cum lumea deja chichotea, pregatita de o poanta, ceva.
Si la final am mai vizitat un castel, ca nu duce regiunea lipsa, si gata, spre casa, cu parere de rau si amintiri frumoase.
Va las cateva poze, ce-i drept de data asta am stat mai mult cu ochii in zare decat in lentila telefonului si nu am mai facut atat de multe poze, dar ce bine a fost si asa!